Excludere asociat. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

R OMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr.31/

Ședința publică din 23 Martie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea apelurilor promovate de pârâții și, ambii cu domiciliul în de - județul M și, cu sediul în de -4 județul M, împotriva sentinței nr. 319 din 2 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 23.03.2009.

CURTEA,

Prin sentința nr. 319 pronunțată la data de 02.04.2008 de tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția privind lipsa de interes a reclamantei, cu referire la extinderea de acțiune privind rectificarea CF nr. 1326 de, invocată de pârâții SRL, și; s-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională formulată de pârâții menționați, având ca obiect excluderea pârâtei reconvenționale din SRL de; s-a admis acțiunea principală astfel cum fost formulată și extinsă de reclamantă și în consecință:

-s-a încuviințat retragerea acesteia din societatea menționată, cu efectul diminuării capitalului social corespunzător celor 8 părți sociale deținute de aceasta, astfel încât structura capitalului social rămâne deținută de către pârâții - 10 părți sociale, iar - 2 părți sociale;

-s-a dispus rectificarea CF nr. 1326 de, prin înscrierea suprafeței reale de teren de 510 mp, conform raportului de expertiză topografică, efectuat de;

-societatea pârâtă a fost obligată să predea reclamantei în contul dreptului reglementat de art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 corespunzător retragerii din societate, următoarele bunuri:

1.active situate administrativ în de,-, județul M, amplasate pe terenul înscris în CF nr. 1326, astfel:

-spălătorie auto, în valoare de 54.761,86 lei;

-atelier lăcătușărie în valoare de 23.093,20 lei;

-magazin cu depozite și pivniță în valoare de 110.394,23 lei;

-suprafața aferentă de 204 mp din terenul menționat, în valoare de 915,96 lei;

2.depozitul în valoare de 26.085,08 lei, situat pe terenul concesionat de societate de la Primăria de;

3.suma de 4.050,87 lei.

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de și în consecință, pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate dobândit de intervenientă și să lase acesteia deplina posesie și folosință, asupra următoarelor active ale societății, adjudecate conform procesului-verbal de licitație încheiat la 30 martie 2006:

-hanul -Hotel;

-hanul - casă de vacanță;

--restaurant.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 9.218,68 lei și respectiv pârâtul la 1.843,73 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanta are interes față de completarea de acțiune privind rectificarea CF nr. 1326 de prin înscrierea suprafeței reale a terenului identificat de expert de la suprafața de 300 mp la 510 mp întrucât, drepturile asociatului retras sau exclus se raportează la întregul patrimoniu al societății indiferent de faptul că terenul a fost aportat la capitalul social de către un alt asociat. Pentru aceasta, judecătorul fondului a respins excepția lipsei de interes a reclamantei cu privire la completarea acțiunii. Cu privire la acțiunea reconvențională, aceasta a fost considerată ca nefondată pentru următoarele:

Art. 222 din nr.31/1990 permite excluderea din societate a asociaților în situațiile enumerate care, potrivit instanței, sunt limitativ prevăzute iar lit. d pe care pârâții, reclamanți reconvenționali și-au întemeiat acțiunea se referă la situația asociatului administrator care "comite frauda în dauna societății sau se servește de semnătura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora". În speță, pârâta reconvențională nu a deținut niciodată calitatea de administrator, această calitate, conform listingului comunicat de ORC M deținând-o doar iar din data de 24.01.2005,. Admițând că aceasta s-a comportat însă ca un administrator de fapt, s-a considerat că niciunul dintre motivele de excludere invocate nu au fost dovedite. Astfel, cu privire la închirierea unui spațiu aparținând societății către SC. SRL, conform susținerilor pârâtei reconvenționale, necombătute în vreun fel de reclamanții reconvenționali, acest spațiu era neutilizat în vreun fel, prin închiriere dându-i-se o destinație aducătoare de profit, iar prin înscrisurile depuse, s-a făcut dovada plății lunare a chiriei, contractul fiind executat corespunzător. Nu s-a făcut dovada existenței vreunei fraude în dauna societății deși reclamanților reconvenționali le revenea această sarcină, conform art. 1169. civil. Nici celelalte motive de excludere invocate nu au fost considerate întemeiate. Simplul fapt că în perioada în care administratorul de drept a fost bolnav, în fapt societatea fiind administrată de reclamantă pârâtă reconvențională, societatea nu a mai înregistrat profituri, nu este suficient câtă vreme nu s-a făcut dovada vreunei fraude în folosul său sau al altora. Intervenția asociatei, care deținea 40% din capitalul social, în administrarea societății s-a făcut și din culpa asociatei majoritare, care, deși deținea 50% din capitalul social, avea posibilitatea ca, în temeiul art. 195 alin. 2 din Legea 31/1990, să convoace adunarea generală extraordinară a societății pentru a desemna un alt administrator pentru perioada în care (care deținea 10% din capitalul social) s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile ce-i reveneau. Instanța a apreciat că administrarea în fapt a societății de către pârâta reconvențională s-a realizat în limita licitului.

