Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.109/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Mihaela Cincan
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 381/C din 31 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 381/C/31.03.2009 Tribunalul Brașov secția comercială și contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și.
În motivarea hotărârii se artă în esență că prin tranzacția autentificată sub nr. 1677/3.08.2007 reclamantul s-a obligat să acopere prejudiciile cauzate asociatului pârât prin modul de administrare a societății, iar pârâtul s-a obligat să renunțe la toate acțiunile judiciare. Cum înțelegerea nu are nici un efect asupra patrimoniului societății, iar societatea nu este parte în tranzacție, s-a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Tranzacția încheiată nu e lovită de nulitate absolută pentru lipsă de cauză. Eroarea din partea reclamantului nu poate exista din moment ce în contractul de tranzacție s-a stipulat contraprestația la care s-a obligat pârâtul. Susținerea reclamantului în sensul că ar fi încheiat în mod inconștient tranzacția crezând că există o datorie rezultată dintr-un prejudiciu inexistent nu a fost dovedită.
În calitatea sa de administrator al societății reclamantul avea aptitudinile și datele necesare cunoașterii stării societății, fiind inadmisibil a se primi susținerea că nu ar fi știut de prejudicierea societății.
Eroarea nu este incidentă întrucât actul cuprinde și cesiunea părților sociale deținute de pârât către reclamant, nefiind încălcate prevederile art. 42 alin.1 din Legea nr. 85/2006. Ideea de valorificare a părților sociale nu cuprinde în sine ideea de fraudă, iar concret nu s-a dovedit a atare fraudă. Nici pretinsa fraudare a intereselor creditorilor societății nu a fost probată, nedovedindu-se nici măcar că aceștia nu și-ar fi realizat, în cadrul procedurii insolvenței, creanțele lor față de societate.
Se arată că nu s-a solicitat constatarea eventualei simulații a actului public de tranzacție și nu s-a dovedit un scop ilicit ori fraudarea legii la încheierea acestuia, astfel încât nu se poate admite că acesta ar fi nul.
Se menționează că îndeplinirea condiției din tranzacție nu este legată de voința pură și simplă a pârâtului, ci de îndeplinirea la termenele cuvenite a obligațiilor reclamantului, astfel încât nu conduce la nulitatea tranzacției. Eventuala eroare asupra cuantumului pagubelor produse nu reprezintă eroare asupra obiectului care să conducă la nulitate. Reclamantul avea o imagine clară în momentul tranzacționării asupra modului în care a administrat societatea, estimând în mod evident prejudiciul pe care considera că l-ar fi produs celeilalte părți.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul Antin invocând încălcarea prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 23 din Constituție cât și a dispozițiilor art. 129 alin.5 Cod procedură civilă privind aflarea adevărului.
În motivarea apelului se arată în esență că pârâtul a recurs la manopere frauduloase pentru a-și sustrage partea socială de sub incidența procedurii insolvenței, la constrâns pe apelant să semneze tranzacția prin amenințare cu darea în vileag a unor fapte imaginare, a indus în eroare instanța cu privire la cauza tranzacției prin declarația autentificată nr. 1306/21.10.2008 prin care a atestat că suma tranzacționată este o datorie personală. Apelantul a defăimat ca fals înscrisul autentic, dar nu s-a procedat conform prevederilor art.183 Cod procedură civilă. Prin precizarea de acțiune s-a invocat și temeiul simulației ca motiv de nulitate a tranzacției, dar s- omis analizarea cererii. Caracterul nulității actului juridic nu a fost definit, ci lăsat la aprecierea instanței în raport cu probele care s-au administrat în cauză.
În completarea motivelor de apel, reclamantul arată că instanța nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriul și cu somația cu plângerea penală, a omis să constate că suma tranzacționată reprezintă prețul de vânzare a părților sociale, a stabilit greșit prezumția prejudicierii intimatului și omis analizarea prevederilor art. 10 din statutul societății.
Intimatul pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, apelantul citând trunchiat din conținutul sentinței și invocând aspecte ce nu au legătură cu cauza.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 296 Cod procedură civilă se arată că apelul nu este fondat.
Susținerea apelantului-reclamant privind încălcarea prezumției de nevinovăție nu este întemeiată, considerentele hotărârii bazându-se pe probele administrate în cauză și nu pe prezumții cum greșit afirmă apelantul. Mențiunile citate de apelant nu vizează vinovăția reclamantului ci se referă la faptul că răspunderea administratorului poate fi antrenată până la închiderea procedurii.
În legătură cu obiectul pricinii, în mod greșit apelantul reclamant invocă omisiunea analizării cauzelor de nulitate sau anulabilitate formulate. Respectând principiul disponibilității, instanța de fond a calificat în mod corect natura juridică a sancțiunii juridice în funcție de motivele invocate de reclamant și a analizat pe fond toate argumentele formulate în cerere cu privire la pretinsa eroare asupra motivului determinant.
