Excludere asociat. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 94
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în apelurile formulate de și împotriva sentinței civile numărul 261/com din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ, avînd ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 26 octombrie 2009. În termenul de pronunțare, intimata apelantă Mari a depus note de concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr. 261/COM din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost respinse ca neîntemeiate acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă -Mari și "" și acțiunea conexă formulată de pârâta-reclamantă -Mari, în contradictoriu cu reclamantul-pârât și ""
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2673/99/13.05.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -Mari, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună excluderea pârâtei din "", societate în care ambele părți au calitatea de asociat și administrator, continuarea activității societății sub forma de societate cu răspundere limitată cu asociat unic și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta se servește de ștampila firmei și de semnătură pentru a extrage din bancă sume de bani în folosul său ori al concubinului său, că face declarații publice defăimătoare la adresa sa și nu încearcă să mențină existența societății, ci efectuează operațiuni în detrimentul acesteia (împrejurare dovedită de facturi din martie 2008 care atestă că, în calitate de reprezentant al firmei, a achiziționat cizme la prețul unitar de 12.8 lei fără TVA, pe care le-a vândut către la un preț unitar de 12,6 lei). Către aceeași persoană, susține reclamantul, au plecat din firmă 36 bucăți costum salopetă, conform facturii din 25 martie 2008, în realitate fiind vorba de un umăr mult mai mare, salopete neachitate până la data introducerii acțiunii.
S-a mai învederat că pârâta ar fi sustras cantități de marfă, a achiziționat bunuri inutile societății, fără acordul reclamantului, respectiv o imprimantă și 6 telefoane mobile, unul dintre ele aflându-se la concubinul pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 222 și urm. Din nr. 31/1990 republicată, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta -Mari a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că reclamantul și-a întemeiat generic acțiunea pe dispozițiile art. 222 din nr. 31/1990, fără a arăta care sunt în concret motivele pentru care solicită excluderea ei din societate. Pârâta a mai arătat că nu a retras sume în bani în folosul său, cum pretinde reclamantul, în ce privește livrarea de echipament către, s-a strecurat o eroare în factură, că reclamantul nu probează în nici un fel afirmațiile sale privind sustragerea de marfă, iar telefoanele și imprimanta au fost achiziționate pentru buna desfășurare a activității societății.
Pe rolul Tribunalului Iașis -a înregistrat la data de 22.09.2008, sub nr- acțiunea formulată de reclamanta -Mari, în contradictoriu cu pârâtul, prin care se solicită excluderea pârâtului din "", continuarea activității societății sub formă de societate cu răspundere limitată cu asociat unic, urmând a se dispune și cu privire la participarea la capitalul social a reclamantei, plata de către pârât a daunelor cauzate de blocajul producției datorat lipsei lichidităților, a materiilor prime și al clienților transferați către firma concurentă cu care colaborează pârâtul, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că pârâtul amână la nesfârșit efectuarea plăților către furnizori și întârzie termenele de execuție prin aprovizionarea defectuoasă, acesta fiind motivul pentru care după data de 15.03.3008 s-a hotărât între părți că pârâtul se va ocupa de contractări, relația cu ITM și întocmirea documentelor de licitație, iar reclamanta de relația cu băncile, aprovizionare și urmărirea producției. Cu toate acestea, în luna martie pârâtul a creat tensiuni în relația cu reclamanta vizând activitatea firmei, care au fost speculate și de către parteneri, numitul, client ce beneficiază de discount periodic din partea societății, neachitând 1000 de perechi cizme livrate. S-a mai arătat că pârâtul i-a furat reclamantei ștampila cu specimen bancar la data de 26.03.2008, acesta retrăgând în aceeași zi întreaga sumă din contul BRD. Ulterior, la 28.03.2008 pârâtul i-ar fi furat reclamantei poșeta, conținând ștampile, card bancar BRD, agenda cu nr. de telefon ale clienților, cheia de la firmă și de la locuință, talon de înmatriculare autoturism, obstrucționând-o astfel pe reclamantă în toate demersurile în favoarea societății. de către pârât unui bilet la ordin emis de SA la data de 06.05.2008 a determinat intrarea firmei în incident bancar, cu toate că în aceeași zi pârâtul a retras de la Banca Transilvania o sumă acoperitoare acestui instrument de plată. La aceeași dată pârâtul a solicitat Băncii Transilvania retragerea dreptului de semnătură al reclamantei. Reclamanta a mai învederat că după data de 02.05.2008 pârâtul nu s-a mai prezentat la firmă, nu a predat la timp în contabilitate documentele generate de activități comerciale, s-a împotrivit oricărei propuneri a reclamantei, a preluat și transferat către SC SRL, firmă concurentă, comenzi primite din partea clienților.