Cu privire la fondul cererii principale, respective, încuviințarea retragerii, instanța a considerat că aceasta trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 226 lit. a din Legea nr. 31/1990, respective, "in cazurile prevăzute in actul constitutiv", fără a fi necesare dovedirea unor "motive temeinice" atunci când nu se realizează unanimitatea în vederea modificării amiabile a actului constitutive. Astfel, art. 33 din actul constitutive prevede atât condițiile de fond cât și cele de formă în care se exercită dreptul unui asociat de a se retrage din societate. Reclamanta a îndeplinit întocmai aceste condiții, respective, declarația de retragere în formă autentică notificată celorlalți asociați, așa încât, cererea sa de încuviințare a retragerii a fost admisă, devenind admisibile și celelalte cereri accesorii. Sub acest aspect, instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra capitalului social al SC. SRL, arătând însă că nu în sensul împărțirii celor 8 părți sociale deținute de reclamantă între ceilalți doi asociați rămași în societate. Deși capitalul social este la limita minimă de 200 lei iar în urma retragerii va scădea sub această limită, drepturile reclamantei nu pot fi influențate, legea specială impunând sancțiuni atunci când acesta nu este restabilit la minimul prevăzut de lege.

Drepturile cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii au fost stabilite în urma efectuării unor expertize în construcții, topografie și contabile. Această ultimă expertiză a realizat o centralizată structurată pe părți componentă a patrimoniului social prin stabilirea unor valori reale corespunzătoare atât la nivelul anului 2004, an premergător declarației de retragere, cât și a anului2005 când a fost introdusă prezenta acțiune. Instanța a procedat la calcularea drepturilor conform variantei stabilite la nivelul anului 2005, an în care s-a manifestat intenția de retragere și a fost introdusă acțiunea în justiție. Astfel, din valoarea totală a activului de 610.296 lei au fost scăzute datoriile societății în cuantum de 62.043 lei, rămânând un active net de 548.253 lei. Solicitarea reclamantei ca la calcularea activului net să se scadă doar cota de 40% din datorii a fost respinsă apreciindu-se că reclamanta nu se retrage din societate și cu datoriile societății care rămân pe seama acesteia, ca debitoare a acestor obligații. Aplicându-se cota de 40% asupra activului net rezultat mai sus, instanța de fond a stabilit că reclamantei i se cuvin drepturi patrimoniale în cuantum de 219.301,2 lei, dintre care, conform cererii acesteia, în natură i-au fost atribuite bunuri în valoare de 215.250, 33 lei iar pârâții au fost obligați la plata diferențe de 4.050,67 lei. Astfel, i s-au atribuit reclamantei următoarele bunuri: 1.Activele situate pe terenul înscris în CF nr. 1326 de -:

- spălătorie auto;

- atelier lăcătușerie;

- magazin cu depozite și pivniță;

- suprafața de teren aferentă de 204 mp din terenul menționat mai sus;

