Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 112
Ședința publică din 3 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții și, domiciliați în O, str. -, nr. 7,.1, județul B și respectiv pârâta, cu sediul social în localitatea, Șoseaua Pipera - Tunari, Centrul de, nr. 4, etaj 6-7, județul I și sediul procesual ales în B, nr. 1,. 16,. 2, etaj 2,. 37, sector 5, la Cabinet Avocat, împotriva sentinței comerciale nr. 1.171/COM din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în cauza privind și pe intimatul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE
S‑a făcut referatul cauzei în sensul că mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea din data de 27.05.2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru astăzi după care,
CURTEA,
Constatând că prin sentința civilă nr. 1.171/COM/14.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bihora fost admisă în parte acțiunea completată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții & Contractor și Oficiul de Cadastru și Publicitate B, respectiv s‑a dispus obligarea pârâtei & Contractor să predea construcția tip, edificată pe lotul EB 66, imobil înscris în nr. 5667 O, cu număr top 5538 și radierea mențiunii în favoarea pârâtei de sub 4 "efectuată în vederea continuării demersurilor în cadrul procedurii baza încheierii nr. 30052/2006", fiind respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și plata penalităților de întârziere în executare pe perioada 12 decembrie 2005 - 25 ianuarie 2006 și în continuare câte 350,96 RON/zi începând cu data pronunțării hotărârii până la data predării locuinței și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 17,1 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale,
Că pentru a pronunța această sentință, prima instanță a stabilit că reclamanții, prin exercitarea dreptului de preferință și achitarea diferenței de preț, au dobândit calitatea de beneficiari ai contractului de execuție, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de neexecutare fiind respins pentru lipsa clauzei penale iar cel privind obligarea la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 5802Cod procedură civilă,
Având în vedere că împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și pârâta & Contractor iar prin încheierea din data de 4.03.2008 Curtea de Apel Oradeaa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara - Secția Comercială, în vederea soluționării apelurilor, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a cauzei,
Că reclamanții apelanți, prin apelul declarat au solicitat, n principal, admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei & Contractor la plata daunelor cominatorii de 1000 lei (RON)/zi de întârziere, precum și a sumei de 5.314,35 lei (RON), cu titlu de penalități de întârziere în executare, pe perioada 12 dec. 2005-14 sept. 2007 și în continuare câte 8,40 lei (RON)/zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la data predării locuinței, menținând restul dispozițiilor sentinței iar n subsidiar, admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, în sensul că, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții tip la prețul de 48.341, edificată pe lotul, imobil înscris în CF nr. 5667 O, cu nr. top. 5538, cu titlu de cumpărare, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea, ce constituie de fapt o pledoarie în favoarea părții din soluție ce le este favorabilă, în sensul că:
Reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF nr. 5567 O, cu nr. top. 5538, teren în suprafață de 325 mp. și, implicit, ai construcției edificată pe acest teren, potrivit prevederilor contractului de execuție a construcției cu plata pe stadii de execuție nr. 28 din 20.12.2004 care nu a fost reziliat de drept și nici pe cale judecătorească în ceea ce privește pe reclamanți care sunt părți contractante, fapt recunoscut și de pârâtă prin adresa nr. 291 din 29.07.2005 deoarece prin adresele din 5 și 22.09.2005 i-au comunicat că acest contract este în ființă iar finanțarea va fi asigurată din surse proprii, exercitându‑și astfel dreptul de preferință prevăzut de art. 7.3 și art. 7.9 din contract, fapt materializat în plata integrală a prețului locuinței, potrivit ofertei de plată pe care au făcut-o, diferența de preț rămasă după achitarea avansului fiind consemnată la dispoziția pârâtei;