Ulterior, formulării acțiunii reclamanta a precizat temeiul de drept al acesteia, respectiv art. 222 lit. c și d din nr. 31/1990.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare față de acțiunea reclamantei -Mari.
Cele două acțiuni au fost legal timbrate.
La termenul de judecată din 31.10.2008 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă, a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
În dovedirea acțiunii principale și în contradovada acțiunii conexate, reclamantul-pârât, prin avocat, a solicitat și i s-a încuviințat de către instanță administrarea în cauză a probei cu înscrisuri și un martor, fiind respinsă proba cu expertiză contabilă solicitată, ca nefiind utilă cauzei.
În dovedirea acțiunii conexate și în contradovada acțiunii principale, pârâtei-reclamante -Mari, prin avocat, i s-a încuviințat proba cu înscrisuri, un martor și interogatoriul reclamantului-pârât.
Probele încuviințate au fost administrate nemijlocit în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 222 alin. 1 din nr. 31/1990 republicată și modificată, oate p. fi exclus din societatea cu răspundere limitată: a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil; c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amesteca fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82; (art. 80 prevede că: asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul sau în acela al unei alte persoane este obligat sa restituie societății beneficiile ce au rezultat și sa plătească despăgubiri pentru daunele cauzate; art. 82 alin. 1 stipulează că asociații nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici sa facă operațiuni în contul lor sau al altora, în același fel de comerț sau într-unul asemănător, fără consimțământul celorlalți asociați); d) asociatul administrator care comite frauda în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În lipsa unor clauze convenționale între asociați privind alte cauze de excludere, acestea sunt singurele motive legale pentru excluderea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată și sunt de strictă interpretare și aplicare, excluderea având natura juridică a unei sancțiuni societare.
Reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă -Mari sunt cei doi asociați și administratori ai "", iar prin cererile cu care au investit instanța solicită, fiecare în parte, excluderea celuilalt din societate.
Reclamantul-pârât și-a întemeiat cererea pe art. 222 din nr. 31/1990, fără a preciza care anume este cauza de excludere a pârâtei-reclamante -Mari, iar aceasta din urmă a invocat în acțiunea sa cauzele de excludere prevăzute de art. 222 lit. c și d din nr. 31/1990, menționând că invocă întrebuințarea de către reclamantul-pârât a capitalului, bunurilor sau creditului societății în folosul său.
Or, din probele administrare în cauză nu rezultă că ar fi dovedită vreuna din cauzele de excludere a vreunuia dintre cei doi asociați, respectiv una din cauzele stipulate de art. 222 lit. c și d din nr. 31/1990, cele stipulate de lit. a și b din nr. 31/1990 neputând fi incidente în cauză.
Astfel, nu s-a probat frauda în dauna societății sau folosirea semnăturii sociale ori a capitatului social în folosul personal al unui dintre asociații-administratori ori al altora, sau întrebuințarea de bunuri, capital social ori credit al societății de către un asociat în folosul personal al unuia dintre asociați ori al altora, contrar dispozițiilor art. 222 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 80 din nr. 31/1990.
Din probele administrate în cauză rezultă doar neînțelegeri între cei doi asociați și administratori, neînțelegeri apărute pe fondul problemelor de natură personală dintre cei doi, precum și împrejurarea că fiecare dintre cei doi au extras sume de bani din conturile societății deschise la bănci, fără însă a se dovedi că aceste sume de bani au fost folosite în alt scop decât pentru nevoile societății.