2. Depozitul situat pe terenul concesionat de societate de la Primăria de.

Cu privire la terenul pe care se află situate activele de la pct. 1, instanța a admis pe fond și completarea la acțiune referitoare la rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 1326. Asupra acestui teren, ca activ net ce intră în patrimoniul societății și, implicit, ca bază de calcul a drepturilor reclamantei, s-a mai arătat că, deși cartea funciară indică ca și titular al drepturilor de proprietate asupra celor 300 mp înscriși "Întreprinderea cu sediul în Sg. de ", este evident că este vorba de pârâta SC. SRL, iar o simplă mențiune neactualizată nu alterează fondul dreptului tabular și nu împiedică calcularea ponderii acestui activ în patrimoniul firmei. Că el aparține societății rezultă și din actele constitutive ale acesteia, el fiind aportat în natură la capitalul acesteia, iar sediul se află tot pe acest teren. Ca urmare a rectificării, reclamantei i se acordă 204 mp din excedentul constatat de expert ca existând în fapt din corpul funciar rectificat înscris în CF 1326 Sg. de. În privința cererii de intervenție formulată de intervenienta, instanța de fond a admis-o întrucât pârâții au fost de acord iar reclamanta a optat pentru alte active decât cele urmărite de intervenientă. S-a considerat că, de vreme ce pârâții au înstrăinat aceste active situate în locul numit "", în timpul judecării acestui proces, vânzarea nu-i este opozabilă reclamantei iar valoarea acestora, așa cum a fost constatată de expert, a fost inclusă în activul net al societății la care s-au calculat drepturile reclamantei. Cheltuielile de judecată au căzut în sarcina pârâților și proporțional cu părțile sociale deținute de aceștia, instanța apreciind că societatea pârâtă are calitate procesuală pasivă doar prin prisma poziției sale de debitor a plății drepturilor cuvenite asociatului retras.

Împotriva sentinței au formulat apel pârâții, și SC. SRL precum și intervenienta.

În motivarea căii de atac promovate, pârâții arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită procedura prealabilă a concilierii respingând excepția, întrucât, din toate înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că reclamanta și-a formulat pretențiile și temeiul lor legal, conform art. 7201alin. 2. pr. civ. de asemenea, instanța s-a contrazis singură atunci când a reținut că pârâta a devenit administrator doar în 24.01.2005 și că în perioada 2000-2004 cât timp pârâtul a fost bolnav, aceasta ar fi deținut 50% din capitalul social al societății pârâte. În realitate, în această perioadă, capitalul social aparținea 60% pârâtului și 40% lui. În perioada de mai sus, toată problematica societății a fost soluționată de fără a avea vreun mandat din partea celuilalt asociat, care deținea și calitatea de administrator. Din analiza activității societății rezultă cu evidență faptul că aceasta a fost într-un continuu declin economico-financiar tocmai datorită activității defectuoase a reclamantei, a atitudinii acesteia de favorizare a numitului, fiul ei, care, inițial a fost angajatul societății pârâte iar apoi administrator al SC. SRL, această societate închiriind de la cea pârâtă un spațiu pentru o chirie derizorie. Sub acest aspect, pârâții mai arată că reclamanta a înstrăinat un autoturism marca la un preț derizoriu, respectiv 4500 lei, deși prețul de piață a unui asemenea autoturism este de 60000 lei fără acordul pârâtului iar exercițiul financiar la sfârșitul anului 2004 era de - 11.774 lei, ceea ce duce la concluzia că întreaga activitate desfășurată de reclamantă în perioada 2000-2004 fost canalizată înspre interesele personale ale acesteia și ale familiei ei și nu în interesul societății, motiv pentru care se impune excluderea acesteia din societate. Se mai arată că instanța de fond în mod greșit a atribuit bunuri în natură reclamantei punând în pericol însăși existența societății prin imposibilitatea realizării obiectului pentru care a fost constituită. Un alt aspect de nelegalitate, în opinia pârâților, îl constituie faptul că, raportarea în calcularea drepturilor cuvenite reclamantei s-a făcut la nivelului anului 2005 și nu la anul 2004, deși reclamanta și-a exprimat opțiunea de retragere în luna februarie 2005. Pe de altă parte, vânzarea activului "" îi este opozabilă acesteia de vreme ce licitația nu a fost anulată iar prin faptul că i s-au stabilit drepturi pentru o perioadă în care nu a desfășurat nici o activitate în societate dând dovadă de dezinteres față de situația acesteia, i s-a creato situație de îmbogățire fără justă cauză. De asemenea, admiterea completării la acțiune, respectiv, rectificarea de CF, excede obiectului dedus judecății încălcându-se prevederile art. 20 din Legea nr. 7/1996, instanța neclarificând aspectele legate de proprietar și de suprafață. Cu privire la activul "" se arată că valoarea este mult mai mare decât prețul real al acestuia deoarece, pe de o parte, clădirile sunt foarte vechi, iar pe de altă parte, evaluarea lor s-a făcut fără a se ține cont că terenul pe care sunt amplasate aparține societății, el fiind proprietatea unei persoane fizice. Procedând în acest fel instanța a majorat artificial patrimoniul societății și a nesocotit faptul că valoarea de piață a acestor imobile este cea trecută în procesul verbal de adjudecare, respectiv, obținută la licitație publică, iar valoarea stabilită de expert este doar una ipotetică. Faptul că instanța nu a ținut cont de situația juridică a terenului echivalează cu o nejudecare a fondului. Nici pasivul societății nu a fost determinat corespunzător întrucât nu au fost avute în vedere și accesoriile la datoriile societății, ele rămânând în sarcina acesteia.

