Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 110/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 698/C din 4 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 17.02.2009, sub numărul 1171/62/com, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții " " și, în temeiul art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, să se întocmească un raport de audit a " " având în vedere refuzul administratorului de a pune la dispoziția reclamantului actele și evidențele contabile, concomitent cu interdicția pătrunderii acestuia în unitate, să fie numiți experți care să predea, independent, la efectuarea expertizei de auditare pe perioada scursă de la înființarea societății, 20.11.2006, până în prezent, expertiză opozabilă societății, cu evidențierea sumelor care au fost utilizate, în interesul propriu de, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit dovezilor de la Registrul Comerțului deține în cadrul " " 50% din părțile sociale, având drepturi prevăzute de legislația în vigoare.
În urma solicitărilor reclamantului, coasociatul a refuzat să-i pună la dispoziție actele financiar-contabile ale societății, fiind astfel încălcat dreptul reclamantului (proba - proces-verbal al adunării generale a asociaților din data de 24.11.2008).
De mai multă vreme reclamantul nu are acces la actele financiar - contabile ale societății, iar contabila a refuză să-i prezinte, la rândul ei aceste documente.
Deși formal acesta a fost de acord cu cererea, în ziua și la data prezentării reclamantului la societate, a fost înlăturat din sediul societății, iar ulterior s-a oferit să i se prezinte câteva copii nesemnificative.
susține că a contractat un credit cu care reclamantul nu a fost de acord, iar în prezent susține o creditare a societății cu suma de 74.809 lei, în condițiile în care nu încasează clienți, ce afirmativ ar reprezenta suma de 246.122 lei.
Potrivit art. 136 din Legea nr. 31/1990 "unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cerere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni prin gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directorului și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare".
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională, pârâții au solicitat să se constate că asociatul nu a refuzat să pună la dispoziția asociatului - reclamant actele societății și nici nu i-a interzis accesul în unitate, iar expertiza contabilă să stabilească cuantumul sumelor retrase din conturile societății de reclamant, precum și alte sume, inclusiv avansuri spre decontare au fost folosite de acesta în interes personal.
Se arată că pârâții nu se opun cererii reclamantului,
În motivare, pârâții au arătat că societatea pârâtă are ca obiect de activitate producerea și comercializarea de agregate minerale (nisip, pietriș).
Societatea pârâtă, are doi asociați cu părți egale și care sunt și administratori, respectiv și.
Prin sentința civilă nr. 698/4.05.2009 Tribunalul Brașova admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
A respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții " "
luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulată de pârâta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Dreptul de control al asociaților din societatea de persoane este diferit, din punct de vedere al conținutului reglementat de Legea nr. 31/1900 republicată, de dreptul de control al acționarilor din societatea de capitaluri (de acțiuni).
În societățile de persoane, dreptul de control asupra societății aparține fiecărui asociat și cuprinde controlul asupra întregii gestiunii.
În societățile în comandita simpla, acest drept de control revine asociaților comanditați, care, conform art. 89 alin. 3, au dreptul de a cere copie de pe situațiile financiare anuale și de a controla exactitatea lor, prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justificative. Acest drept de control îl au și asociații din societățile în nume colectiv.
În exercitarea directă a dreptului de control a acestor asociați, ei pot fi asistați de proprii experți contabili sau contabili autorizați.
Dreptul de control direct al acestor asociați se explică prin faptul că aceste societăți de persoane nu au cenzori ori auditori financiari.
Pe lângă dreptul acționarilor, prevăzut la art. 164 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată de a reclama cenzorilor anumite fapte, art. 136 din lege prevede că acționarii reprezentând cel puțin 10% din capitalul social vor putea instanței desemnarea unuia sau mai multor experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport.
Trecând peste faptul că, o asemenea cerere de expertizare trebuie să arate punctual operațiunile ce se doresc a fi analizate, nefiind admis a se solicita analizarea întregii contabilități a societății de la înființare (ceea ce, în spețâ, reclamantul nu a indicat), instanța reține că art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată este aplicabil doar acționarilor, nu și asociaților unei societăți cu răspundere limitată care nu are cenzori și în cadrul căreia dreptul de control poate fi exercitat direct de asociatul neadministrator.
Acesta are dreptul de a avea acces direct la actele societății cu răspundere limitată, iar în situația în care este împiedicat de administratorul societății să facă acest lucru, poate solicita în instanță obligarea administratorului de a-i permite accesul la documentele societății, neavând dreptul de a solicita instanței numirea unui expert care să evalueze, conform art. 136, situația financiară a societății.
