Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.110/C/2009-
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina
- - -președinte secție
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de reclamanta - pârâtă reconvențională - "" SRL, cu sediul în S, str.G - de, nr.54. jud.S, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă reconvențională - "D & C " SRL, cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.166/COM din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 15 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 18 decembrie 2009, pentru când intimata pârâtă - reclamantă reconvențională - "D & C " SRL a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.166/COM din 17 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta, cu sediul în S, str. G - de, nr. 54, cp -, judetul S, în contradictoriu cu pârâta -, cu sediul în O,-, cp -, jud.
A obligat pârâta să predea reclamantei - SRL documentele autoturismului VW 3,0/225 CP cumpărat de reclamantă de la pârâtă, în vederea înmatriculării acestuia pe numele reclamantei.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională - D & C SRL, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională - SRL și a obligat reclamanta pârâtă reconvențională - SRL să plătească pârâtei reclamante reconvențională - D & C SRL suma de 11357,50 lei, reprezentând cuantumul taxei speciale de înmatriculare, a poliței RCA și a polițelor CASCO, sume achitate de pârâta reclamantă reconvențională pentru reclamanta pârâtă reconvențională.
Totodată, a respins cererea pârâtei reclamante reconvenționale - D & C SRL privind stabilirea unui drept de retenție asupra documentelor autoturismului VW 3,0/225 CP, a obligat pârâta - D & C SRL să plătească reclamantei - SRL suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată, iar pe reclamanta pârâtă reconvențională - SRL să plătească pârâtei reconvenționale suma de 1769,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea formulată de pârâta - D & C SRL privind sancționarea reclamantei - SRL la amendă judiciară.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta - SRL cu sediul în S, în calitate de cumpărător și pârâta - SRL cu sediul în O, în calitate de vânzător, s-a încheiat la data de 07.05.2007 în temeiul căruia reclamanta a cumpărat de la pârâtă un autoturism marca "
VW 3,0/225 CP " la prețul de 53.700 EURO inclusiv TVA. Părțile au stabilit că, prețul va fi achitat în lei la cursul de schimb RON EURO, comunicat de către vânzător în ziua efectuării plății.
De asemenea, la capitolul "F" punctul 1 din contract, părțile au stabilit că toate operațiunile, taxele și impozitele prevăzute de lege în vederea înmatriculării autovehiculului în România, sunt în sarcina cumpărătorului.
Conform facturii fiscale depuse la dosar și a dovezii de plată, reclamanta a achitat contravaloarea autoturismului, aspect necontestat de către pârâtă.
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pârâta - SRL O, a procedat la înmatricularea autoturismului pe această societate, achitând taxa de înmatriculare în cuantum de 5614 lei (fila 34 dosar), asigurarea obligatorie RCA -752 lei( fila 36 dosar) și asigurare CASCO-5991,50 lei (filele 29,30) pentru autoturismul în cauză.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, autoturismul în cauză avea 0 Km. la bord când reclamanta a intrat în posesia acestuia, fiind transportat pe roți până la S - fila 17 dosar.
La data la care reclamanta a intrat în posesia autoturismului, aceasta nu a achitat și taxele la care s-a obligat prin contract. Pentru acest lucru, pârâta nu a înțeles să predea reclamantei documentele autoturismului menționat mai sus. Susținerile reclamantei din întâmpinarea formulată la cererea reconvențională cum că cheltuielile efectuate de pârâtă cu înmatricularea autoturismului îi profită acesteia, și nu poate fi obligată la plata acestora, sunt nefondate, astfel, potrivit art.969 și 1073 Cod civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante . Creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare,
În speță, conform contractului încheiat între părți, reclamanta și-a asumat obligația de a achita prețul autoturismului și toate operațiunile, taxele și impozitele prevăzute de lege în vederea înmatriculării autovehiculului în România. Pârâta s-a obligat să transmită reclamantei dreptul de proprietate și posesia autoturismului cumpărat, inclusiv predarea documentelor autoturismului.
Având în vedere că părțile și-au îndeplinit doar parțial obligațiile, instanța a admis cererea reclamantei reconvențională - SRL în sensul că a obligat pârâta reconvențională - SRL să predea reclamantei documentele autoturismului, a admis în parte cererea reconvențională, în sensul că a obligat reclamanta reconvențională să plătească pârâtei reconvențională suma de 11.357,50 lei reprezentând cuantumul taxei de înmatriculare, a poliței RCA și a polițelor CASCO achitată de pârâta - reclamantă reconvențională pentru reclamanta - pârâtă reconvențională.
De asemenea,instanța a respins cererea pârâtei reconvențională privind stabilirea unui drept de retenție asupra documentelor autoturismului, ca neîntemeiată, având în vedere că acest drept este o creație a practicii judiciare menit să asigure constrângerea debitorului pentru îndeplinirea obligațiilor sale față de creditor, în situația în care există probe că va refuza acest lucru. În speță, nu s-a făcut o astfel de probă, ba mai mult, reclamanta a achitat pârâtei suma de 53.700 Euro în echivalent lei contravaloarea autoturismului.
