Contestație la titlu. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.396/COM
Ședința publică din 12 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 977/JS/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată V, prin lichidator judiciar IP GRUP și pârâții intimați și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii întâmpinare de către IP GRUP în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate V, de asemenea se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242, alin. 2.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 977/JS/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de creditorul AVAS B la definitiv al creanțelor,
S-au respins obiecțiunile formulate de creditorii C-S cu sediul în Reșița,-, județul C-S și AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, la raportul final de lichidare.
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul GRUP Reșița, cu sediul în Reșița,-, parter, județ C-
În temeiul art.131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "V ", cu sediul social în com., sat, nr. 300, județul C-
S-a dispus radierea debitorului "V ", județul C-S din registrul comerțului de sub nr. J-.
În temeiul art.136 din Legea nr. 85/2006, s-a descărcat lichidatorul GRUP Reșița, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 4 noiembrie 2008 lichidatorul GRUP Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului V, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului,
Constatând că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr. 472/JS/22 mai 2008, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 2702din Legea nr. 31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator GRUP Reșița.
Lichidatorul a depus raportul final în care a arătat că nu a identificat bunuri în averea debitorului ori sume de bani de recuperat.
Creditorul AVAS Baf ormulat contestație la definitiv al creanțelor.
În motivarea contestației, a arătat că lichidatorul nu l-a înscris pe tabel cu creanța de 368, 45 lei, conform solicitării făcute prin cererea de admitere a creanței din 21.07.2008.
Lichidatorul nu i-a comunicat măsura de a nu înscrie creanța AVAS în tabelul creditorilor.
Creanța AVAS este o creanță bugetară și nu este supusă verificării, astfel că se impune admiterea contestației și înscrierea AVAS în tabelul definitiv al creditorilor debitorului cu suma solicitată de 368,45 lei.
În adresa comunicată creditorului AVAS B, lichidatorul GRUP Reșița arată că în definitiv AVAS Baf ost înscris dar creanța este prescrisă. Această creanță a fost preluată conform Protocolului nr. 31 din 03.03.2004, având ca obiect transferul creanțelor bugetare anterioare anului 2003 astfel că respectiva creanță asupra patrimoniului debitorului este prescrisă.
Pentru acest motiv, având în vedere că termenul de prescripție s-a împlinit, judecătorul sindic a respins contestația la definitiv al creanțelor.
La raportul final de lichidare a formulat obiecțiuni creditorul DGFP C-S, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr. 85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art. 138 și continuarea procedurii de lichidare a debitorului cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate,
Judecătorul sindic a constatat că și creditorul AVAS Bad epus obiecțiuni la raportul final, în sensul continuării procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de debitor, reclamând faptul că lichidatorul a evitat să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitorului în încetare de plăți și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale conform art.138 din Legea nr. 85/2006.
Obiecțiunile formulate de creditorii C-S și AVAS B au fost respinse ca neîntemeiate, întrucât raportul final este complet, iar lichidatorul GRUP nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitorului, întrucât nu i-au fost predate documentele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006. Debitorul nu a primit din notificările transmise de lichidator, scrisoarea recomandată fiindu-i returnată cu mențiunea "Destinatar necunoscut". Față de această situație, lichidatorul a fost în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării de plăți.
Fapta de nepredare a actelor contabile nu poate fi reținută ca și cauză ce a provocat direct starea de insolvență a debitorului întrucât a fost săvârșită după deschiderea procedurii.
Judecătorul sindic a apreciat că, în mod corect, lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere faptul că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prev. de art.998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune.
În cauză nu se impune refacerea raportului final.
Creditorii au formulat generic termenul de "măsuri" care să contribuie la recuperarea datoriilor dar nu au particularizat aceste măsuri.
În condițiile existente, privind lipsa activității debitorului dizolvat de drept și lipsa bunurilor, cererea creditorilor de continuare a procedurii lichidării cu măsuri de recuperare a sumelor datorate este lipsită de temei.
Față de aceste considerente, a respins contestația creditorului AVAS B la definitiv al creanțelor, a respins obiecțiunile formulate de creditorii C-S și AVAS B la raportul final, iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând, în condițiile dispozițiilor art. 304, pct. 5, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință transmiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul înscrierii instituției Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în tabelul creditorilor debitoarei cu suma solicitată, precum și continuarea procedurii de lichidare judiciară cu măsuri care să acopere întregul pasiv al debitoarei.
În motivare, a reținut că în luna iulie 2008 AVAS a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei cu suma de 368,45 lei, reprezentând creanța pe care debitoarea o datora CAS C-S și pe care AVAS a preluat-o de la aceasta instituție.
Față de solicitarea instituției lor, lichidatorul judiciar nu a informat în niciun moment că intenționa să nu înscrie această creanță în tabelul creditorilor și a trecut direct la întocmirea tabelului definitiv, astfel, nedând posibilitatea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să se apere în condițiile art. 173 din Legea nr. 85/2006.