Susținerile apelantului reclamant legate de încălcarea art. 129 alin.5 Cod procedură civilă nu au corespondent față de probele administrate și propuse de părți, probe care au fost admise în totalitate de prima instanță, iar acuzele aduse instanței de fond nu sunt justificate cu nici o altă probă.
În mod greșit apelantul-reclamant redă porțiuni din considerentele hotărârii ajungând la concluzia că instanța a reținut constrângerea la care a fost supus din partea pârâtului. În realitate, instanța de fond a citat din conținutul notificării expediate de pârât, fără a conchide că semnarea tranzacției s-ar fi făcut prin constrângere. De asemenea, în legătură cu interpretarea dată declarației autentificate nr. 1306/21.10.2008 și a răspunsului pârâtului la interogatoriul din dosarul nr- a Judecătoriei Făgăraș, în mod greșit apelantul susține că instanța a constatat că declarația notarială este falsă, în cuprinsul considerentelor neexistând nicio referire cu privire la falsul înscrisurilor. Pe de altă parte, interogatoriul administrat într-un alt dosar nu are legătură cu cauza dedusă judecății și nu poate fi valorificat în prezentul litigiu decât ca înscrisuri. De altfel, prin răspunsul la interogatoriu și prin declarația notarială menționată nu se modifică starea de fapt invocată de pârât cu privire la prejudiciul pretins față de reclamant.
Procedura verificării de scripte invocată de apelantul reclamant în temeiul art. 183 Cod procedură civilă nu este aplicabilă înscrisurilor autentice, astfel încât nici sub acest aspect nu se susțin motivele sale.
Cu privire la simulația tranzacției, apelantul reclamant constată în mod eronat omisiunea instanței de a cenzura și acest aspect. În considerentele hotărârii se arată că, constatarea simulației nu atrage nulitatea actului real încheiat de părți și că în speță nu s-a dovedit simulația pentru că nu s- depus un contraînscris prin care se anihilează aparența juridică creată prin actul public. Pe de altă parte, apelantul în mod greșit definește simulația în raport de efectele produse de actul juridic între părți, când în realitate simulația vizează opozabilitatea actului juridic de terți, ceea ce nu este cazul în speță, reclamantul nefiind un terț față de tranzacția a cărui anulare o solicită.
Referitor la motivele de completare a cererii de apel, se constată că apelantul-reclamant reiterează teza omisiunii analizării interogatoriului luat pârâtului și a cercetării cauzei false tranzacției. Criticile invocate sunt neîntemeiate întrucât prima instanță a analizat cererea reclamantului atât sub aspectul existenței cauzei imediate din cuprinsul tranzacției, cât și sub aspectul erorii asupra motivului determinant. Faptul că instanța de fond nu a identificat probele administrate în cauză nu echivalează cu o necercetare a fondului pricinii în condițiile în care a analizat toate aspectele invocate de reclamant. Pe de altă parte, răspunsurile la interogatoriu nu dovedesc pretinsa cauză falsă a tranzacției, nefiind dovedită nicio încălcare a legii, a bunelor moravuri sau a ordinii publice (art.968 Cod civil).
Legat de efectele determinate de deschiderea procedurii insolvenței, apelantul în mod greșit apreciază că acest aspect era neconcludent în condițiile în care actul juridic exhibat a fost încheiat ulterior deschiderii procedurii insolvenței.
Celelalte probe enumerate de apelantul reclamant care ar fi fost omise fi analizate de prima instanță, nu constituie dovezi care să justifice constrângerea la încheierea tranzacției, fiind anterioare sau ulterioare încheierii actului și nu concomitente încheierii actului juridic. Ori sancțiunea nulității unui act juridic este o sancțiune concomitentă a actului juridic.
În privința intenției de înstrăinare a părților sociale, în mod corect instanța de fond a analizat tranzacția atât sub aspectul prevederilor art. 46 alin.1, art. 49 alin.1 și art. 103 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 85/2006 cât și a prevederilor art. 10 alin.2 din Statutul societății, reținând că cesiunea poate produce efecte între părți indiferent de încuviințarea dată de societate prin intermediul AGA, însă nu va fi opozabilă acesteia, astfel încât susținerile apelantului-reclamant sunt nefondate.
Concluziile scrise ale referitoare la fondul litigiului nu pot fi analizate, având în vedere că aceasta nu a declarat apel împotriva soluției de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale, astfel încât această parte nu mai are calitate procesuală în prezenta cauză, citarea în apel fiind efectuată pentru opozabilitate.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul formulat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 381/C/31.03.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red: /26.-
Dact:/07.12.2009/6 ex
Judecător fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Mihaela Cincan