Incidentele invocate de fiecare dintre părți privind derularea unor contracte, înstrăinarea unui autoturism, facturarea la o anumită sumă a bunurilor livrate, neplata la timp a unor furnizori nu reprezintă cauze de excludere din societate. Sustragerea de bunuri de către pârâta-reclamantă, pretinsă de către reclamantul-pârât nu a fost susținută de nicio probă administrată în cauză. clienților de către reclamantul-pârât către alte societăți comerciale concurente, pretinsă de pârâta-reclamantă, nu a fost, de asemenea, dovedită.
Nici încălcarea dispozițiilor art. 82 alin. 1 din nr. 31/1990 nu este probată în cauză, niciunul dintre asociații-administratori nefiind asociat cu răspundere nelimitată în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici că au făcut operațiuni în contul lor sau al altora, în același fel de comerț sau într-unul asemănător, fără consimțământul celorlalți asociați.
Pentru aceste considerente, niciuna dintre cauzele legale de excludere nefiind dovedită, instanța a respins ca neîntemeiate atât acțiunea principală, cât și pe cea conexă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul-pârât, cât și pârâta-reclamantă -Mari, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul formulat de reclamantul-pârât cuprinde următoarea motivare:
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond asociatul firmei, respectiv intimata din prezenta cauză se servește de ștampila firmei și semnătura pentru extrageri bancare în folosul său și al concubinului acesteia. în acest sens a depus adresa societății către BRD Generale nr. 4294 din data de 17 aprilie 2008 și fișa de retragere numerar emisă de aceeași bancă prin care la data de 26 martie 2008, intimata se folosește de o ștampilă care nu are niciun număr (ștampilele firmei sunt numerotate așa cum rezultă din amprentele pe care le va depune) pentru o retragere de 8.000 lei.
Pe lângă declarațiile publice defăimătoare la adresa apelantului și a firmei, asociata-intimată nu încearcă să mențină existența societății și efectuează operațiuni în detrimentul acesteia, argumente fiind factura fiscală nr. - din data de 17 martie 2008 emisă de aceasta, care arată că s-au achiziționat produse (cizme diferite modele) la prețul unitar de 12,80 lei fără TVA și au fost vândute către persoana fizică,conform facturii fiscale nr. - din data de 18.03.2007 la prețul unitar de 12,6 lei și întrucât accesul în firmă nu mai îi este permis nu cunoaște dacă s-au evidențiat aceste operațiuni în contabilitate și factura este onorată.
Către aceeași persoană fizică au plecat din societate 36. costum salopetă, conform facturii fiscale nr. - din data de 25 martie 2008, în realitate fiind mult mai multe, de asemenea neachitate până în prezent.
Mai mult decât atât intimata a sustras cantități de marfă și a achiziționat bunuri inutile societății fără acordul apelantului, respectiv o imprimantă și șase telefoane mobile, abonament cu 7 (șapte) numere, din care aparatul Nokia N 73 se află la concubinul acesteia, convorbirile fiindu-i suportate din banii societății.
Apelantul a solicitat excluderea ca o măsură destinată apărării societății împotriva asociatului care a săvârșit acte ce pun în pericol supraviețuirea societății și în același timp ca o sancțiune pentru încălcarea îndatoririlor și înșelarea încrederii apelantului.
Din întreg materialul probator rezultă fără putință de tăgadă că intimata, fără consimțământul scris al apelantului a întrebuințat bunurile, s-a folosit de banii societății în folosul său și al concubinului acesteia.
Menționează, din multitudinea de înscrisuri depuse în dovedirea celor afirmate, adresa nr. 88574 emisă de Primăria Municipiului I la data de 20.11.2008 care arată că autoturismul marca Peugeot 307, serie șasiu -YB-, serie motor -, cu nr. de înmatriculare IȘ-69-, a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 25.06.2008 către firma concubinului " " I și scos din evidența fiscală cu data de 01.08.2008, conform adresei nr. 70895 din 16.07.2008, situație similară având și automobilul mixt -ab 1,9 D, cu nr. de înmatriculare IȘ-62-, înstrăinată prin contract de vânzare-cumpărare din 09.09.2008 către persoana fizică -.