Plata prețului nu a fost făcută pe stadii de execuție din culpa pârâtei, care nu a comunicat stadiile fizice ale lucrărilor efectuate și facturile fiscale;
Pe de altă parte, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literal al termenilor iar in interpretarea întregului contract rezultă că construcția a fost edificată pe terenul proprietatea reclamanților care au achitat pârâtei un avans de 4.834 euro + TVA, iar apoi prețul integral, ceea ce dovedește că această locuință a fost edificată pentru reclamanți;
Reclamanții și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate astfel că nu pot fi sancționați cu rezilierea contractului, neavând nici o culpă, mai mult, atunci când au fost anunțați de pârâtă că a reziliat contractul cu finanțatorul, i-au comunicat că își exercită dreptul de preferință;
Se pune întrebarea de ce ar trebui încheiat un nou contract de execuție atâta timp cât reclamanții au exercitat dreptul de preferință pentru preluarea imobilului și au achitat integral prețul prevăzut în contractul de execuție iar pârâta a construit imobilul contractat de către reclamanți;
Pârâta a solicitat încheierea unui nou contract de execuție și refuză să predea locuința deoarece după rezilierea contractului cu finanțatorul, la negocierile purtate între părți au refuzat să-i achite un preț majorat cu aproximativ 15.000 euro;
Reaua-credință a pârâtei în executarea contractului, respectiv refuzul de a preda locuința, a fost făcut în ideea de a constrânge pe reclamanți să încheie un nou contract, cu un preț majorat, fapt ce rezultă din oferta transmisă la data de 8.09.2005, suma pretinsă în plus de pârâtă constând în 1.484 euro, reprezentând cost finanțare executant, precum și împrejurarea că prețul stipulat în contract va fi achitat în RON la paritatea 1 euro egal 4,0635 RON, în loc de cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Națională a României valabil în zilele de plată, cunoscut fiind faptul că pe parcursul executării contractului leul s-a apreciat față de euro;
În concluzie, în mod corect a fost obligată pârâta & Contractor să predea reclamanților construcția edificată.
Văzând că, pe de altă parte, în susținerea propriu-zisă a apelului s‑a arătat că:
Daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească;
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5802din Codul d e procedură civilă, cum se arată în considerentele sentinței apelate, ci dispozițiile art. 5803din Codul d e procedură civilă, întrucât obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul;
Cu toate acestea, cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803din Codul d e procedură civilă, sens în care s‑a pronunțat, Secțiile Unite, prin decizia nr. XX din 12.12.2005, care este obligatorie;
Greșit a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în executare deoarece potrivit art. 3.1 din contractul nr. 28/2004, termenul de finalizare a lucrărilor de execuție a fost 5.12.2005 și întrucât aceasta nu a fost finalizată nici în prezent, pârâta datorează penalități de întârziere în executare, pe perioada 12.12.2005-4.09.2007, în sumă de 5.314,35 lei, potrivit dispozițiilor art. 7.1 lit. b din contract.
În ce privește cererea subsidiară, reclamanții au arătat că au pus la dispoziția pârâtei terenul proprietatea lor, în suprafață de 325 mp. înscris în CF nr. 5667 O, cu nr. top. 5538, pentru edificarea construcției tip, achitând un avans de 4.834 euro+TVA, iar ulterior diferența de preț în sumă de 43.507 euro+TVA, potrivit contractului de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție și prin adresele din 5 și 22.09.2005, și-au exercitat dreptul de preferință prevăzut de art. 7.3 și art. 7.9 din contract, dobândind calitatea de beneficiari;
În acest mod au fost perfectate, încă o dată, dacă mai era necesar, acordurile de voință ale părților contractante privind executarea contractului.
