Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 933/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 933/COM
Ședința publică de la 08.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1897/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, cu sediul în C N, str. -, nr.74, județ, SA, cu sediul în B, str. -, Clădirea S Corp, B4, nr.11-15, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință cea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 01.07.2009, 08.07.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 18.12.2008 reclamanta - SRL a chemat in judecata pe paratele - SRL și Commercial Finance SA, solicitând instanței sa constate nulitatea absoluta a cesiunii creanței in cuantum de 113.883, cedata de către - SRL in favoarea Commercial SA, în baza contractului de factoring nr.10020/027/30.11.2007 și a facturilor nr.11928/22.10.2008 și, respectiv, nr.11929/22.10.2008 și inopozabilitatea față de - SRL a contractului de factoring menționat.
Prin întâmpinare, parata - SRL, în insolvență, a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Constanta, solicitând declinarea competentei in favoarea Tribunalului București.
In motivarea excepției s-a susținut ca în cauza sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 pr.civ. cererea având ca obiect constatarea nulității unui contract, iar potrivit acestor dispoziții, instanța competenta este cea prevăzută în contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligațiunii.
In speță, executarea obligației prevăzute de contractul de factoring constă, între altele, în plata contravalorii creanțelor cesionate către factor, care se face, conform dreptului comun, la sediul debitorului, adică al factorului in cazul de față, sediu care este în
Reclamanta a solicitat respingerea excepției ca nefondata deoarece obiectul cauzei nu îl constituie nulitatea contractului de factoring,ci constatarea nulității cesiunii de creanță și inopozabilitatea contractului de factoring.
In aceasta situație devin incidente dispozițiile art.10 pct.4 pr.civ. care stabilesc o competență alternativa a instanțelor, în funcție de criteriul locului plății.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1897/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția comercială.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea cu care a fost investită are ca obiect constatarea nulității cesiunii de creanțe intervenita intre cele doua parate și inopozabilitea față de reclamantă contractului de factoring incheiat de cele două parate. In speța sunt incidente dispozițiile procedurale care reglementează competenta teritoriala alternativa.
Potrivit art.10 alin.1 pr.civ. în afară de instanța domiciliului pârâtului, este competentă "în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii".
Contractul de cesiune, care este cuprins in contractul de factoring, potrivit susținerilor paratei - SRL, nu prevede locul executării contractului, astfel încât aceasta norma legala nu poate fi aplicata în cauză.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art.10 pct.4 pr.civ. potrivit cărora este competentă "în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății;", nu sunt, de asemenea, aplicabile speței, întrucât obiectul cerereii nu vizează îndeplinirea unor obligații contractuale, ci, dimpotrivă, desființarea contractului de cesiune ca efect al sancțiunii nulității.
In aceste condiții, norma care este incidenta în cauza este cea a dreptului comun, respectiv art.7 alin.1 pr.civ.: "Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal."
Intrucât pârâta - SRL are sediul în B, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei nu îl reprezintă constatarea nulității contractului cadru de factoring, ci doar nulitatea absolută a cesiunii creanței în cuantum de 113.883 lei, transmisă de către - SRL în favoarea Commercial Finance SA, în baza contractului de factoring nr. 10020/027/30.11.2007 și a facturilor nr. 11928/22.10.2008 și respectiv nr. 11929/22.10.2008 precum și -inopozabilitatea față de - SRL a contractului de factoringnr. 10020/027/30.11.2007 încheiat între - SRL și Commercial Finance SA.
Competent să judece această cauză, din punctul de vedere al teritorialității, este Tribunalul Constanța întrucât obiectul cauzei îl formează o obligație de natură comercială.
În această situație devin incidente dispozițiile art. 10 pct.4 Cod pr. civilă, care stabilesc o competență alternativă a instanțelor, în funcție de criteriul locului plății. În speță, - SRL C este debitorul cedat de aderentul - SRL către factorul Commercial Finance SA.
Dacă obligația de plată a creanței cesionate ar fi fost pusă în executare, locul plății ar fi fost C, întrucât în materie comercială, plata este cherabilă și nu portabilă, efectuându-se la sediul debitorului și nu al creditorului (art. 59 alin.2 com.).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 158 alin.3 Cod pr. civilă raportat la art. 3041Cod pr. civilă.
Intimații legal citați nu au formulat apărări în cauză.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art.5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului - actor sequitur forum rei.
Legiuitorul a prevăzut în art.10 din Codul d e procedură civilă opt cazuri de competență teritorială alternativă, situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe, printre care:
"1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii;
4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății;"
La operația complexă de factoring participă aderentul, care este un producător-vânzător de mărfuri, un prestator de servicii sau un executant de lucrări; factorul, care este un stabiliment financiar;clienții aderentului- cumpărători de mărfuri sau beneficiari ai prestațiilor de servicii ori executării de lucrări.
În fapt, aderentul care sau a vândut marfa, sau a prestat servicii, sau a executat lucrări unor beneficiari, cedează creanțele astfel rezultate - materializate în facturi - unui factor, în schimbul unui comision. plătește creanțele acceptate de la aderent, urmând să le încaseze la scadență de la debitorii acestuia. Prin preluarea în proprietate a creanțelor acceptate, factorul se aderentului în toate drepturile acestuia față de debitorii cedați.
Cum în contractul de factoring, din care face parte integrantă și cesiunea de creanță, nu s-a specificat expres locul prevăzut pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii în mod corect instanța a apreciat ca nefiind incidente dispozițiile art.10 pct.1 din Codul d e procedură civilă, ci norma comună privind competența din art.5 rap.la art.7 din Codul d e procedură civilă.
Aceasta pentru că față de obiectul concret dedus judecății, luând în considerare și dispozițiile art.129 al.6 din Codul d e procedură civilă, nu suntem în prezența unei cereri privitoare la obligații comerciale, nulitatea cesiunii de creanță solicitată de reclamantă vizând executarea contractului de factoring, motiv pentru care nu este incidentă nici regula prevăzută în art.10 pct.4.
Concluzionând, Curtea reține că, nefiind incidente dispozițiile art.12 din Codul d e procedură civilă, hotărârea tribunalului este legală criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage casarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1897/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, cu sediul în C N, str. -, nr.74, județ, SA, cu sediul în B, str. -, Clădirea S Corp, B4, nr.11-15,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.07.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./21.07.2009
13 Iulie 2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