Alegerea unei căi procedurale greșite de către reclamant, respectiv cererea întemeiată pe dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 rep. inaplicabil situației de față, nu înseamnă limitarea liberului acces la justiție, atâta vreme cât reclamantul, ca asociat neadministrator al societății cu răspundere limitată are posibilitatea solicitării respectării dreptului său de control direct asupra gestiunii și actelor respectivei societăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului se arată următoarele:
1. Primul motiv de apel se referă la nelegalitatea hotărârii, încălcarea dreptului privind liberul acces la justiție, greșita interpretare a legii.
În ceea ce privește aplicarea legii în timp, se aplică legea de la data formulării cererii de expertizare și nu legea de la data înmatriculării societății comerciale și de altfel art. 199 alin. 5, art. 136 aveau aceeași formulare și la data înființării societății pârâte și la data formulării acțiunii.
Art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a fost modificat prin Legea nr. 441/2006 publicată în nr. 955/28.11.2006 intrată în vigoare la 1.12.2006.
s-a constituit și a dobândit personalitate juridică prin actul constitutiv la 20.11.2006, respectiv anterior intrării în vigoare a modificării anterior menționate.
Actul constitutiv societar se raportează prin prisma principiul neretroactivității legii și prin principiul aplicării în timp a legii în vigoare la momentul constituirii societății, prevederilor legale existente anterior.
Art. 194 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 199 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 conform Legii nr. 441/2006, prevede dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv.
Cercetarea reglementărilor specifice societăților în nume colectiv atestă că nu există o prevedere expresă pentru exercitarea dreptului la acțiune în situația în care se refuză punerea la dispoziție a documentelor financiar contabile, respectiv un asociat este împiedicat să ia cunoștință de actele financiar contabile.
Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind dispozițiile comune de funcționare a societăților comerciale prevede că obligația și răspunderea administratorilor este reglementată de dispozițiile prevăzute la mandat și cele speciale prevăzute în prezenta lege sunt nerelevante față de obiectul prezentei cauze.
Art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind dispozițiile comune de funcționare a societăților comerciale prevede că obligația și răspunderea administratorilor este reglementată de dispozițiile prevăzute la mandat și cele speciale prevăzute în prezenta lege.
Mandatul comercial este reglementat alături de actul constitutiv de prevederile codului comercial
Principiul de drept instituit de art. 136 pentru societățile pe acțiuni, principiu ce permite pentru un acționar să ceară instanței desemnarea unui expert destinat să analizeze operațiunile din gestiunea societății și să întocmească raport își găsește deopotrivă aplicabilitatea și pentru societatea cu răspundere limitată.
Este oprit judecătorului să afirme că legea este neîndestulătoare.
Deși în adunarea generală cei doi asociați au consimțit asupra consultării acestor acte datorită opoziției unuia, acest lucru a devenit imposibil.
Cum principiul în materie de societăți comerciale este relevat de art. 136, în materializarea drepturilor asociatului unei societăți cu răspundere limitată, se dă eficiență principiului și dreptului la acțiune, liberul acces la justiție, respectiv de art. 6 CEDO.
Exercițiul acestui drept corespunde dreptului asociatului, ce nu are acces la actele financiar contabile ale societății, respectiv dreptului de informare asupra situației patrimoniale și a actelor făcute exclusiv de un singur administrator, contrar hotărârii asociaților ca ambii administratori hotărăsc deopotrivă asupra actelor societății.
Pârâta este de acord cu efectuarea unei expertize. Instanța trebuie doar să numească expertul care să efectueze expertiza.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele administrate, cu motivele de apel invocate, Curtea constată apelul nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, dreptul de control al asociaților din societatea de persoane este diferit, din punct de vedere al conținutului reglementat de Legea nr. 31/1900 republicată, de dreptul de control al acționarilor din societatea de capitaluri (de acțiuni).
În societățile de persoane, dreptul de control asupra societății aparține fiecărui asociat și cuprinde controlul asupra întregii gestiuni, inclusiv asupra registrelor și casei societății, precum și asupra modului în care se aduc la îndeplinire hotărârile adunării asociaților și prevederile actului constitutiv.
Dreptul de control direct al acestor asociați se explică prin faptul că aceste societăți de persoane nu au cenzori ori auditori financiari.
În societatea în comandită simplă întrucât societatea nu are cenzori, controlul asupra gestiunii este exercitat de orice asociat potrivit art. 89 alin. 3 care prevede dreptul comanditarului de a cere o copie de pe situațiile financiare anuale și de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justificative.
Potrivit art. 199 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, în lipsă de cenzori, sau auditori financiari, fiecare dintre asociații unei societăți cu răspundere limitată care nu este administrator, va exercita dreptul de control pe care îl au asociații în societățile în nume colectiv, deci dreptul de consultare al registrelor comerciale, a bilanțului și a contului de profit și pierderi.
În societatea cu răspundere limitată, controlul asupra gestiunii societății se realizează diferit, respectiv de către asociați, ca și în cazul societăților în nume colectiv potrivit alin. 5 al art. 199 sau prin cenzori facultativ sau obligatoriu dacă numărul asociaților este peste 15.
Trimiterea la societatea în nume colectiv este lipsită de eficiență, deoarece legea nu cuprinde dispoziții exprese prin care să reglementeze dreptul de control al asociaților în nume colectiv asupra gestiunii societății. În absența unei atare reglementări, asociații efectuează controlul asupra gestiunii societății implicit prin exercitarea drepturilor pe care le conferă calitatea de asociat în societatea cu răspundere limitată, respectiv asociații participă la deliberări și la luarea deciziilor privind toate problemele esențiale ale activității societății conform art. 191, sunt îndreptățiți să cerceteze registrul asociaților, precum și registrele comerciale ale societății potrivit art. 198 și în sfârșit sunt în drept să ia cunoștință înainte de a fi prezentate spre dezbatere adunării asociaților, de bilanț și contul de profit și pierderi ca și de raportul administratorilor.
În cazul societăților pe acțiuni, controlul asupra gestiunii societății se exercită prin intermediul cenzorilor sau auditorilor financiari, dreptul de control al acționarilor fiind limitat față de dreptul de control al asociaților menționați anterior din societățile de persoane ori cu răspundere limitată.
Astfel, pe lângă dreptul acționarilor, prevăzut la art. 164 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată de a reclama cenzorilor anumite fapte, art. 136 din lege prevede că acționarii reprezentând cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței desemnarea unuia sau mai multor experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport.
Dreptul de a solicita instanței numirea unui expert care să evalueze, conform art. 136, situația financiară a societății revine doar acționarilor din societățile de capitaluri, care nu au dreptul de a exercita direct controlul asupra actelor societății.
În ceea ce privește aplicarea legii în timp, se aplică legea de la data formulării cererii de expertizare și nu legea de la data înmatriculării societății comerciale și de altfel art. 199 alin. 5, art. 136 aveau aceeași formulare și la data înființării societății pârâte și la data formulării acțiunii.
Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind dispozițiile comune de funcționare a societăților comerciale prevede că obligația și răspunderea administratorilor este reglementată de dispozițiile prevăzute la mandat și cele speciale prevăzute în prezenta lege sunt nerelevante față de obiectul prezentei cauze.
Susținerile apelantului în sensul că se încalcă principiul liberului acces la justiție și al unui proces echitabil prevăzute de art. 6 din CEDO și că judecătorul nu poate afirma că legea este neîndestulătoare sunt neîntemeiate.
Instanța de fond nu a constatat că reclamantul nu are dreptul de a-și exercita dreptul de control asupra societății, ci dimpotrivă a afirmat că are acest drept, dar calea procedurală aleasă nu este cea corectă și legală, făcând o expunere detaliată asupra dreptului de control pe care asociatul îl are într-o societate cu răspundere limitată și a căilor de exercitare a acestuia.
Faptul că pârâta este de acord cu admiterea acțiunii nu poate duce la admiterea unei cereri nelegale a reclamantului.
Susținerile apelantului cu privire la încălcarea art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie civilă orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil. Comisia și Curtea nu urmăresc prin interpretarea art. 6 să dea naștere unui nou drept în sistemele de drept ale statelor părți și nici să confere un anumit conținut material drepturilor deja existente, ci doar să acorde o protecție procedurală unor drepturi recunoscute în dreptul intern, ținând cont de substanța drepturilor și de efectele pe care le produce. În măsura în care dreptul intern respinge expres posibilitatea existenței unui drept, atunci nu se poate susține că un astfel de drept există prin prisma art. 6. În speță Legea nr. 31/1990 nu prevede un drept al asociatului din societățile cu răspundere limitată de a cere o expertiză care să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății, prevăzând acest drept doar în cazul societăților pe acțiuni.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul și va păstra sentința Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 698/4.05.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 octombrie 2009.
.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Mihaela Cincan
- - - -
Grefier,
- -
Red.: /30.10.2009
Tehnored: /2.11.2009/ - 5 ex -
Judecător fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Mihaela Cincan