Având în vedere că pârâta a declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 4.09.2007 și a sentinței, solicitând admiterea acestuia, în principal, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul Bihor, iar n subsidiar, schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, așa cum a fost completată, ca neîntemeiată, cu obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că:
Sub un prim aspect, în mod greșit prima instanță a respins excepția tardivității cererii completatoare a cererii de chemare în judecată în condițiile în care a termenul de judecată din data de 8.05.2007 intimații-reclamanți au formulat o cerere completatoare a acțiunii principale, solicitând în contradictoriu cu pârâta, dar și cu o nouă parte, Oficiul de Cadastru și Publicitate B, radierea din Cartea Funciara nr. 5667 mențiunii "în favoarea SC SA" la care s‑a opus arătând că este tardivă, raportat la prevederile art.132 și art.134 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât în cauză fuseseră administrate toate probele încuviințate de instanță, inclusiv expertiza tehnică în specialitatea construcții, fiind în situația de a pune concluzii pe fondul cauzei;
Instanța de judecată, rămânând în pronunțare pe excepția de tardivitate, excepție care de altfel putea fi soluționată încă din sală având în vedere dificultatea redusă a problemei de drept pe care o ridica, a respins excepția cu motivarea că este adevărat că dispozițiile art.132 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd termenul limită până la care reclamantul poate modifica sau completa cererea de chemare în judecată, însă având în vedere că între completarea la acțiune și acțiunea principală există o strânsă legătură, se impune judecarea acestor cereri împreună, oluție vădit nelegală, dacă se au în vedere dispozițiile art. 132 și art.134 Cod procedură civilă, precum și dacă se ia în considerare faptul că pentru soluționarea cererii completatoare în cauză a fost introdusă o nouă parte;
De asemenea, soluția respingerii cererii de suspendare a judecății formulată de pârâtă este neîntemeiată în situația în care aceasta a formulat cerere reconvențională, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și cu Leasing, prin care a solicitat, în principal, să se constate intervenită rezilierea contractului de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție nr. 28 din 20.12.2004 și în subsidiar, să se anuleze contractul menționat iar instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale, întrucât judecarea cererii principale ar fi fost întârziată de judecarea cererii reconvenționale, formându-se dosarul nr- pe rolul Tribunalului București ce are termen de judecată în data de 5.02.2008;
Soluțiile instanței judecătorești sunt netemeinice și nelegale, în ceea ce privește cererea de suspendare a judecății, atât timp cât în prezenta cauză se solicită executarea unor obligații ce decurg dintr-un contract a cărui reziliere, respectiv nulitate absolută se solicita a fi constată prin cererea reconvențională disjunsă, fiind evident că soluția ce urmează să fie pronunțată în această cauză depindea și depinde în continuare de soluția ce se va pronunța în dosarul disjuns;
În mod nelegal prima instanță a refuzat să sesizeze instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Oradea, cu soluționarea apelului declarat împotriva încheierii de ședință prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei, în condițiile în care împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins cererea de suspendare a formulat apel în ședința publică din 4.09.2007, atât verbal cât și în scris, cu toate că instanța nu putea să se pronunțe asupra cererii de apel, nefiind competentă și nefiind alcătuit completul conform dispozițiilor legale, respectiv doi judecători;
Pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a obligat pe pârâtă să predea construcția edificată conform contractului nr. 28 din 20.12.2004 deoarece odată reziliat contractul de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către Leasing, intimații reclamanți aveau posibilitatea să încheie un nou contract de execuție însă deși au fost inițial de acord cu încheierea noului contract în cele din urmă acesta nu s‑a mai încheiat, părțile nereușind să ajungă la o înțelegere astfel că în prezent, între pârâtă și reclamanți nu există un contract care să fie în vigoare și, în consecință, pârâta nu poate fi obligată la anumite prestații prevăzute într-un contract reziliat, unct p. de vedere însușit de aceeași instanță și în alte cauze;
Oferta reală făcută de către reclamanți nu este valabilă și aceștia nu se pot prevala de faptul consemnării sumei de 43.507 euro, plus, reprezentând diferența de preț pe care trebuia să o achite Leasing potrivit contractului de execuție întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 586 Cod procedura civilă, oferta reală poate fi făcută de o persoana ce are calitatea de debitor, acesta fiind singurul în drept a urma această procedură, potrivit prevederilor art. 1115 pct. 3 Cod civil, pentru ca oferta să fie valabilă trebuie ca aceasta să fie făcută pentru "toată suma exigibilă, pentru rendite și dobânzi datorite", respectiv aceștia aveau obligația, să plătească și penalitățile de întârziere calculate conform art. 7.2. din contractul nr. 28 din 20.12.2004 care la momentul ofertei de plată se ridicau la valoarea de 10.987 euro;
Cererea completatoare a cererii de chemare în judecată, tardiv formulată, este netemeinică și lăsând la o parte faptul că nu poți cere radierea unei mențiuni ci a unei înscrieri a unui drept real, întrucât dispozițiile legale invocate de reclamanți au fost abrogate, instanța urmează să respingă pretențiile formulate;
Chiar și așa, potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, rectificarea cărților funciare nu se poate realiza decât după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate fie nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, fie calificarea greșită a dreptului înscris etc. condiție neîndeplinită.