Conform art. 222 lit. "c" din Legea nr. 31/1990 poate fi exclus asociatul cu răspundere nelimitată care contravine dispozițiilor art. 80 și art. 82. conform ultimului articol arătat, intimata, fără consimțământul apelantului, apare ca asociat cu răspundere nelimitată într-o societate concurentă, cu același obiect cu societatea pe care au înființat-o împreună și a efectuat operațiuni în contul noii societăți. Are același comerț și din înscrisuri și declarațiile martorilor rezultă că s-a folosit și chiar a înstrăinat bunuri aparținând societății apelante către societatea pe care aceasta o conduce în prezent, respectiv "" Apelantul susține că a depus certificatul constatator cu nr. 35616 emis la data de 20.05.2008 unde apar ca asociați intimata, concubinul acesteia, -, martora propusă de aceasta, restul asociaților fiind foști angajați ai societății apelante, așa cum ușor se poate observa din fișa cu angajații.
Așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, arată apelantul că intimata nu încearcă să mențină existența societății ci efectuează operațiuni în detrimentul acesteia, lucruri afirmate și dovedite de către apelant și evidențiate aceste operațiuni în contabilitate.
Mai mult decât atât, pe lângă declarațiile publice defăimătoare la adresa apelantului, i s-a interzis și accesul în firmă din luna martie 2008, acesta neavând nicio posibilitate de aom ai conduce, cu atât mai mult cu cât spațiul în care își desfășoară activitatea aparține concubinului acesteia cum ușor se poate observa din contractul de subînchiriere în care părți contractante apar "" și "SUPER " reprezentată de -, înscris pe care l-a anexat.
Apelul formulat de pârâta-reclamantă -Mari cuprinde următoarea motivare:
În principal, apelanta a invocat excepția nemotivării hotărârii Tribunalului Iași.
În conformitate cu teoria în materie, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut. "Instanța trebuie să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu stări descriptive (spre exemplu, nu este suficientă redarea în rezumat a probelor administrate,ci trebuie să se înfățișeze temeiurile pentru care s-a respins o probă, pentru care, din două probe contradictorii, a ales una și a înlăturat-o pe cealaltă, etc.". (, Codul d e procedură civilă comentat și adnotat, B, pag. 367).
În acest sens, chiar legislația europeană în soluții ale a statuat condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o hotărâre, pentru a se putea considera respectate dispozițiile art. 6 ale Convenției europene, în ceea ce privește necesitatea unui proces echitabil de care trebuie să beneficieze oricare dintre părți.
În Hotărârea nr. 4/28.04.2005 (cauza Albina împotriva României) Curtea Europeană stabilea, referitor la obligația instanțelor de a se supune art. 6 din Convenție: "Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă ceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Astfel spus,art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".
Coroborând aceste norme generale cu cele ale procedurii civile române, anterior enunțate, instanța de control judiciar are obligația de a verifica dacă hotărârea atacată a examinat în mod real susținerile făcute și probele administrate.
Ori, în speța dedusă judecății, trecând peste menționarea in extenso a textelor de lege în baza cărora fiecare dintre părți și-a întemeiat pretențiile, instanța realizează o "motivare" a soluției dispusă într-un mod eliptic,lacunar și fără ca măcar să precizeze meritoriul probatoriilor administrate în cauză.
Nu cuprinde sentința apelată nicio precizare cu privire la aspectele relevate de martorii audiați, iar în egală măsură o simplă lectură a hotărârii dovedește absența oricărei referiri explicite la conținutul înscrisurilor depuse de fiecare dintre părți, în contextul aspectelor pe care aceste acte urmăreau a le dovedi.
Concluzia logică care decurge în aceste condiții este că instanța nu a realizat acel examen critic despre care făcea vorbire anterior, sens în care excepția invocată devine incidentă în cauză.
În condițiile caracterului lacunar și lapidar al sentinței apelate, instanței de control judiciar îi revine obligația de a proceda la o reanalizare a întregului material probatoriu administrat, care converge în a dovedi temeinicia pretențiilor apelantei.
Astfel, cu referire directă la solicitarea privind admiterea acțiunii conexe formulată de -Mari, instanța urmează a avea în vedere aspectele esențiale dovedite cu probatoriile administrate în cauză.
