Excludere asociat. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6388/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 92
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea perimării din oficiu a apelurilor formulate de reclamantul și de pîrîtul împotriva sentinței civile nr. 375/E din 8 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 9383/2003, avînd ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- judecata apelurilor s-a suspendat prin ședința publică din 6 aprilie 2009 în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă;
- cauza s-a repus pe rol pentru a se constata perimarea apelurilor, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) Cod procedură civilă, după care
Declarînd închise dezbaterile, Curtea rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra apelurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr. 375/E din 8 iunie 2005, Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de în contradictoriu cu pîrîții și "E-RO INTERNATIONAL"
Respinge cererea reconvențională formulată de pîrîtul reclamant în contradictoriu cu reclamantul pîrît și pîrîții și E-RO INTERNATIONAL.
Respinge cererile părților privind cheltuielile de judecată.
Obligă pîrîtul reclamant la achitarea, în contul experților I, și din cadrul Biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile I, a diferenței de onorariu expert în cuantum de 14.581.595 lei.
Pentru a pronunța această hotărîre, prima instanță reține că, din analiza actelor dosarului și din raportul de expertiză efectuată în cauză, între cele două părți a început derularea unor relații private și de afaceri încă din anul 1997, cînd era asociat și administrator la I și că, din anul 1997 pînă în anul 2004, nu a contestat niciodată destinația sumelor de bani trimise reclamantului în contul lui personal sau înmînați personal.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză nu rezultă că pîrîtul reclamant ar fi creditat societatea cu sumele mari de bani pe care le susține (130.000 mărci germane și 50.000 euro). Comisia de experți a arătat clar că "nu s-a constatat existența unor documente din care să reiasă depunerea unor sume de bani reprezentînd aport pentru societate de la. În condițiile în care societatea "E-RO INTERNATIONAL" dobîndise personalitate juridică, fiind înregistrată la Registrul Comerțului și avînd deschis un cont pentru operațiunile bancare prin care trebuiau să se deruleze toate operațiunile financiare privind societatea (inclusiv cele de creditare atunci cînd aceasta nu beneficia de disponibilități bănești), pîrîtul trebuia să efectueze toate aceste operațiuni prin intermediul instituțiilor bancare, așa cum prevăd reglementările legale în vigoare. Chiar art. 12.3. din statutul "E-RO INTERNATIONAL" se prevede că "asociații au dreptul de a depune sume de bani în casieria societății", prevedere pe care pîrîtul trebuia să o respecte.
Așa cum s-a constatat și prin raportul de expertiză contabilă, trebuie făcută distincția clară între aportul asociaților la capitalul social (care se face în baza unor acte adiționale ce se înregistrează la ORC) și eventualele sume cu care asociații împrumută societatea pentru buna desfășurare a activității cînd aceasta nu dispune de disponibilități bănești, ceea ce îndreptățește pe cel ce a împrumutat firma la restituirea acestor sume.
Aportul de care pîrîtul reclamant face vorbire ar constitui, eventual, suma cu care acesta a creditat societatea și nu aport la capital în înțelesul Legii 31/1990, astfel încît, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 22 lit. din Legea nr. 31/1990.
Instanța nu poate reține ca fiind conforme cu adevărul susținerile expertului consultant, potrivit cărora pîrîtul reclamant ar fi trimis bani pentru creditarea societății (cumpărare de utilaje) în cuantum de 95.474.936 lei, din moment ce banii au fost trimiși în contul personal al reclamantului pîrît.
De asemenea, instanța reține că nici chiar expertul consultant nu a confirmat susținerea pîrîtului reclamant privitoare la cele 130.000 mărci germane și cei 50.000 euro. Acesta arată doar că, începînd din anul 1998 și pînă în anul 2001, ar fi trimis societății doar 93.770 mărci germane, sumă din care reclamantul pîrît ar fi retras necuvenit suma de 266.755.706 lei. Din situația întocmită de expertul cu privire la sumele în valută înmînate lui rezultă că în anul 2000 acestea au fost în cuantum de 60.500 mărci germane iar în anul 2001 de 19.500 mărci.
Cum în cazul unor sume atît de importante de, nu și-a pus niciodată problema dacă au fost sau nu înregistrate în contabilitate, dacă au fost folosite potrivit scopului lor și nici nu a verificat bilanțul societății pentru a verifica dacă activitatea acesteia e profitabilă, cum ar fi făcut în mod firesc orice persoană care investește în afaceri asemenea sume de bani. De altfel pîrîtul reclamant susține că a aflat și de actuala componență a structurii capitalului social tocmai în anul 2002, în condițiile în care aceasta se schimbase din anul 1998, fiind inadmisibil ca, pe parcursul a 4 ani, acesta - deși avea calitatea de administrator cu obligații în acest sens, impuse de Legea nr. 31/1990 - să nu știe care este structura capitalului social, valoarea unei părți sociale sau capitalul social este format și din aporturi în natură și cine le-a adus, cît profit a obținut societatea, care sunt pierderile acesteia. Singura afirmație și împrejurarea că a avut încredere în, lui încredințîndu-i totala administrare a firmei nu justifică această atitudine și nici nu o face plauzibilă.