În motivarea apelului său, arată că prima instanță a omis să se pronunțe asupra anexelor grajd pentru cai, deși și acestea fac parte din activul achiziționat prin licitație publică, fiind inserat atât în procesul verbal al licitației cât și în expertizele topo, construcții și contabilitate efectuate în cauză. Pe de altă parte, expertizele au fost efectuate fără a fi înștiințată iar constatarea că valoarea acestora este cu mult sub valoarea prețului stabilit de experți este eronată și străină de obiectul cererii de intervenție de vreme ce au fost expertizate bunuri care nu mai făceau parte din patrimoniul societății iar ea nu a fost încunoștiințată. Arată că se impune refacerea lucrărilor de expertiză, acestea fiind lovite de nulitate.

Prin întâmpinarea formulată la acest apel, pârâții, și SC. SRL au solicitat admiterea acestuia, achiesând și la susținerile apelantei referitoare la nulitatea expertizelor.

Reclamanta intimată a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului formulat de pârâți.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate dar și a aspectului devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată:

În primul rând, pentru clarificarea căii de atac, Curtea consideră că de vreme ce în speță cererea accesorie, respectiv, reconvențională, are ca obiect excluderea unui asociat în condițiile art. 222, calea de atac este apelul, chiar dacă s-ar putea, la o primă vedere, considera că, prin prisma art. 226 lit. c din Legea nr. 31/1990 calea de atac ar fi recursul. A recalifica prezenta cale de atac ca și recurs ar presupune lipsirea pârâților reclamanți reconvenționali de o cale de atac.

Cu privire la apelul formulat de pârâții, și SC. SRL:

Instanța de fond a dat o corectă soluționare excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei pentru lipsa concilierii directe impusă de art. 7201. pr. civ. prin respingerea acesteia. Astfel, scopul instituirii acestei obligații legale prealabile este acela de încercare a soluționării litigiului ivit între părți pe cale amiabilă. Din toate înscrisurile depuse la dosar de reclamantă rezultă cu prisosință îndeplinirea acestei condiții. În acest sens, reclamanta și-a făcut cunoscute pretențiile în cadrul AGA în care și-a manifestat intenția de retragere din societate, poziția acesteia fiind consemnată ulterior atât în invitația la conciliere cât și în procesul verbal încheiat cu această ocazie. Ca răspuns la acestea, pârâții au venit cu propria lor propunere cu privire la bunurile care i s-ar cuveni reclamantei pentru părțile sociale care le deține în cadrul societății (filele 22-29 vol. I al instanței de fond). Cu rea credință pârâții rezumă ca fiind dovezi ale procedurii prealabile doar înscrisurile "notificare" și "declarație" câtă vreme la dosar sunt depuse și procesul verbal încheiat în urma invitației la conciliere, întâlnire la care a participat și reprezentanta pârâților iar reclamanta și-a reiterat pretențiile. De asemenea, pârâții fac abstracție chiar de punctul lor de vedere cu privire la solicitările reclamantei (filele 28, 29).Față de aceste considerente, motivul invocat de apelanți referitor la neîndeplinirea obligațiilor prevăzută la art. 7201. pr. civ. este nefondată.