S-a dovedit în acest sens, faptul că o parte importantă a actelor contabile, absolut necesare societății pentru desfășurarea normală a activității, s-au aflat în posesia lui, fiind puse la dispoziția societății, așa cum a precizat acesta la interogatoriu la momentul la care a considerat reclamantul-pârât "util" acest lucru.
Trecând peste caracterul care ține de iresponsabilitate economică, nu se poate nega faptul că a fost nevoie ca pârâta-reclamantă să apeleze la un executor judecătoresc, în încercarea de a obține actele amintite anterior. Din păcate, refuzul permanent al numitului de a pune la dispoziție aceste înscrisuri este în egală măsură consemnat de executorul judecătoresc, iar consecința pe care acest refuz a presupus-o este lesne de imaginat în ceea ce privește societatea apelantă.
Este verificată în cauză și împrejurarea obstaculării numitei -Mari, de către reclamantul-pârât, în încercarea sa de a realiza un control eficient cu privire la activitatea societății. Dovadă stau numeroasele adrese trimise de instituțiilor bancare, în care se precizează dorința acestuia de a nu-i mai fi permis asociatului său să efectueze operațiuni în cont. Motivațiile legate de existența procesului de divorț, pe care le aduce în sprijinul cererii sale, nu dovedesc decât odată mai mult intenția acestuia de a desființa societatea, de a transla problemele personale cu privire la viața de familie în planul administrării societății. Însă, așa cum s-a probat, cererea acestuia privind blocarea conturilor firmei în condițiile în care avea emis instrument de plată pentru achitarea datoriilor către Trezorerie apare total nejustificată, demersul lui neavând altă finalitate decât discreditarea societății, precum și înregistrarea acesteia în categoria rău-platnicilor către buget.
Faptul că acest asociat administrator nu s-a prezentat la serviciu, deși nu i s-a obstaculat în niciun mod accesul, denotă cu claritate lipsa oricărui concurs al acestuia cu privire la bunul mers al societății, devenită brand după ani de muncă, după numeroase negocieri cu partenerii, după eforturi susținute de a se impune pe piața producătorilor de echipamente de protecție.
activul firmei ca pe un bun propriu al său, a înțeles să falsifice un proces-verbal cu privire la cesionarea unor autovehicule. Chiar dacă organele de cercetare penală nu au soluționat până la acest moment plângerea prin care -Mari a sesizat frauda, la dosarul cauzei există dovada faptului că, prin cesionarea unuia dintre autovehicule către un prieten al său, fără a solicita contravaloarea ratelor de leasing plătite până la acel moment de societate, a prejudiciat "" cu o importantă sumă de bani.
Nu sunt lipsite de relevanță nici retragerile însemnate de numerar pe care acest asociat le-a realizat - și pe care le confirmă chiar extrasele bancare depuse de acesta, extrageri care nu sunt justificate de necesitatea onorării niciunui instrument de plată. Dovada relei sale credințe în relația de parteneriat de afaceri o reprezintă totuși faptul că la data de 23.04.2008 și la data de 24.04.2008, respectiv - la 1 zi după ce formulase cererea cu privire la excluderea apelantei din societate, pârâtul retrage un total de 19.950 Ron, pe care și-i însușește.
Sunt probate în cauză și activitățile de concurență neloială pe care reclamantul-pârât le-a realizat, prin cesionarea numerelor de telefon ale societății către o alta, a cărei denumire era NT COM. Actele depuse la dosarul cauzei dovedesc fără niciun dubiu faptul că mulți clienți ai societății erau astfel redirecționați către o altă societate, prejudiciul înregistrat în patrimoniul firmei fiind subînțeles. (Cu referire directă la ultimele afirmații ale pârâtului privind pretinsa concurență neloială derulată de -Mari, precizează încă o dată că, așa cum a dovedit cu acte, acea societate are ca obiect de activitate "transport" și nu a desfășurat activitate de la înființare).
Instanța de control judiciar urmează a aprecia susținerile apelantei, atât prin prisma dovedirii acestora prin mijloacele de probă administrate, precum și în condițiile incidenței dispozițiilor art. 222 lit. c) și d), care prevăd posibilitatea de a se dispune excluderea din societate a asociatului care "se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82", precum și a celui care "comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora".
În apel, a fost administrată proba testimonială cu un martor la solicitarea apelantei-intimate -Mari, proba cu interogatoriul acesteia, la solicitarea apelantului-intimat și proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând motivele de apel formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Ambele acțiuni, cea principală și cea conexă, au ca și capăt de cerere principal excluderea asociatului din "", temeiul în drept al acestei cereri fiind art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, în lipsa unor clauze convenționale între asociați privind alte clauze de excludere, motivele prevăzute la art. 222 alin. 1 lit. a-d sunt singurele motive legale pentru excluderea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată și sunt de strictă interpretare și aplicare. Totodată, este important de subliniat că această excludere are caracterul unei sancțiuni aplicate asociatului indezirabil, fiind în același timp, un remediu pentru salvarea existenței societății, în folosul celuilalt asociat.
Or, în speță, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din probele administrate atât în prima instanță, cât și în apel, Curtea, reține, de asemenea, că între părțile litigante din cauză, și -Mari există grave neînțelegeri apărute pe fondul problemelor de natură personală dintre aceștia. Astfel, atât susținerile părților, cât și probele administrate conduc spre concluzia că nemulțumirea celor doi asociați în ceea ce privește colaborarea lor a fost în egală măsură provocată de ambii, dovedindu-se cu prisosință că, în prezent, aceștia sunt lipsiți deaffectio societatis.
Astfel, atât motivele invocate de apelantul-intimat, referitoare la folosirea ștampilei și semnăturii de către cealaltă asociată pentru a efectua extrageri bancare în folos personal, la declarațiile publice defăimătoare ale acesteia la adresa apelantului-intimat, la diversele operațiuni comerciale efectuate de -Mari în detrimentul societății, invocându-se lipsa consimțământului lui la toate aceste operațiuni, dar și motivele invocate de intimata-apelantă referitoare la reținerea nejustificată a actelor contabile de către, la obstacularea acesteia de către celălalt asociat în încercarea ei de a realiza un control eficient cu privire la activitatea societății, la diverse demersuri ale acestuia cu scop șicanator și pentru discreditarea societății, la diverse operațiuni comerciale efectuate de cu caracter ilegal, abuziv, de concurență neloială, chiar fără a fi coroborate cu probele administrate în cauză, denotă lipsa luiaffectio societatis,a voinței comune a acestora de a da naștere și de a continua și menține activitatea societății
În acest context, se reține că în mod corect prima instanță a constatat că nu s-a dovedit de către nici una dintre părți incidența în cauză a uneia dintre motivele de excludere a vreunuia dintre cei doi asociați, motive prevăzute de art. 222 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 31/1990.
Așa fiind, este nefondată și critica apelantei -Mari referitoare la excepția nemotivării hotărârii de către prima instanță.
Se reține în acest sens că Tribunalul Iașia făcut o analiză completă și globală a tuturor aspectelor de fapt și de drept invocate, raportat la obiectul cererii cu care a fost investită, respectiv excludere asociat dintr-o societate cu răspundere limitată. Din susținerile părților și din probele administrate, conturându-se neînțelegerile grave dintre asociați, împrejurare ce exclude succesul în justiție a unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 31/1990, Curtea reține că prima instanță a făcut o prezentare completă a motivelor care au determinat darea unei asemenea soluții. În acest sens, Curtea reține că prima instanță a pronunțat și motivat hotărârea cu respectarea exigențelor impuse atât de art. 261 Cod procedură civilă, cât și de art. 6 din
În concluzie, Curtea reține că, în speță, neînțelegerile grave dintre asociați, împiedică funcționarea normală a societății, situație prezumată de art. 227 alin. 1 lit. "e" din Legea nr. 31/1990, drept motive temeinice de dizolvare a societății, nefiind incidente situației de fapt reținute în ambele acțiuni dispozițiile art. 222 din aceeași lege.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelurile comerciale de față și va menține ca legală și temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de și -Mari împotriva sentinței civile nr. 261/COM din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția comercială și contencios administrativ, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
16.11.2009
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
