Întoarcere executare. Decizia 691/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
Decizia civilă nr. 691/
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 604/16.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă avocat în substituire avocat, pentru reclamantul intimat consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului conform motivelor formulate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului în principal ca fiind formulat de o persoană fără calitate, având în vedere intrarea recurentei - SRL în procedura insolvenței, și în subsidiar ca fiind rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că recurenta nu se mai află în procedura insolvenței.
Reprezentanta reclamantului intimat precizează că în aceste condiții nu mai susține excepția respectivă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 604/16.03.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului T în contradictoriu cu pârâta - SRL; s-a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării - SRL la restituirea sumei de 7.060.575.383 lei, reactualizată la data executării efective.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 889/PJ/29.03.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva CONSILIULUI LOCAL T, obligând pârâtul la plata sumei de 4.775.529.168 lei cu titlul de contravaloare a lucrării executate, a sumei de 1.985.929.665 lei reprezentând dobânzi legale și 131.096.550 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a menționat că prin decizia civilă nr. 4378/30.09.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, a schimbat în tot sentința nr. 889/PJ/29.03.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș și pe fond a respins acțiunea reclamantei - SRL
S-a specificat de către instanță că sentința nr. 889/PJ/29.03.2004 a fost pusă deja în executare, Consiliul Local T achitând întregul debit prin ordinele de plată depuse la dosarul cauzei.
Față de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus restabilirea situației anterioare executării, reclamantul Consiliul Local T în baza art. 404 pct. 2 alin. 3 Cod procedură civilă s-a adresat instanței de judecată pentru întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării - SRL la restituirea sumei de 7.060.575.383 lei reactualizată la data executării obiective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - SRL.
Pârâta a solicitat instanței să se constate că în speță calea de atac este apelul, fiind incidente dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă, solicitând recalificarea căii de atac și trimiterea cauzei la completul specializat.
Prin recursul formulat, pârâta - SRL a criticat hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut că sentința atacată este nelegală, întrucât s-a dat cu încălcarea competenței materiale, competența revenind Judecătoriei Timișoara, potrivit art. 404-404 Cod procedură civilă.
Pârâta recurentă a solicitat instanței să constate că sentința civilă nr. 604/16.03.2007 nu cuprinde motivele care au stat la baza acesteia.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul intimat Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea recursului pârâtei cu consecința menținerii sentinței civile nr. 604/16.03.2007 ca temeinică și legală.
Reclamantul intimat a invocat excepția nemotivării în termen a recursului declarat în cauză și anularea acestuia.
S-a susținut de către reclamantul intimat că recurenta a motivat recursul doar în drept, indicând prevederile art. 304 pct. 3, 7 și 9, fără însă să dezvolte motivele pe care se sprijină recursul său.
În situația în care excepția nemotivării în termen a recursului va fi respinsă, reclamantul intimat a considerat că recursul este neîntemeiat.
Cu privire la calea de atac reclamantul intimat a considerat că în mod corect instanța a reținut ca fiind recursul, întrucât, a considerat cererea de întoarcere a executării și restabilirea situației anterioare executării ca fiind o cerere neevaluabilă în bani, caz în care calea de atac împotriva sentinței pronunțate este recursul.
Cât privește competența materială de soluționare a cererii de întoarcere a executării și restabilirea situației anterioare a executării, reclamanta a considerat neîntemeiat motivul de recurs invocat de recurentă.
Ținând cont de faptul că prin Decizia civilă nr. 4378 din 30 septembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 9918/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, în urma admiterii recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului T și al modificării deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei - (ca tardiv formulată), nu s-a pronunțat și asupra restabilirii situației anterioare, reclamanta intimată a considerat că, potrivit art. 4022alin. 3 Cod procedură civilă, instanța competentă să judece cererea sa este Tribunalul Timiș - Secția Comercială.
În ce privește motivarea hotărârii, reclamanta intimată a considerat că instanța a motivat corespunzător această hotărâre.
Prin concluziile scrise formulate, pârâta recurentă - SRL a considerat că în speță calea de atac era apelul și nu recursul potrivit art. 282 indice 1 Cod procedură civilă.
În al doilea rând pârâta recurentă a apreciat că sentința s-a dat cu încălcarea competenței materiale, competența revenind Judecătoriei Timișoara și nu Secției Comerciale a Tribunalului Timiș.
În susținerea acestui motiv, - SRL a învederat instanței că potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, judecătoria este instanța de executare.
Dat fiind faptul că în cauză este vorba de întoarcerea executării silite (art. 404 indice 1 - 404 indice 3) s-a considerat că Judecătoria Timișoara era competentă să judece acest litigiu.
S-a arătat că în situația în care s-ar admite că Tribunalul Timiș ar fi cel competent să judece acest litigiu s-a solicitat de către pârâtă să se rețină că litigiul a fost judecat de Secția Comercială a acestei instanțe fiind calificat ca un litigiu comercial. S-a susținut că în această situație, reclamantul ar fi trebuit să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, respectiv la efectuarea demersurilor în vederea îndeplinirii concilierii prealabile.
S-a specificat de către pârâtă că întrucât această procedură nu a fost îndeplinită, cererea de întoarcere a executării silite ar fi trebuit respinsă ca prematură.
Pârâta recurentă - SRL a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 604/2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 3, alin. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea ședinței publice din data de 2 octombrie 2007, deliberând asupra calificării căii de atac pusă în discuție de pârâta recurentă - SRL, instanța a reținut că împotriva sentinței civile nr. 604 din 16 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- trebuia promovată calea de atac a apelului și nu recursul cum din eroare a fost intitulat de către - SRL care și-a reconsiderat în mod corect poziția referitoare la acest aspect.
Prin decizia civilă nr. 282 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 604 din 16 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Consiliul Local al Municipiului T, Curtea reținând în ceea ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș - Secția Comercială invocată de pârâta apelantă - SRL, că aceasta este neîntemeiată, sens în care a respins-o, având în vedere obiectul cererii, întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia întemeiată pe dispozițiile art. 404 indice 2 alin. 3 cât și prevederile art. 2 pct. 1 lit. a și art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a mai reținut că prin decizia civilă nr. 3258 din 27 octombrie 2006, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 11 din 20 iunie 2006 Curții de Apel Timișoara - Secția Comercială și contencios Administrativ, a modificat sentința, în sensul că a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială.
Prin decizia civilă nr. 3258 din 27 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod irevocabil, cu privire la competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă invocate de pârâta apelantă - SRL întrucât obiectul cererii, întoarcerea executării prevăzută de art. 4042alin. 3 Cod procedură civilă este neevaluabil în bani.
Conform art. 7201Cod procedură civilă doar "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În consecință, Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 282 din 7 decembrie 2007 respins ca neîntemeiată excepția prematurității cererii formulate de reclamantul Consiliul Local al Municipiului T, invocată de pârâta apelantă - SRL.
S-a apreciat că întrucât Curtea a recalificat calea de atac exercitată în cauză din recurs în apel, este neîntemeiată și excepția invocată de reclamantul intimat Consiliul Local al Municipiului T privind nemotivarea recursului declarat în cauză.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că în mod întemeiat prima instanță a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului T împotriva pârâtei - SRL și a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării în sensul obligării - SRL la restituirea sumei de 7.060.575.383 lei reactualizată la data executării efective.
Potrivit dispozițiilor art. 4041Cod procedură civilă "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia".
Prin decizia civilă nr. 4378 din 30 septembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 9918/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tam odificat decizia atacată, a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă nr. 889 din 29 martie 2004 Tribunalului Timiș și a respins acțiunea reclamantei - SRL T ca tardiv formulată.
Sentința civilă nr. 889 din 29 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 922/COM/2003 a fost pusă după în executare.
Conform înscrisurilor de la dosarul Curții de Apel Timișoara nr-, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Taa chitat întregul debit la care a fost obligat, Curtea reținând că deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus și restabilirea situației anterioare executării, în mod corect reclamantul Consiliul Local al Municipiului T s-a adresat în baza art. 404 indice 2 alin. 3 Cod procedură civilă, instanței pentru întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare executării în sensul obligării pârâtei - SRL la restituirea sumei de 7.060.575.383 lei reactualizată la data executării efective, acțiune care a fost admis în mod legal prin hotărârea atacată.
Curtea a apreciat că prima instanță a motivat corespunzător hotărârea pronunțată în baza actelor și probelor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, astfel că în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de pârâta - T, împotriva sentinței civile nr. 604 din 16 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Consiliul Local al Municipiului
Împotriva deciziei civile nr. 282 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- a formulat recurs pârâta - SRL, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Timișoara, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii prematurității acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că Judecătoria Timișoara este instanța competentă pentru soluționarea în primă instanță a cererii de întoarcerea executării, care este inversul executării silite, fiind competentă instanța de executare; că instanța de apel în mod greșit a respins excepția prematurității acțiunii, deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 720 Cod procedură civilă, care se aplică indiferent de izvorul obligației pecuniare, atâta timp cât obligația rezidă în cereri evaluabile în bani, una dintre persoanele care trebuie să restituie banii fiind o societate comercială. Arată că procedura prealabilă nu stabilește niciun fel de derogări de la regula.
S-a mai invocat faptul că dispozitivul deciziei civile nr. 4378 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr- cuprinde aspecte contradictorii, dar totuși reclamanta a solicitat întoarcerea executării în baza acestei decizii.
Prin decizia nr. 2048/10.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta - SRL împotriva deciziei nr. 282/07.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, pe care a casat-o și a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea căii de atac a recursului.
Înalta Curte de Casație și Justiție în acest dosar a invocat din oficiu, excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului față de obiectul cererii deduse judecății și în consecință necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursul pe fond, motiv de ordine publică care a fost apreciat ca fiind întemeiat, considerând că hotărârea pronunțată pe fond în speța de față era supusă numai recursului, nu și apelului, astfel că de fapt Curtea de Apel Timișoaraa pronunțat o hotărâre nelegală.
Față de critica recurentei cu privire la competența instanței de a soluționa pe fond întoarcerea executării, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că determinarea acesteia a fost hotărâtă irevocabil în primul ciclu procesual, nemaiputând fi pusă în discuție în raport de art. 315 Cod procedură civilă în acest proces, iar în ce privește incidența art. 720 Cod procedură civilă, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece procedura concilierii directe este prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, de soluționare a litigiului pe fond, primei faze judiciare, iar nu fazei executării, ulterioară soluționării irevocabile a fondului, în care se circumscrie și întoarcerea executării.
Astfel, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, la completul COM 2, constatându-se prin încheierea din camera de consiliu din 22.01.2009 că toți cei trei judecători ai completului sunt incompatibili să soluționeze cauza în recurs, doi ei deoarece au formulat cereri de abținere în cauză, care au fost admise, iar al treilea deoarece a participat la soluționarea pricinii într-un ciclu procesual anterior.
În această situație, prin încheierea din 27.01.2009 cu nr. 130 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și transpunerea ei la completul COM 1, sub nr-, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară, cauza a fost repartizată aleatoriu la completul COM 1 și reînregistrată sub nr- în cadrul aceleiași secții a Curții de Apel Timișoara.
În recurs, în dosarul nr- s-a formulat întâmpinare de către intimatul Consiliul Local al Municipiului T, prin care s-a solicitat respingerea recursului în principal ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă și în subsidiar ca netemeinic și nelegal, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra motivelor de recurs invocate și prin recursul de față în dosar nr-.
De asemenea, s-a arătat că prin decizia civilă 4378/30.09.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de intimată,a schimbat în tot sentința civilă nr. 889/29.03.2004 a Tribunalului Timiș și pe fond a respins acțiunea reclamantei - SRL, fără a se pronunța cu privire la restabilirea situației anterioare, caz în care devin incidente prevederile art. 404 Cod procedură civilă, deoarece în toate cazurile în care se desființează titlurile executorii, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării.
Totodată, intimata arată că i s-a achitat întreaga sumă de 7.060.575.383 lei ROL actualizată, conform sentinței civile nr. 604/.16.-.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, invocată de către intimată, excepție întemeiată în fapt pe susținerea că recurenta se află în procedura insolvenței, astfel că nu mai poate participa în nume propriu în proces, ci doar prin intermediul administratorului judiciar - A, Curtea constată că această excepție nu a mai fost susținută de către partea care a invocat-o, reprezentanta intimatei arătând la ultimul termen de judecată că înțelege să renunțe la aceasta deoarece recurenta nu se mai află în procedura insolvenței.
De asemenea, analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă raportat la motivele de recurs invocate și la susținerile intimatei din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum se poate observa prin recursul formulat împotriva deciziei civile 282/07.12.2007 al Curții de Apel Timișoara, care se află la filele 2-3 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr-, recurenta a invocat ca motive de recurs faptul că în mod netemeinic instanța de apel a respins excepția necompetenței materiale și excepția prematurității cererii de întoarcere a executării, pe de o parte deoarece Judecătoria Timișoara era instanța competentă să soluționeze în primă instanță cererea de întoarcere a executării, având în vedere că întoarcerea executării este inversul executării silite și instanța de executare este Judecătoria Timișoara, iar pe de altă parte, că în cauză nu au fost respectate cerințele art. 720 Cod procedură civilă, respectiv nu s-a efectuat procedura consilierii directe prealabile, cât timp acțiunea este o acțiune evaluabilă în bani.
În altă ordine de idei, recurenta a invocat faptul că așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 4378 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, această hotărâre nu poate fi pusă în executare datorită aspectelor contradictorii din dispozitivul hotărârii, reproducând o parte din dispozitivul acestei hotărâri ca o ilustrare a celor susținute.
Curtea reține că în privința primelor două motive de recurs, respectiv al necompetenței instanței de a soluționa pe fond întoarcerea executări și a incidenței dispozițiilor art. 720 Cod procedură civilă referitor la procedura concilierii directe prealabile, s-a pronunțat irevocabil Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3048/10.06.2008 în sensul că a constatat referitor la competența instanței că aceasta a fost hotărâtă irevocabil în primul ciclu procesual, nemaiputând fi pusă în discuție în raport de art. 315 Cod procedură civilă în procesul de față, iar în ce privește incidența art. 720 Cod procedură civilă, critica este neîntemeiată, deoarece procedura concilierii directe este prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată în situația soluționării litigiului pe fond, deci în prima fază judiciară și nu în faza executării, respectiv a întoarcerii executării, cum este cazul de față și care este ulterioară soluționării irevocabile a fondului.
Cât privește cel de-al treilea motiv de recurs referitor la faptul că decizia civilă 4378 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi pusă în executare datorită aspectelor contradictorii din dispozitivul hotărârii, Curtea reține că pe de o parte aceste susțineri nu au fost dovedite, iar pe de altă parte, decizia respectivă nu face obiect al recursului de față, fiind vorba despre soluționarea unui alt dosar dintr-un alt ciclu procesual, referitor la fondul cauzei și nu la întoarcerea executării.
Nu în ultimul rând se reține că atât executarea, cât și întoarcerea executării, s-au realizat efectiv, astfel că nu mai subzistă nici obiectul material al acțiunii de întoarcere a executării.
Astfel fiind, constatând că în cauză nu s-a identificat niciunul dintre motivele de casare sau de modificare a hotărârii recurate dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 604/16.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./13.03.2009
Dact./13.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