Văzând că reclamanții au formulat întâmpinare la apelul pârâtei prin care au solicitat respingerea, ca inadmisibil, a apelului declarat împotriva încheierii de ședință din 4 septembrie 2008 și, ca nefondat, a apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în același dosar, arătând, prin reiterarea în esență a unor aspecte enunțate și în propriul apel, în susținerea temeiniciei și legalității hotărârii atacate, că:
Pârâta nu invocă nici un motiv de apel care ar duce la desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță și nici instanța, din oficiu, nu poate să constate existența vreunui astfel de motiv;
Pe parcursul judecării procesului, în mod abuziv și nelegal, pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcției aflată pe terenul proprietatea reclamanților și cum între completarea cererii de chemare în judecată și acțiunea principală există o strânsă legătură, iar aceasta n-a provocat amânarea judecării cauzei, excepția tardivității completării cererii nu este neîntemeiată;
În mod corect a respins prima instanță cererea de suspendare a judecării cererii de chemare în judecată până la judecarea cererii reconvenționale în condițiile în care toate probele au fost administrate în cauză cu ocazia judecării cererii de chemare în judecată care, la data formulării cererii reconvenționale de către pârâtă, era în stare de judecată iar pârâta nu a respectat dispozițiile date de instanță, de traducere în limba germană a cererii reconvenționale, pentru a putea fi comunicată cu una dintre pârâte, ceea ce a dus la tergiversarea soluționării cauzei, astfel că s-a dispus disjungerea judecării acesteia și apoi s-a trecut la judecarea cererii principale, de altfel cele solicitate de pârâtă prin cererea reconvențională, și anume constatarea rezilierii de drept a contractului de execuție-construcție nr. 28 din 20 decembrie 2007, fiind invocate și pe cale de excepție prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, instanța fiind obligată să se pronunțe și asupra acestei chestiuni de drept cu ocazia judecării cererii principale, ceea ce a și făcut;
Apelul separat declarat de pârâtă împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei este inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare neputând fi atacate cu apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății, dispoziții aplicabile în mod corespunzător în recurs, conform art. 299 teza a II-a Cod procedură civilă;
Contractul de execuție construcție nr. 28 din 20 decembrie 2004 nu a fost reziliat de drept și nici pe cale judecătorească, fapt recunoscut prin adresa nr. 291 din 29 iulie 2005 prin care se comunică intrarea în incapacitate de plată a finanțatorului Leasing și osibilitatea p. de a găsi o nouă modalitate de finanțare, de a prelua personal finanțarea imobilului contractat sau de a rezilia contractul de execuție, actul p. comisoriu expres invocat de pârâtă producând efecte numai în situația neexecutării obligațiilor contractuale asumate de părți ori, în speță, fiind mai multe părți contractante, în situația în care reclamanții apelanți și‑au îndeplinit obligațiile contractuale asumate (de plată a avansului, de punerea la dispoziția a terenului pentru edificarea construcției, etc.), instanța nu poate constata că a intervenit rezilierea contractului;
Prin adresele din 5 și 22 septembrie 2005 s‑a comunicat pârâtei că acest contract este valabil, că finanțarea o vor asigura reclamanții din surse proprii și că trebuie să facă dovada stadiului fizic al lucrărilor efectuate și să indice titularul și numărul de cont bancar în care să se vireze prețul contractat, corespunzător stadiilor pe faze de execuție, prin aceasta, fiind perfectate, încă odată, acordurile de voință ale părților contractante privind executarea contractului, fapt materializat în plata integrală a prețului locuinței, potrivit ofertei de plată pe care reclamanții au făcut-o, diferența de preț în sumă de 43.507 euro + TVA, rămasă după achitarea avansului în sumă de 4834 euro + TVA, fiind consemnată la dispoziția pârâtei;
În plus, plata prețului nu a fost făcută pe stadii de execuție din culpa pârâtei, care nu a comunicat stadiile fizice ale lucrărilor efectuate și facturile fiscale;
