Excludere asociat. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 125
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Șcheaua
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul împotriva sentinței comerciale nr. 13598/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G și SISTEM GAZ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea apelantului depune la dosar chitanța nr. -/1 din data de 16.03.2009, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, precum și un timbru judiciar de un leu și arată că nu are alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Apărătoarea apelantului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 13598/10.12.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în principiu cererea de intervenție formulată de către intervenientul, a admis excepția de inadmisibilitate atât a cererii principale, cât și a celei de intervenție și, în consecință a respins cererea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții G și SISTEM GAZ și pe cea de intervenție, formulată de intervenientul, ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu judecata unei cereri prin care reclamantul a solicitat să se dispună excluderea pârâtului G din cadrul SISTEM GAZ
Prima instanță a invocat la termenul de la 05.11.2008 excepția de inadmisibilitate a cererii, iar la data de 10.12.2008, în calitate de acționar al SISTEM GAZ a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat excluderea aceluiași pârât din societate.
După ce a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, instanța de fond a invocat excepția de inadmisibilitate și a cererii de intervenție.
A fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu, apreciindu-se ca fiind îndeplinite prevederile art. 49 și urm. proc.civ. și, examinând excepția de inadmisibilitate a cererii principale și a celei de intervenție, prima instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, sancțiunea excluderii unui asociat este reglementată numai pentru societățile în nume colectiv, societățile în comandită simplă și societățile cu răspundere limitată. Așa fiind, Tribunalul a constatat că sancțiunea este justificată numai în considerarea caracteruluiintuitu personaeal asocierii persoanelor în societățile enumerate restrictiv de art. 222.
Spre deosebire de aceste societăți, în careaffectio societatisare un rol decisiv în viața societății, prima instanță a apreciat că în cadrul societății comerciale pe acțiuni primează elementul obiectiv - capitalul -, astfel încât a considerat că prevederea statutară conform căreia poate fi exclus din societatea pe acțiuni asociatul care săvârșește faptele prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 este lovită de nulitate absolută, întrucât contravine naturii juridice a societăților pe acțiuni.
În acest context, Tribunalul a înlăturat susținerea intervenientului, potrivit căreia legalitatea clauzei de excludere din actul constitutiv rezultă din însuși faptul că judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului a admis înființarea societății în aceste condiții, întrucât controlul efectuat de judecătorul delegat la momentul constituirii unei societăți comerciale nu exclude posibilitatea ca instanța de judecată, în cadrul unei proceduri contencioase, să cenzureze clauzele care contravin dispozițiilor Legii nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând desființarea sa și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.
În motivare, apelantul a arătat că în conformitate cu art. 31 lit. a) din actul constitutiv al SISTEM GAZ, acționarii fondatori, printre care și intimatul G, au stabilit, cu putere de lege între ei și viitorii acționari, că "poate fi exclus din societate acționarul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora -", excluderea urmând a se pronunța prin hotărâre judecătorească, la cererea societății sau a oricărui acționar.
Apelantul a citat prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990 și a apreciat că, din examinarea acestora, nu rezultă în mod expres faptul că legiuitorul ar fi înțeles să interzică excluderea acționarilor din societățile pe acțiuni.
În continuare, a fost prezentată clasificarea normelor legale după caracterul conduitei prescrise, apelantul apreciind că prevederile art. 222 nu reprezintă norme de drept imperative prohibitive, care să interzică în mod expres o anumită conduită a părților, respectiv excluderea acționarilor din societățile pe acțiuni. Apreciind că, din tăcerea legii, nu se poate deduce că legiuitorul a urmărit ca, într-un caz contrar celui pe care îl reglementează, să dea o soluție contrară celei prevăzute de lege, apelantul a susținut că prevederea statutară conform căreia poate fi exclus din societatea pe acțiuni asociatul care săvârșește faptele prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 este în conformitate cu legea, producând efecte juridice. Apelantul a criticat considerentele sentinței atacate, potrivit cărora prevederea statutară evocată anterior ar fi lovită de nulitate absolută, arătând că dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu reprezintă norme de drept imperative, încălcarea lor nefiind aptă să conducă la aplicarea sancțiunii nulității absolute.
Pe de altă parte, apelantul a arătat căaffectio societatisreprezintă o condiție specială de valabilitate a actului constitutiv al oricărei forme de societate comercială, iar SISTEM GAZ este constituită dintr-un număr limitat de acționari, problema încrederii reciproce și a conlucrării dintre aceștia pentru buna desfășurare a activității societare punându-se la fel de accentuat ca și în situația societăților de persoane și a celor mixte. În acest context, apelantul a subliniat faptul că intimatul G împiedică desfășurarea în condiții normale a activității societății, deținând posesia și controlul efectiv asupra actelor, ștampilelor și documentelor de plată. De asemenea, a mai arătat că intimatul blochează activitatea societății, atacând în instanță fiecare hotărâre luată de acționari, determinând astfel prăbușirea situației patrimoniale a societății, care nu mai are posibilitatea să contracteze credite sau să majoreze capitalul social.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse de către apelant, Curtea reține următoarele:
Din examinarea de ansamblu a clauzelor actului constitutiv al intimatei SISTEM GAZ rezultă că aceasta a fost constituită ca societate comercială pe acțiuni, chiar dacă în art. 1 membrii fondatori au consemnat constituirea unei societăți comerciale cu răspundere limitată; de altfel, din toate celelalte clauze, se desprinde caracterul intimatei persoană juridică, de societate pe acțiuni, inclusiv din cea potrivit căreia societatea își va trece denumirea pe toate documentele pe care urma a le emite, însoțită de cuvintele "Societate pe acțiuni" sau de inițialele "", dar și din art. 6, potrivit căruia capitalul social este divizat în acțiuni. De altfel, nici apelantul nu contestă forma juridică a intimatei, de societate pe acțiuni.
Prevalându-se de clauza înscrisă în art. 31 alin. 1 lit. a) din actul constitutiv, potrivit căreia "poate fi exclus din societate acționarul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora", excluderea urmând a se pronunța prin hotărâre judecătorească, la cererea societății sau a oricărui acționar, reclamantul-apelant a sesizat prima instanță cu o acțiune în excluderea unui acționar.
Curtea reține că în conformitate cu art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, un asociat "poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată" dacă săvârșește una sau mai multe dintre faptele enumerate în textul legal; de asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, dispozițiile precedente se aplică și comanditaților în societatea în comandită pe acțiuni.
Așa fiind, rezultă că instituția juridică a excluderii își găsește aplicarea doar în cazul societăților de persoane și a celor mixte, care îmbină trăsături ale societăților de persoane cu cele ale societăților de capitaluri, așadar în cazul acelor forme de societate comercială în care problema încrederii reciproce și a conlucrării asociaților se pune mai accentuat decât în cazul celorlalte forme societare.
În acest context, susținerea apelantului potrivit cu care SISTEM GAZ este constituită dintr-un număr limitat de acționari, astfel încât problema încrederii reciproce și a conlucrării dintre aceștia pentru buna desfășurare a activității societare se pune la fel de accentuat ca și în situația societăților de persoane și a celor mixte nu are nici o relevanță, întrucât ca societate tipică de capitaluri, în societatea pe acțiuni, acționarii se dezinteresează de calitățile personale ale celorlalți, rămânând importante aportul la capitalul social și beneficiile care rezultă din activitatea societății.
Apelantul a apreciat că, din examinarea prevederilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu rezultă în mod expres faptul că legiuitorul ar fi înțeles să interzică excluderea acționarilor din societățile pe acțiuni, însă Curtea înlătură o asemenea susținere, reținând că însăși interpretareaper a contrarioa textului legal evocat conduce către concluzia că măsura excluderii nu poate fi luată față de componenții unei societăți pe acțiuni.
Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 222 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora reglementările art. 222 alin. 1 se aplică șicomanditațilorîn societatea în comandită pe acțiuni - așadar, nu și comanditarilor ().
Or, potrivit art. 3 alin. 3 din aceeași lege,acționarii și asociații comanditarirăspund doar până la concurența capitalului social subscris.
Spre deosebire de aceștia,asociații comanditațiîn societateaîn comandită pe acțiuni răspund, potrivit art. 3 alin. 2, nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale.
Rezultă, așadar, că legea însăși impune un regim diferit acționarilor și asociaților comanditați. Cum art. 222 extinde sfera de aplicare a instituției excluderii și către asociații comanditați - nu și către comanditari -, Curtea reține, în dezacord cu apelantul, că legea nu îngăduie excluderea acționarului dintr-o societate pe acțiuni.
Așa fiind, aceleași rațiuni pe care legea le-a avut în vedere atunci când a prevăzut în mod expres că doar comanditații din societatea în comandită pe acțiuni pot fi excluși, nu însă și comanditarii, conduc spre concluzia că nici acționarii dintr-o societate pe acțiuni - asimilați de către legiuitor asociaților comanditari dintr-o societate în comandită pe acțiuni, cel puțin din perspectiva întinderii răspunderii lor - nu pot fi excluși.
În aceste condiții, în deplin acord cu instanța de fond, Curtea constată că prevederea cuprinsă în art. 31 alin. 1 lit. a) din actul constitutiv al SISTEM GAZ nu este aptă să producă efecte juridice, întrucât contravine naturii juridice a societăților pe acțiuni.
Împrejurările evocate de către apelant, potrivit cărora intimatul G ar împiedica desfășurarea în condiții normale a activității societății, deținând posesia și controlul efectiv asupra actelor, ștampilelor și documentelor de plată și ar bloca activitatea societății, prin atacarea în instanță a fiecărei hotărâri luate de acționari, nu justifică adoptarea unei alte soluții; însă, în considerarea calității intimatului de administrator al SISTEM GAZ, desigur că acționarii au la îndemână alte mijloace reglementate de lege pentru a obține o eventuală revocare a acestuia din funcție.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentința atacată este una legală și temeinică, criticile aduse de către apelant nejustificând desființarea sa, motiv pentru care, în aplicarea art. 296.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul, domiciliat în B,-, -. 1,. 4,. 14, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr. 13598/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, domiciliat în B,-,. 114B,. B,. 61, sector 2 și SISTEM GAZ, cu sediul în B,-, sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /5 ex./01.04.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cristina ȘcheauaJudecători:Cristina Șcheaua, Cosmin Mihăianu