Nu se verifică nici celelalte susțineri ale pîrîtului reclamant privitor la schimbarea structurii capitalului social fără acordul fără acordul său din moment ce există acte adiționale în acest sens a căror nulitate nu a fost constatată de nici o instanță de judecată, iar plîngerea penală formulată împotriva lui fiind soluționată prin ordonanța din 19.05.2004 (dosar nr. 768/P/2003) prin care s-a dispus scoaterea acestuia pentru toate infracțiunile.
Cu privire la deschiderea de către a unui cont al firmei "E-RO INTERNATIONAL" pe teritoriul Germaniei fără acordul celorlalți asociați, instanța reține că nu s-a dovedit în ce măsură acest aspect ar fi prejudiciat societatea, din raportul de expertiză nereieșind că prin intermediul acestui cont s-ar fi făcut operațiuni care să fie în detrimentul "E-RO INTERNATIONAL", pîrîtul reclamant arătînd că folosirea numelui societății în titulatura contului fiind doar un artificiu pentru ca timpul scurs între plata și încasarea valutei în România să fire foarte scurt.
Cu privire la celelalte relații contractuale derulate între părți în cadrul societății "", în mod justificat arată reclamantul pîrît că acestea nu fac obiectul prezentei acțiuni.
Față de toate cele arătate, instanța apreciază că nici unul din motivele de excludere invocate de nu sunt relevante și nu pot duce la excluderea asociatului pîrît astfel încît cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Și cererea reconvențională formulată de privind excluderea din societate a reclamantului este neîntemeiată și va fi respinsă.
Împotriva acestei hotărîri declară apel reclamantul pîrît și pîrîtul reclamant, pe care o critică de netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul intimat susține că a solicitat prin acțiunea promovată excluderea din societate a pîrîtului în temeiul prevederilor legale cuprinse în art. 82 și art. 217 pct. c din Legea nr. 31/1990; în art. 3 și 4 din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloaială; art. 6 pct. final din contractul de societate și art. 11.15 din statutul societății.
Susține apelantul intimat că,potrivit dispozițiilor art. 82 din 31/1990 "asociații nu pot lua parte în alte societăți concurente sau avînd același obiect de activitate, nici să dacă operațiuni în contul lor sau al altora în același fel de comerț sau în anul asemănător fără consimțămîntul celorlalți asociați. În caz de încălcare, societatea are dreptul de a-l exclude pe asociat și de a-i pretinde despăgubiri". Conform art. 217 pct. c din Legea nr. 31/1990, devenit art. 222 pct. c după republicare, "poate fi exclus din societate cu răspundere limitată asociatul care se amestecă fără drept în administrație ".
Arată apelantul intimat că Legea nr. 11/1991 sancționează faptele de concurență neloaială, fiind prevăzută ca și contravenție activitatea de deturnare sa clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant.
De asemenea, în scopul prevenirii oricăror tendințe de natură a produce prejudicii societății constituite, conform art. 6 din contractul de societate "asociații se obligă să nu întreprindă acțiuni care ar aduce atingere intereselor societății, fapt care poate determina excluderea din societate", iar potrivit art. 11.15 din statut "administratorii nu pot primi, fără autorizarea asociaților, mandatul de administrator la alte societăți concurente sau avînd același obiect, nici să facă același fel de comerț sau altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune".
Apelantul intimat susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că motivele de excludere invocate de reclamantul nu sunt relevante, învederînd faptul că în mod constant a fost evidențiat în doctrină faptul că motivele de excludere prevăzute de Legea nr. 31/1990 nu sunt limitativ prevăzute, instanța poate aprecia gravitatea cauzelor invocate, pronunțînd excluderea asociaților și pentru alte motive decît cele prevăzute de Legea 31/1990. Măsura sancțiunii excluderii poate fi aplicată, susține apelantul intimat, ori de cîte ori se constată că, prin comportamentul său, un asociat face imposibilă colaborarea în condiții normale și nu mai este în acord cu voința comună care a dus la înființarea societății.
Respingerea acțiunii este cu atît mai neîntemeiată în ipoteza în care asociatul chiar este de acord să se retragă, situație care constituie o confirmare anticipată a imposibilității continuării pe viitor a colaborării în vederea realizării scopului pentru care a fost creată societatea.
Toate acțiunile săvîrșite de asociatul pîrît și dovedite prin probatoriul administrat la fond sunt de natură a împiedica desfășurarea normală a activității societății, s-o expună pierderilor financiare, de clientelă și imagine, susține apelantul intimat, exemplificînd cu contractele comerciale încheiate de firma proprie a pîrîtului cu clienții societății "E-RO ", respectiv cu societatea din Ucraina, și cu constituirea pe cont propriu a unei societăți comerciale română cu același obiect de activitate, " ", folosind piața de desfacere, contractele și partenerii cu care "E-RO " stabilise deja raporturi comerciale. Aceste demersuri au fost realizate de pîrîtul reconvenient fără acordul asociaților și împotriva prevederilor cuprinse în actele constitutive ale "E-RO INTERNATIONAL" și au fost de natură a leza interesele societății și a-i produce prejudicii ca efect al pierderii clienților importanți.
Un alt motiv pentru care apelantul critică hotărîrea instanței de fond este împrejurarea că s-a omis analizarea motivului de excludere prevăzut de art. 222 pct. d din Legea nr. 31/1990. Faptul de a deschide un cont pe numele societății "E-RO INTERNATIONAL" în Germania fără acordul celorlalți asociați ci doar în interesul exclusiv al intimatului constituie un motiv de excludere, susține apelantul.
Faptul că prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990 republicată nu sunt limitativ prevăzute, asociații putînd fi excluși în concret și pentru alte cauze, fie ele contractuale sau extracontractuale, cauzele de excludere urmează a fi apreciate de instanța de judecată.
În drept, apelantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelantul critică hotărîrea primei instanțe de nelegalitate și temeinicie, solicitînd admiterea apelului și desființarea în parte a hotărîrii apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale și excluderea numitului din societatea "E-RO INTERNATIONAL"
Susține apelantul că greșit instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, concluzii pe care le-a răstălmăcit în sensul că susținerile expertului nu sunt conforme cu adevărul. Prima expertiza contabilă efectuată în cauză a scos la iveală toate fraudele comise de asociatul, susține apelantul, cea de a doua expertiză fiind o lucrare eliptică și superficială.
De asemenea, cu privire la actele adiționale contestate de apelant, instanța de fond greșit reține că aceste acte nu au fost atacate în justiție, iar plîngerea penală formulată împotriva lui s-a soluționat prin scoaterea acestuia de sub urmărirea penală.
Faptul că actele adiționale au fost întocmite prin manopere frauduloase rezultă din sentința civilă 260/E/2005 a Tribunalului Iași ( dosar nr. 9372/2005), care constată nulitatea absolută a celor două acte adiționale, arată apelantul, care mai arată că, prin decizia penală nr. 196/2005 (dosar penal nr. 9409/2004) Tribunalul Iașia admis recursul declarat de apelant împotriva hotărîrii Judecătoriei Iași, dispunînd redeschiderea urmăririi penale împotriva numitului.
Susține apelantul că, la revenirea în România, ca om de afaceri străin, nu se ducea la Oficiul Registrului Comerțului pentru a cerceta dacă au intervenit modificări în structura capitalului social de vreme ce nu avea cunoștință să fi semnat vreun act adițional.
Prin încheierea din 7 decembrie 2006, instanța de apel suspendă judecarea pricinii în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
În data de 3 aprilie 2009, apelantul intimat depune la dosar cererea prin care solicită a se constata că apelul de față a rămas fără obiect, părțile rezolvînd litigiul pe cale amiabilă în sensul că intimatul apelant s-a retras din societate. În dovedirea celor susținute, apelantul intimat a atașat certificatul de mențiuni emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași.
Cauza s-a repus pe rol, stabilindu-se termen în data de 6 aprilie 2009.
Cum apelanții nu au solicitat judecarea pricinii și în lipsă, prin încheierea din 6 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, instanța de apel suspendă judecarea cauzei.
De la data suspendării cererile de apel au rămas în nelucrare din vina apelanților, care nu au făcut nici un act în vederea judecării pricinii, act care să ducă, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, la întreruperea termenului de perimare.
Cauza s-a repus pe rol în vederea constatării perimării. În raport de actele dosarului, instanța constată cererile de apel perimate de drept. Conform dispozițiilor art. 248 alin. (3) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 Cod procedură civilă urmează ca, în conformitate cu art. 252 Cod procedură civilă, să se constate perimate cererile de apel fără a fi analizate criticile formulate de apelanți.
]PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Constată perimate cererile de apel formulate de apelanții și împotriva sentinței nr. 375/E/8.06.2005, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored. /2 ex.
13 2009
Tribunalul Iași - judecător
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Geta Sandu