Și critica adusă modului în care instanța de fond a soluționat cererea reconvențională este nefondată. Astfel, chiar dacă s-a consemnat că și până la data exprimării intenției de retragere din societate a reclamantei, februarie 2005, pârâta ar fi deținut 50% din capitalul social, acest aspect nu este de natură a aduce în vreun fel modificări stării de fapt reținută de judecătorul fondului cu privire la îndeplinirea cerințelor art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990. Acest articol pe care pârâții și-au întemeiat cererea reconvențională prevede că poate fi exclus din societateasociatul administrator care comite frauda in dauna societății sau se servește de semnătura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora.În apel aceștia reiterează faptele reclamantei considerate a fi frauduloase, efectuate în dauna societății și în interesul familiei sale. Corect s-a reținut în sentința atacată că acestea nu au fost dovedite. În primul rând trebuie remarcat faptul că nu doar fiul reclamantei a fost angajatul societății ci și cel al pârâtului, numitul fiind contabilul societății. Pe de altă parte, simpla angajare nu echivalează cu o fraudă. În al doilea rând nici contractul de închiriere cu SC. SRL nu a fost dovedit ca fiind încheiat în frauda societății câtă vreme cu aceeași chirie de 1 EUR/mp a fost încheiat și un alt contract pentru un alt spațiu, cu o altă societate comercială decât cea în care fiul reclamantei este administrator, fără ca pârâții să-l dezavueze în vreun fel. Pârâții nu au specificat și nici nu au dovedit în vreun fel care ar fi fost chiria reală a acelui spațiu dacă ar fi fost încheiat cu altă societate comercială. În altă ordine de idei, reclamanta a închiriat pentru societate în 15.03.2004 un spațiu de la Primăria pe un termen (15 ani) tot pentru o chirie care poate fi considerată derizorie. Și vânzarea autoturismului la un preț derizoriu reprezintă o susținere a pârâților fără vreo dovadă a fraudei.

Faptul în cei 4 ani cât a administrat în fapt activitatea societății pârâte a avut loc un declin economic al acesteia, nu constituie un motiv pentru aplicarea sancțiunii grave a excluderii din societate câtă vreme nu s-a dovedit că activitatea reclamantei a fost frauduloasă în dauna societății. De altfel, în condițiile în care reclamanta nu ar fi intervenit în administrarea societății pe perioada în care administratorul de drept, s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita prerogativele, societatea s-ar fi aflat în situația de a-și înceta activitatea.

În ceea ce privește critica referitoare la atribuirea în natură a echivalentului cotei de 40% din capitalul social pe care reclamanta o deținea la societatea pârâtă, și acesta se dovedește nefondată. Dacă în situația excluderii, art. 224 alin. 2 prevede că asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporționala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia, per a contrario, în situația retragerii din societate asociatul retras are dreptul la o parte proporțională din patrimonial societății. Susținerile că societatea s-ar afla în pericol de imposibilitate de a-și realiza obiectul de activitate, pe de-o parte nu au fost dovedite, în patrimonial acesteia rămânând suficiente active care să-i permită realizarea obiectului de activitate, iar pe de altă parte, nu constituie un motiv pentru neaplicarea unor dispoziții legale în acest sens. De asemenea, în mod legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere la calcularea drepturilor cuvenite reclamantei în urma retragerii din societate, valorile stabilite prin expertizele de specialitate la nivelul anului 2005, anul manifestării intenției de retragere din societate. Vânzarea activului "" după această manifestare de voință când reclamanta nu a mai avut nici un fel de implicare în activitatea societății, nu poate fi considerată ca fiindu-i opozabilă cu atât mai mult cu cât vânzarea a avut loc în timpul procesului, respectiv la 30.03.2006. Pe de altă parte, având în vedere diferența foarte mare dintre prețul vânzării și valoarea de piață a activelor așa cum a stabilit expertiza în construcții, corect judecătorul fondului a avut în vedere această înstrăinare la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantei. Faptul că reclamanta nu a contestat în vreun fel această licitație nu constituie un motiv pentru a se lua în considerare prețul de vânzare, cu atât mai mult cu cât aceasta nici nu a avut cunoștință de licitație și nici nu mai prezenta interes de vreme ce își manifestase expres intenția de retragere.