Pe de altă parte, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literal al termenilor, așa cum prevăd dispozițiile art. 977 cod civil ori, in interpretarea întregului contract rezultă că, indiferent de denumirile folosite, construcția a fost edificată pe terenul proprietatea reclamanților și aceștia au achitat pârâtei prețul integral, ceea de dovedește că această locuință a fost edificată pentru reclamanții apelanți, o dovadă în plus a acestei împrejurări fiind constituită de contractul de vânzare‑cumpărare a terenului care prevede că "umpărătorul se obligă să achiziționeze acest teren în scopul dobândirii și a construcției ce se va ridica pe acesta de către SC SA și se obligă să lase în folosință gratuită terenul societății constructoare, în condițiile și termenul stabilit în contractul de asociere nr. 14519 din 2 iulie 2004, încheiat între Consiliul Local al municipiului O, prin Administrația Imobiliar și SC SA " și antecontractul de execuție construcție nr. 7 din 13 decembrie 2004 potrivit căruia reclamanții apelanți au calitatea de beneficiari, iar executantul, adică pârâta apelantă, se obligă să realizeze construcția având destinația de locuință, pentru care executantul-promitent, se obligă să nu încheie un alt contract de execuție; Reclamanții au fost de acord și cu încheierea unui nou contract la prețul stipulat în contractul de execuție construcție care însă nu s-a încheiat din culpa pârâtei apelante, care a pretins un preț majorat cu aproximativ 15.000 euro; Așa-zisul "drept de preferință" înscris în contract nu are nici o valoare juridică, fiind o facultate pe care dreptul real accesoriu unui drept de creanță o conferă titularului său de a avea prioritate față de toți ceilalți creditori pentru a obține satisfacerea creanței sale prin urmărirea bunului asupra căruia poartă acest drept real;
Oferta reală de plată făcută de reclamanții apelanți este legală în condițiile în care contractul de execuție încheiat între reclamanții apelanți și pârâta apelantă nu este reziliat de drept, iar reclamanții sunt și proprietarii construcției, astfel că, implicit, aveau calitatea de debitori ai pârâtei apelante;
Oferta trebuie făcută pentru toată suma exigibilă, însă reclamanții apelanți au respectat dispozițiile art. 1115 punctul 3 Cod civil iar penalitățile nu pot fi transferate în sarcina reclamanților pentru o obligație pe care nu și‑au asumat-o, și în al doilea rând, acestea nu sunt rendite sau dobânzi, ele având o altă natură juridică;
Referitor la netemeinicia cererii completatoare, în mod greșit se susține că dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 au fost abrogate deoarece potrivit dispozițiilor art. 72 alin. 2 și 3 din Legea nr. 7/1996, actele normative care au reglementat sistemele anterioare de publicitate imobiliară își încetează aplicabilitatea, pentru fiecare județ, la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ, aceste acte normative urmând să fie abrogate numai după definitivarea cadastrului la nivelul întregii țări, astfel că acțiunea Decretului-lege nr. 115/1938 nu va înceta decât în momentul fixat de legiuitor.
Văzând că a mai formulat întâmpinare cu privire la apelul reclamanților Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, arătând că nu se opune admiterii "acțiunii" reclamanților, respingându‑se însă pretențiile cu privire la cheltuielile de judecată, cu o motivare în care se descriu operațiunile efectuate ca urmare a cererii de înscriere depuse de către pârâtă,
Văzând că pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză și numai, prin note scrise, și‑a exprimat punctul de vedere referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă asupra cererii reclamanților de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract iar prin concluzii scrise, poziția cu privire la apelul reclamanților, solicitând respingerea acestuia,
Considerând cu privire la motivele de apel invocate de către reclamanți că cererea acestora privind obligarea pârâtei să predea construcția în litigiu nu este de natură a nu putea fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, în sensul dispozițiilor art. 5803Cod de procedură civilă, astfel că obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii solicitate nu se justifică,
Că de asemenea, cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în executare este lipsită de temei în condițiile în care clauza contractuală invocată este subînțeleasă exclusiv în favoarea beneficiarului, respectiv Leasing, în a cărui poziție, în mod evident reclamanții nu înțeleg să se substituie, refuzând să preia și obligațiiile acestuia privind penalitățile pentru întârzierea plății prețului,