Față de această măsura, la momentul la care a aflat de ea, AVAS a formulat o contestație, însă nemotivată, deoarece nu cunoștea considerentele care au stat la baza deciziei lichidatorului. Totodată, a solicitat comunicarea acestor motive, astfel încât să poată motiva contestația.
Solicitarea a rămas fără răspuns, deoarece instanța de fond a trecut dezbateri, fără a da posibilitatea instituției Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de a-și spune punctul de vedere în apărare.
În acest context de fapt și de drept, consideră că instanța de fond a prejudiciat interesele instituției, încălcând dispozițiile imperative ale Codului d e procedură civilă, cu privire la comunicarea actelor de procedura, precum și cele care reglementează dezbaterile, dar, mai ales, a încălcat dreptul la apărare, prin crearea unui context de fapt în care AVAS nu a putut să se apere într-un ciclu procesual, respectiv cel al fondului.
Pentru aceste considerente, solicită anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării.
De asemenea, consideră că hotărârea atacata este anulabilă, deoarece, în aceeași hotărâre s-a pronunțat și asupra contestației AVAS, dar și în favoarea închiderii procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, astfel încât, în condițiile în care instanța de recurs s-ar pronunța în favoarea admiterii contestației AVAS, dispozițiile instanței de recurs nu ar putea fi materializate în economia procedurii de lichidare a debitoarei, întrucât aceasta a fost deja închisă.
Pe fondul contestației, instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra prescripției creanței Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru următoarele motive:
Creanța AVAS este o creanță garantată care se face venit la bugetul patului, sumele rezultate din valorificarea ei fiind destinate stingerii prin plată a datoriei publice (art. 38 si 61 din OUG51/1998 rep. aprobată prin Legea 109/2001) și virate la trezoreria statului (art. 24 din OUG nr. 51/1998 rep. aprobată prin Legea 409/2001).
acestei creanțe este dat de dispozițiile art. 40 din OUG51/1998, conform cărora valorificarea acestora trebuie realizată astfel încât "nivelul de acoperire a datoriei publice [.] să fie cât mai apropiat de cel real" și "actualizată la zi pentru a se evita deteriorarea drepturilor creditorului și pentru a se asigura recuperarea reală a efortului financiar de emitere a titlurilor de stat", deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din legea mai sus invocată, sunt încadrate în categoria "creanțelor preluate la datoria publică internă a statului".
Conform dispozițiilor art. 61 din nr.OUG 51/1998 rep. "dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale.
Pe cale de consecință, fiind o creanța bugetară, în conformitate cu dispozițiile art. 13 (5) din OUG nr. 51/1998 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani."
Termenul de prescripție mai sus arătat începe sa curgă de la data preluării, iar acest moment dă naștere la un termen de prescripție care nu însumează termenul de prescripție inițial momentului preluării cu cel ulterior.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de îndrumare nr. 3454/7.06.2005, pronunțată în dosarul 6452/2004, Curtea de Apel București, prin sentința comercială 131/13.09.2004, pronunțată în dosarul 914/2004, și prin sentința comercială nr. 158/14.10.2004.
Aceasta soluție este perfect justificată, având în vedere că cesiunea creanțelor este supusă dispozițiilor art. 1391 și urm. Cod Civil și de la data Încheierii acestora intervine subrogarea AVAS în toate drepturile principale și accesorii ale creditorilor cedenți, astfel încât de la data încheierii contractelor de cesiune se naște dreptul AVAS de a solicita executarea silită.
Astfel AVAS este îndreptățită să acționeze pentru valorificarea creanței pe care o deține față de debitoare oricând în interiorul acestui termen, respectiv de la data reluării creanței și până la împlinirea termenului special de 7 ani, care va avea loc în anul 2011.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate, în sensul înscrierii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în tabelul creditorilor debitoarei cu suma solicitată.
Referitor la închiderea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, învederează următoarele aspecte:
Creditoarea AVAS consideră că instanța de fond ar fi trebuit să închidă procedura înaintea soluționării irevocabile a aspectului creanței AVAS, consideră că nu s-au abordat toate căile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 85/2006 pentru acoperirea pasivului debitoarei.
Lichidatorul judiciar nu a abordat contextul prevăzut de dispozițiile 138 din Legea 85/2006, deoarece, pornind de la însăși izvorul creanței AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C-S, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 prezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
Astfel, lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la aspectul mai sus prezentat.
Din acest motiv, susține în continuare că era necesar să se cerceteze întregul context, pentru a se stabili întregul complex de manopere folosite de fostul administrator și, în final, acesta să fie obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei din averea personală.
În acest sens, opinia creditoarei recurente este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ea fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plați. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 1 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul R, reprezentat în cauza de față prin, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plați, ci a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului procedura insolvenței).
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară. cu măsuri care să acopere întregul pasiv al debitoarei.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, pct. 5 și pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138 art. 140, precum și art. 142 alin. 1, din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivare, creditoarea C-S arată că are o creanță certă în sumă de 1000 RON.
Lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut niciun fel de documente contabile.
Administratorul social nu a prezentat documentele contabile și nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea.
Având în vedere cele menționate mai sus, consideră că sunt incidente dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea".
În conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată:
(1) "Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru:
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006:
"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori daca acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzuta la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
Procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
C-S a formulat și obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Față de motivele mai sus invocate solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică și admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea și completarea Raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social și a asociatului și obligarea acestora la plata către C-S a sumei de 1000 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Examinând recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței atacate vizând nepromovarea acțiunii în răspundere patrimonială personală a membrilor organelor de conducere ale V, nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
În conformitate cu alin. 3 al art. 138, comitetul creditorilor, sau dacă acest comitet nu s-a putut constitui, orice creditor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar IP GRUP, prin Raportul final depus la dosar (filele 50-52 din dosarul primei instanțe), a arătat fără echivoc că nu s-au identificat elemente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei.
Raportul final a fost depus la dosar încă de la 06.11.2008 și un exemplar al acestuia i s-a înmânat reprezentantei creditoarei DGFP C-S, iar în măsura în care considera că lichidatorul judiciar a omis să se pronunțe asupra antrenării răspunderii fostului administrator social sau că răspunderea amenință să se prescrie, creditoarea putea formula la prima instanță cererea de autorizare, însă atâta timp cât nu a formulat această cerere, deși avea ocazia, nu mai poate critica sentința din această perspectivă.
În condițiile în care lichidatorul judiciar a menționat în mod expres că nu se poate pronunța asupra aplicării art. 138 din Legea 85/2006 și că, din cauza nedepunerii actelor contabile ale debitoarei, nu a putut întocmi raportul cu privire la cauzele ajungerii în insolvență, obiecțiunile creditoarei DGFP C-S erau fără nicio finalitate, astfel că această creditoare trebuia să se concentreze de la prima instanță asupra cererii de autorizare, nu să ceară, în recurs, casarea sentinței, pentru a putea să formuleze cererea de autorizare.
Examinând însă recursul creditoarei AVAS, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Curtea reține că, odată cu raportul prin care a propus închiderea procedurii, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei și tabelul definitiv al creanțelor asupra debitoarei și că împotriva acestui tabel, a formulat o contestație creditoarea AVAS.
Fără a face verificările necesare, judecătorul sindic a respins această contestație cu motivarea că creanța a fost preluată de către AVAS prin Protocolul nr. 31/03.03.2004 și constă în obligații bugetare anterioare anului 2003, astfel că este prescrisă.
Conform art. 13, alin. 5 din OUG 51/1998 termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani.
Pe de altă parte, Curtea constată că la dosar nu a fost depus Protocolul nr. 31/03.03.2004 și nici nu s-au făcut demersuri în vederea obținerii sale, astfel că judecătorul sindic nu a putut verifica de când datează creanțele pretinse de către creditoarea AVAS, pentru a se pronunța în cunoștință de cauză dacă sunt sau nu prescrise.
Curtea constată că judecătorul sindic a preluat afirmațiile lichidatorului judiciar cu privire la prescripție fără a le analiza în mod critic, pronunțând astfel o hotărâre arbitrară, nesusținută de probe, în privința contestației la tabelul creanțelor.
Numai verificând protocolul invocat de către creditoarea AVAS, judecătorul sindic putea să constate de când începe să curgă termenul de prescripție de 7 ani și dacă creanța pretinsă este prescrisă sau nu.
Pe de altă parte, din considerentele respingerii contestație, nu se poate deduce ce termen de prescripție a avut în vedere judecătorul sindic: cel de 3 sau cel special de 7 ani.
În cazul în care o creanță este considerată ca fiind prescrisă, instanța trebuie să arate riguros de când începe să curgă termenul de prescripție, care este durata termenului și când s-a împlinit, pentru că numai astfel sunt respectate exigențele ce țin de motivarea hotărârii luate și de echitatea procesului.
În consecință, Curtea constată că în mod greșit judecătorul sindic a soluționat contestația prin prisma excepției prescripției, astfel că, în baza art. 312, alin. 1-3.proc.civ. rap. la art. 312, alin. 5.proc.civ. sentința va fi casată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, care va administra proba cu înscrisul constând în Protocolul nr. 31/03.03.2004 și va analiza din nou contestația la tabelul creanțelor, inclusiv cu privire la incidența sau nu a prescripției extinctive.
Casarea se va extinde asupra întregii hotărâri, întrucât prin aceasta s-a dispus și închiderea procedurii, soluție care nu mai poate subzista, în condițiile în care există pe rol o contestație asupra tabelului creanțelor.
Având în vedere soluția casării, pentru considerentele de mai sus, Curtea consideră că cercetarea celorlalte motive de recurs este de prisos, însă respectivele critici vor fi avute în vedere de către judecătorul sindic, cu ocazia rejudecării.
În baza art. 7, alin. 2 din Legea 26/1990, se va trimite Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S prezenta decizie, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.977/JS/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva aceleiași sentințe.
Dispune comunicarea unui exemplar al prezentei decizii la. C-S pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - - - - - -
GREFIER,
Red. /01.04.2009
Tehnored /01.04.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul C-
Jud. sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Maria