În ce privește cererea pârâtei reconvențională prin care solicită aplicarea unei amenzi judiciare reclamantei reconvențională pentru introducerea cererii cu rea credință, instanța a constatat că aceasta este nefondată, și în consecință a fost respinsă, având în vedere că cererea formulată de reclamanta reconvențională este întemeiată și în consecință admisă așa cum s-a arătat mai sus.
Fiind în culpă procesuală, părțile au fost obligate și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, respectiv pârâta reconvențională a fost obligată să plătească reclamantei reconvenționale suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru. De asemenea reclamanta reconvențională a fost obligată să plătească pârâtei reconvențională suma de 1769,71 lei reprezentând taxe de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat apel apelanta, solicitând schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reconvenționale și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că înmatricularea autoturismului pe numele societății vânzătoare, în condițiile în care plata autoturismului s-a realizat integral și la termenele și în condițiile prevăzute în contract, a reprezentat o operațiune absolut inutilă, lipsită de orice justificare și rațiune chiar comercială și care antrenează costuri suplimentare de reînmatriculare pentru - "" SRL, pe lângă prejudiciul și disconfortul creat prin demersurile inutile pentru reînmatriculare.
Această taxă, precum și alte eventuale costuri trebuia să le achite în condițiile în care înmatricularea autoturismului s-ar fi realizat pe numele său.
Transferul proprietății, din moment ce plata era integral realizată, trebuia făcută odată cu remiterea actelor de proprietate, rămânând la latitudinea sa, dacă înțelegea sau nu să o și înmatriculeze imediat sau peste un timp mai îndelungat, sau poate să o revândă chiar fără a fi înmatriculată.
Achitarea de către pârâta reconvențională a costurilor poliței și a polițelor CASCO, nu reprezintă altceva decât consecința înmatriculării abuzive a autoturismului pe numele vânzătoarei, respectiv manifestarea de voință a unui proprietar, în speță a pârâtei - "D & C " O, care din moment ce a să înmatriculeze de iure autoturismul pe numele său, a dorit și să încheie polițe de asigurare cu asiguratori agreați de către aceasta și care desigur, nu pot fi impuși apelantei care, categoric, cel puțin din rațiuni de cunoaștere și apropiere ar fi încheiat polițe de asigurare cu alți asiguratori.
Cu atât mai mult, arată apelanta, este nejustificată pretenția pârâtei de a i se achita costurile polițelor de asigurare din moment ce polița CASCO, cea mai consistentă, este facultativă, iar cea este obligatorie doar în măsura în care autoturismul circula pe drumurile publice, ori în acest caz pârâta nu putea să cunoască intenția sa de a pune autoturismul cumpărat în circulație imediat sau mai târziu, RCA devenind obligatoriu doar din acel moment.
Arată că, nu a existat și pârâta nu a produs nici o dovadă în acest sens, nici o solicitare din partea sa ca pârâta să efectueze demersurile pentru înmatricularea autoturismului pe numele acesteia, de a achita polițele RCA și CASCO, în schimbul unei promisiuni ca acestea să fie achitate ulterior de către - "" SRL.
Faptul că pârâta, în mod absolut dezinteresat, nejustificat, mai mult cu rea credință, din moment ce prețul era achitat la termenele stabilite, a înțeles să o înmatriculeze pe numele acesteia, nu poate constitui un temei legal, nici cel al unei îmbogățiri fără justă cauză, pentru a emite pretenții pecuniare pentru suma achitate fie absolut dezinteresat, fie din necunoaștere sau nejustificat, mai mult cu rea credință.
Arată apelanta că, în vederea înmatriculării, în calitate de cumpărător al autoturismului, era obligată la achitarea integrală a prețului autoturismului și a taxelor de înmatriculare și nicidecum a polițelor de asigurare și în special a celei facultative CASCO.
În drept a invocat prevederile art.281 și următoarele Cod procedură civilă, art.969, 977, 982 și 984 Cod civil.
Prin "Întâmpinarea" formulată, pârâta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, precum și sub toate aspectele, instanța reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința, pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 650.890/07.05.2007, intimata, în calitate de dealer al mărcii Volkswagen, a vândut apelantei autoturismul marca Volkswagen 3,0/225 cp, la prețul de 53.700 euro. La art. 2.5 din condițiile generale de vânzare-livrare, s-a prevăzut că predarea autovehiculului către cumpărător se va face numai după achitarea integrală a prețului, iar potrivit art. 3.1, dreptul de proprietate asupra autovehiculului rămâne asupra vânzătorului până în momentul predării.
Cu toate acestea, după cum apelanta a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu, autoturismul a fost predat acesteia chiar la data achitării avansului de 179.680,19 ron, respectiv la data de 07.05.2007, dată de la care a fost folosit neîntrerupt de către aceasta. Totodată, s-a recunoscut că, la momentul predării, autoturismul avea 0 km. la bord, nefiind înmatriculat.
La data predării autoturismului către cumpărătoare, însă, prețul nu era integral achitat, astfel cum prevedea art. 2.5 din contract, căci, potrivit înscrisurilor depuse de intimata vânzătoare în dosarul de apel, ultima plata din prețul integral stipulat în contract a fost făcută de apelanta cumpărătoare la data de 17.07.2007.
Potrivit declarației martorului (fila 28 din dosarul de apel), propus de intimată, cu ocazia încheierii contractului s-a stabilit că, deoarece autoturismul rămâne în proprietatea vânzătorului, acesta va încheia contracte de asigurare RCA și CASCO, costuri care vor fi suportate de cumpărător, reprezentantul societății cumpărătoare neavând obiecțiuni asupra acestor aspecte.
De asemenea, din cartea de identitate a vehiculului rezultă că acesta a fost înmatriculat pe numele la data de 12.06.2007, iar referitor la acest aspect, același martor a declarat că inmatricularea a fost făcută pe numele vânzătorului la stăruința cumpărătorului, care a solicitat acest lucru pentru a se putea deplasa cu autoturismul în stăinătate, iar înmatricularea nu putea fi făcută direct pe numele cumpărătoarei, deoarece aceasta nu achitase integral prețul. Până la momentul înmatriculării, autoturismul avea numere roșii provizorii, cu care nu era posibilă o deplasare în străinătate, conform autorizației de circulație provizorie care însoțește numerele roșii.
Este evident că, pentru înmatricularea autoturismului, se impunea a fi încheiată asigurarea RCA și, pe de altă parte, se impunea a fi achitată taxa de primă înmatriculare, ambele obligații fiind îndeplinite de către vânzătoare la momentul înmatriculării autoturismului.
Or, întrucât din depoziția martorului audiat în cauză rezultă că înmatricularea autoturismului pe numele vânzătorului a fost efectuată la solicitarea expresă a cumpărătorului, în vederea satisfacerii interesului propriu al acestuia din urmă, instanța va înlătura apărarea sa, în sensul constatării caracterului abuziv al operațiunii de înmatriculare.
De altfel, în condițiile în care vânzătorul nu a dobândit nici un folos patrimonial sau de orice altă natură din înmatricularea efectuată pe numele său și, mai mult decât atât, o asemenea practică nu intră în uzanțele unui dealer de autoturisme, efectuarea unui act dezinteresat de către acesta apare ca fiind pe deplin credibilă.
Plecând de la această premisă, instanța va reține că obligația achitării taxei de primă înmatriculare revine cumpărătorului, astfel cum se prevede expres la lit. F pct. 1 din contractul de vânzare-cumpărare. De altfel, prin chiar motivele de apel, apelanta recunoaște că obligația plății acestei taxe îi incumbă, dar că nu înțelege să o plătească tocmai din cauza înmatriculării autoturismului pe numele vânzătorului.
În ceea ce privește polițele RCA și CASCO, achitate tot de către vânzătoare, instanța va reține că și acestea cad în sarcina cumpărătoarei, potrivit clauzei stipulate la lit. F pct. 1 din contract, contractarea asigurării RCA fiind obligatorie, potrivit legislației în vigoare.
Toate aceste sume, achitate de vânzătoare, au mărit implicit patrimoniul cumpărătoarei și corelativ au micșorat patrimoniul vânzătoarei, în absența unei cauze legitime. Aceste sume nu profită în nici un fel vânzătoarei, ci numai cumpărătoarei, în calitate posesor și ulterior proprietar al autoturismului.
Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, emanând de la societatea de asigurare Generali Asigurări, cumpărătoarea a și profitat deja de cele două asigurări, beneficiind în baza poliței CASCO de reparații în valoare de 7.640 ron, căci în urma unor evenimente rutiere din data de 11.06.2007 și din 03.03.2008, au fost deschise două dosare de daună la cererea reprezentantului legal al -, în baza poliței CASCO nr. - și respectiv a poliței RCA nr. -.
Având în vedere aceste considerente, în baza clauzelor contractuale și în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, se va reține că în mod legal și temeinic a fost soluționată acțiunea reconvențională, prin obligarea pârâtei reconvenționale la plata taxei de primă înmatriculare, a asigurării RCA și a celei CASCO, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins apelul ca nefondat.
Față de culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta- "" SRL,cu sediul în S, str.G - de, nr.54. jud.S, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă reconvențională- "D & C " SRL,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.166/COM din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 07.01.2010
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 07.01.2010
2 com. 07.01.2010 cu:
- - "" SRL
- - "D & C " SRL,
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Băltărete Savina, Dobai Florica