Cu privire la modul în care a fost soluționată completarea la cererea principală, respectiv rectificarea CF, este evident că terenul aparține societății pârâte, aspect ce rezultă din contractul de vânzare cumpărare aflat la dosar (fila170 vol. I). Astfel, terenul a fost achiziționat în anul1990 de către "Întreprinderea " reprezentată de și, iar în 03.05.1991 aceasta s-a transformat în SC. SRL, în societate intrând cu 20 de părți sociale și reclamanta. Din cuprinsul contractului d societate (filele155-158 vol. I) rezultă că acest teren împreună cu clădirile în care se află și sediul societății, reprezintă aportul în natură al asociaților și nu doar al pârâtului. Art. 33 și urm. din Legea nr. 7/1996 permite rectificarea sau modificarea cărții funciare atunci când cuprinsul acesteia nu corespunde cu situația juridică reală iar concluziile expertizei topo efectuată în cauză relevă faptul că, deși imobilul este înscris în CF cu o suprafață de 300 mp, în realitate aceasta este de 510 mp. De precizat că pârâții nu au formulat obiecțiuni la această expertiză, mărginindu-se doar la a depune întâmpinare la cererea reclamantei de completare a acțiunii în ceea ce privește rectificarea de CF. Așadar, criticile aduse de pârâți în această privință sunt nefondate.

Tot nefondate sunt și criticile aduse expertizei în construcții referitoare la activul "". Astfel, în fața instanței de fond, obiecțiunile la expertiză au vizat cu totul alte aspecte decât cele criticate prin cererea de apel iar evaluarea expertului a vizat doar construcțiile, care de altfel, fac obiectul procesului verbal de licitație și al cererii de intervenție în interes propriu, și nu terenul aferent, cu atât mai mult cu cât situația juridică a terenului nu a fost pusă în discuție de nici una dintre părți în fața instanței de fond.

În privința expertizei contabile, iarăși se constată că pârâții aduc critici care nu au constituit obiecțiuni și nici obiective pentru expertiză în fața primei instanțe. Pe de altă parte, în mod legal s-a avut în vedere valoarea activelor așa cum a rezultat ea din evaluare și nu valoarea contabilă a acestora necorespunzătoare realității.

Față de aceste considerente, apelul pârâților va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește apelul intervenientei, acesta urmează a fi admis întrucât, într-adevăr, deși, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație și expertiza în construcții, din activul "" face parte și construcția "anexe grajd pentru cai" asupra căreia instanța de fond a omis să se pronunțe. Cât despre faptul că experții nu au convocat-o la data efectuării expertizelor acestui activ, trebuie precizat că, în primul rând aceasta nu era parte în proces la data efectuării acestora, iar pe de altă parte, cererea sa de intervenție are un cu totul alt obiect decât litigiul dintre părți, expertizele referindu-se strict la acest litigiu. În condițiile în care intervenienta nu era parte în proces, nu se poate vorbi de o nulitate a expertizelor cu atât mai mult cu cât nu invocă nici un prejudiciu care i s-ar fi adus prin necitarea acesteia la efectuarea lor.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge apelul pârâților ca nefondat, va admite apelul intervenientei și va modifica în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâții să recunoască acesteia dreptul de proprietate și să-i lase în deplină posesie și folosință și activul "anexe grajd pentru cai" adjudecat prin procesul verbal din 30.03.2006, menținând celelalte dispoziții.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelul declarat de, domiciliată în Târgu-M,-,. 9, județul M, împotriva sentinței nr.319 din 2 aprilie 2008 Tribunalului Comercial Mureș, și în consecință:

Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâții să recunoască dreptul de proprietate al intervenientei, și să lase acesteia în deplină posesie și folosință și activul "anexe-grajd pentru cai", adjudecat prin procesul-verbal de licitație din 30 martie 2006.

Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

Respinge apelul declarat de și, ambii domiciliați în de,-, județul M și SC SRL de, împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă pârâții apelanți la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat

-

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/7ex

Jud.fond:

-4.05.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Excludere asociat. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Tg Mures