Că sub un alt aspect, cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, în sensul că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, cu titlu de cumpărare, deși formulată și în primă instanță prin cererea de chemare în judecată chiar dacă în mod lapidar dar în condiții care nu mai necesitau o punerea în discuție formală din partea instanței, nu putea fi analizată, indiferent dacă a fost sau nu timbrată, dat fiind caracterul subsidiar al acesteia, menținut și în apel, în măsura în care instanța se pronunță favorabil cu privire la varianta principală a cererii,
Considerând, pe de altă parte, în ce privește apelul declarat de pârâtă, că
deși completarea de acțiune depusă de către reclamanți la termenul de judecată din data de 8 mai 2007 s‑a făcut cu ignorarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă și prima instanță ar fi trebuit să procedeze la judecata separată, potrivit dispozițiilor art. 135 Cod procedură civilă, în măsura în care la termenul următor înșăși pârâta a formulat cerere reconvențională, care a fost primită chiar în condițiile în care s‑a formulat opoziție la aceasta, cauza fiind din nou amânată, dată fiind legătura strânsă care în mod necontestat exista între cereri, conexarea acestora s‑ar fi impus, astfel că nu mai există temei, în apel, pentru sancționarea judecării împreună a celor două cereri, o atare măsură nefăcând decât să conducă la tergiversarea soluționării pricinii, contrar scopului textelor de lege invocate,
Că în ce privește modalitatea în care instanța a soluționat excepția tardivității, deși în apel este vizată excepția invocată cu privire la completarea acțiunii principale, iar din dosar rezultă că în modalitatea criticată a fost rezolvată excepția referitoare la cererea reconvențională, și într‑un caz și în celălalt nu s‑a produs nici o vătămare părților și nu a fost afectată legalitatea hotărârii,
Că soluția respingerii cererii de suspendare a judecății formulată de pârâtă este de asemenea legală în măsura în care potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății în situația în care dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, reprezintă o posibilitatea și nu o obligație pentru instanță,
Că prima instanță, prin faptul că nu a trimis dosarul instanței competente în vederea soluționării apelului declarat împotriva încheierii de ședință prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei, nu s‑a pronunțat asupra cererii de apel și că instanța de apel trebuia să fie și a fost sesizată în această privință în condițiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă,
Considerând, în ce privește aspectele de fond, că în măsura în care potrivit, fie clauzelor contractuale, în varianta susținută de reclamanți a menținerii în ce îi privește a efectelor contractului, fie accesiunii imobiliare, în cazul desființării contractului, conform celor susținute de pârâtă, dreptul de proprietate asupra construcției edificate, nu trebuia oricum să revină executantului lucrării, ci, mai ales în lipsa unor clauze explicite în acest sens în contractul de execuție și potrivit înțelesului ce rezultă din ansamblul prevederilor acestuia și actelor adiacente, în speță, contractul de vânzare‑cumpărare al terenului, utilizatorilor, respectiv reclamanților, obligarea pârâtei să predea construcția reclamanților este justificată,
Că instanța, în lipsa unei cereri reconvenționale privind pretențiile bănești ale pârâtei nu avea a se preocupa de aspectele pecuniare ale relațiilor dintre părți pe care aceasta le invocă,
Că de asemenea radierea mențiuniii privind dreptul de proprietate al acesteia, posibilă atât în baza dispozițiilor Decretului‑lege nr. 115/1938, art. 34 cât și al art. 36 din Legea nr. 7/1995, republicată, ce conțin sub acest aspect, reglementări similare, este justificată și admisibilă odată cu hotărârea prin care înscrierea este declarată nevalabilă,
Că în consecință apelurile declarate de reclamanți și pârâtă, fiind neîntemeiate, prin aplicarea dispoziților art. 296 Cod procedură civilă, trebuie respinse, cu consecința respingerii și a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanții și, domiciliați în O, str. -, nr. 7,.1, județul B și pârâta, cu sediul social în localitatea, Șoseaua Pipera - Tunari, Centrul de, nr. 4, etaj 6-7, județul I și sediul procesual ales în B, nr. 1,. 16,. 2, etaj 2,. 37, sector 5, la Cabinet Avocat, împotriva sentinței comerciale nr. 1.171/COM din 14 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Biho r‑O precum și cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamanții apelanți.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR
aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte
GREFIER
Red./Tehnored. /
6 ex./7.07.2008
4 com.
Prima instanță: Tribunalul Bihor
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz
