Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 114/2008
Ședința publică de la 21 MAI 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței comerciale nr. 97 din 16.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâta - GRUP SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, din cadrul Baroului B, cu delegație de reprezentare depusă la dosar, în reprezentarea intereselor apelantei, consilier juridic - cu delegație de reprezentare la dosar în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat la acest termen cu taxă judiciară de timbru în valoare de 719 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentanta apelantei depune la dosarul cauzei un răspuns la întâmpinare pe care îl comunică și reprezentantului intimatei. Totodată își susține apelul solicitând instanței, în probațiune, suplimentarea probei testimoniale în sensul audierii martorilor și pentru dovedirea aspectelor legate de predarea cricurilor. De asemenea solicită completarea raportului de expertiză în sensul suplimentării obiectivelor acesteia solicitând expertului să se pronunțe dacă cricurile puse la dispoziția apelantei, conform actelor depuse de pârâtă la dosarul cauzei sunt marca Germania și întrunesc caracteristicile solicitate de către apelantă, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 329/2.05.2006. Totodată mai solicită, în temeiul art. 172 Cod procedură civilă să fie obligat reprezentantul intimatei să prezinte cotorul ce cuprinde exemplarele roșii ale facturilor nr. -/1.08.2006, -/9.08.2006 și -/4.08.2006. În susținerea relevanței și pertinenței acestei probe, reprezentanta apelantei arată că cea din urmă factură nu a fost acceptată de către clientul pe care îl reprezintă, nu vizează mărfurile ce au constituit obiect al contractului de vânzare - cumpărare, mai mult se poate observa că această factură emisă la data de 4.08.2006, nu face parte aparent din facturierul care cuprinde celelalte două facturi și care au fost emise în același interval. De asemenea se invederează de către reprezentanta apelantei că această factură nu a fost deloc comunicată apelantei.
Reprezentantul intimatei, acordându-i-se cuvântul asupra cererilor formulate de către reprezentanta apelantei, solicită respingerea cererii privind suplimentarea probei testimoniale, întrucât la fond au fost audiați 3 martori a căror declarații sunt suficient de clare în ceea ce privește predarea cricurilor, așa încât apreciază că această probă nu este utilă cauzei. De asemenea, apreciază că nu este necesară suplimentarea expertizei, întrucât apelanta a refuzat punerea la dispoziția expertului a acestor cricuri la deplasarea acestuia la fața locului. Față de facturile fiscale pe care le solicită apelanta, arată că nu este o probă pertinentă și concludentă prezentarea acestor facturi, întrucât, în opinia sa, aceste facturi nu este obligatoriu să fie emise dintr-un singur facturier, și nu contestă faptul că ultima factură face parte dintr-un alt facturier.
Reprezentanta apelantei invederează faptul că aceste cricuri au fost depozitate la apelantă fără nici un înscris, ca urmare au fost predate intimatei fără nici un înscris. Mai arată că aceste cricuri au fost refuzate întrucât nu corespundeau cerințelor lor fiind de altă marcă decât ceea ce au solicitat intimatei și de alte dimensiuni, purtând corespondență cu privire la aceste aspecte cu intimata. Mai susține faptul că expertul nu a putut efectua expertiza întrucât apelanta a predat cricurile intimatei și mai erau în posesia lor la momentul la care s-a deplasat expertul la fața locului.
Reprezentantul intimatei invederează instanței faptul că aceste susțineri sunt neîntemeiate întrucât din notificarea apelantei rezultă clar că se solicită a se delega un reprezentant pentru a ridica utilajele indicate.
Curtea, după deliberare, întemeiat pe dispozițiile art. 295 alineat 2, art. 292 și 166 Cod procedură civilă, respinge cererea reprezentantei apelantei cu privire la suplimentarea probei testimoniale precum și a probei cu privire la suplimentarea raportului de expertiză. Pentru a dispune în acest sens, apreciază că cererile în probațiune privind completarea probațiunii cu proba testimonială nu este utilă pentru soluționarea prezentului apel, în ceea ce privește lămurirea situației de fapt ce s-a dorit a fi probate prin aceste cereri, Curtea apreciază că martorii audiați înaintea primei instanțe, martori propuși de către reclamantă, au arătat aspectele cunoscute cu privire la situația de fapt, așa încât, Curtea nu mai consideră necesară administrarea altor probe testimoniale.
În ceea ce privește suplimentarea expertizei cu obiectivul indicat de către apelantă în conținutul motivării apelului și susținut în fața instanței de către reprezentanta apelantei, date fiind lămuririle pe care le-a dat expertul în fața primei instanțe, precum și situația de fapt existentă azi, în care părțile litigante arată că sunt în imposibilitatea de a pune la dispoziția expertului bunurile în litigiu, Curtea socotește că această probă nu este utilă și concludentă soluționării prezentului apel.
În ceea ce privește obligarea reprezentantului intimatei de a depune cotorul ce cuprinde exemplarele roșii ale facturilor nr. -/1.08.2006, -/9.08.2006 și -/4.08.2006, Curtea, solicită reprezentantei apelantei să precizeze exact ce anume se dorește a fi dovedit prin depunerea acestora.
Reprezentanta apelantei invederează faptul că se contestă existența facturii, clienții săi nu au avut cunoștință despre existența ei, nu știe de unde provine suma pe care o conține această factură, arătând că aceștia nu au achiziționat nici un produs din cele evidențiate în conținutul acestei facturi. Mai susține că, în opinia sa, dacă această factură ar fi fost reală trebuia să fie din același cu celelalte două facturi, această ultimă factură fiind tăiată ulterior pentru a fi folosită în acest proces.
Reprezentantul intimatei arată că nu există obligativitatea ca o societate să utilizeze un singur facturier, societatea fiind foarte mare are facturiere la mai multe servicii. De asemenea mai arată că și celelalte facturi conțin mai multe bunuri și nu există interdicția să figureze mai multe bunuri. Cu privire la situația cricurilor invederează că acestea au rămas la apelantă până la clarificarea problemei cu diferența canalului de vizitare a autovehiculelor.
Reprezentanta apelantei arată că robinetele la care face referire această factură ar trebui să figureze pe factura pe care s-a încasat manopera.
Reprezentantul intimatei invederează instanței faptul că au fost depuse certificatele de garanție la instanța de fond și nu are cunoștință despre importul produselor. Prezintă spre vedere instanței procesul verbal de predare primire din data de 11.08.2006, cu mențiunea că au fost constatate diferențe la canalul de vizitare a autovehiculelor, iar factura este din data de 4.08.2006. Mai susține reprezentantul intimatei că prin contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți apelanta urma să cumpere cricuri ieftine, neexistând nici o prevedere referitoare la marca pe care o dorește. Anexa la contractul de vânzare cumpărare, depusă de către apelantă la dosarul de fond, nu emană de la societatea pe care o reprezintă. Se poate constata că această anexă este un act întocmit pro cauza, fiind încheiată în data de 6.04.2006, iar contractul a fost încheiat în data de 2.05.2006, actul anexă având un caracter complementar și nu putea preceda actul pe care îl completează.
Curtea, după deliberare, apreciază cererea în probațiunea formulată de către reprezentanta apelantei ca nefiind relevantă cauzei, față de considerentele de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea introductivă și cererea de apel și față de susținerile și apărările pe care se bazează această parte, așa încât respinge această cerere în probațiune.
La întrebarea Curții, reprezentanta apelantei și reprezentantul intimatei invederează că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta apelantei solicită instanței admiterea apelului, și pe cale de consecință admiterea cererii precizate formulată de către reclamantă, respingerea cererii reconvenționale formulată de către intimată, cu cheltuieli de judecată, pentru toate motivele relevate în scris și susținute oral la acest termen în fața instanței.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea ca neîntemeiat a apelului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 97/16.01.2008 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea principală formulată și precizată de reclamanta - - împotriva pârâtei - GRUP SRL.
S-a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea cererii de obligare a pârâtei la preluarea cricurilor.
S-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - GRUP SRL împotriva pârâtei reconvenționale - - și, în consecință, a fost obligată pârâta reconvențională - - la plata, în favoarea reclamantei reconvenționale - GRUP SRL, a sumei de 7.629,93 lei, contravaloare bunuri.
A fost obligată pârâta reconvențională - - la plata, în favoarea reclamantei reconvenționale - GRUP SRL a sumei de 544 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta nu a dovedit nerespectarea obligațiilor contractuale de către pârâtă sub aspectul calității produselor vândute, astfel încât, pretențiile sale referitoare la perfectarea contractului în varianta modificată, pentru produsele care nu au corespuns calitativ, au fost socotite drept neîntemeiate.
Pe cale de consecință a fost respins și petitul accesoriu, cererea reconvențională formulată de pârâtă fiind apreciată drept fondată.
Tribunalul Comercial a relevat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală referitoare la plata sumei de 7.629,93 lei reprezentând diferența de preț neachitată pentru produsele livrate de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamanta, solicitând reformarea hotărârii atacate, schimbarea în tot a acesteia, cu consecința admiterii acțiunii introductive și a respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea cererii de apel apelanta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, întrucât probațiunea administrată în cauză relevă fără putință de tăgadă că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate.
În esență s-a susținut că cele șase cricuri nu au fost livrate în termenul stipulat contractual, nerespectându-se marca și calitatea solicitată, nefiind predate documentele aferente acestor utilaje, pârâta nerealizând procedura de predare-primire a cricurilor, conform cap. 6 art. 9 din contract.
Intimata - GRUP SRL, prin întâmpinarea formulată, s-a opus admiterii apelului.
În susținerea poziției sale procesuale a relevat că cele șase cricuri hidraulice comandate de apelantă au fost livrate conform contractului și corespunzător canalului de ridicare de la atelierul apelantei din C-N, str. -, neconcordanța cricurilor hidraulice cu canalul de vizitare de la atelierul din, diferit de cel la care s-au făcut măsurătorile, neputând fi puse în sarcina intimatei.
S-a învederat că susținerea apelantei referitoare la depășirea termenului de livrare este, întrucât semnarea cu întârziere a contractului de vânzare-cumpărare nr. 329/2006 a fost imputabilă apelantei, această depășire a termenului determinând realizarea cu întârziere a unei comenzi ferme către furnizorul intimatei, răspunderea pentru neîncadrarea în termenul contractual revenind apelantei, care nu avea finalizat atelierul unde urmau să fie efectuate lucrările.
Deliberând asupra cererii de apel, Curtea reține următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 329 din 02.05.2006, având ca obiect următoarele produse: opacimetru; cărucior pe role pentru opacimetru; dispozitiv pentru reglat faruri optic, cu luxmetru 601; exhaustor de gaze; lampă portabilă; cric hidraulic de canal 10 t; presă hidraulică 50 t; trepied 2 tone; trepied 10 tone; recuperator de ulei, rezervor 80 pe roți, 1803; compresor 500L, 7,5Kw, 16 atm, 1100 l/min, G, 6623; pneumatic 1 " GW 38 PL; pneumatic " GW 19; set chei 1"; set chei 2"; aparate de spălat cu apă (-Italia) 120/11 M; filtru reductor și ungător GP 817H1; targă mecanic; instalație aer lungime 290.
In anexa la contract au fost stabilite caracteristicile tuturor produselor anterior menționate.
Reprezentantul pârâtei nu a avut o atitudine procesuală constantă. Inițial s-a negat semnarea acestei anexe, iar ulterior în ședința publică din 16.05.2007 a relevat că nu își amintește dacă la momentul semnării contractului exista mențiunea inserată în anexa contractului referitoare la marca cricului hidraulic ce urma să fie livrat sau nu.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre părți a fost detaliat, precizându-se, printre altele în anexă, faptul ca, cricurile de canal de 10 t, cu lățimea reglabila, urmează a purta marca.
Mențiunea din anexă și prețul stipulat în contractul nr. 329/02.05.2007, poziția 6, corespunde cu ofertele emanând de la pârâtă și care poartă date anterioare perfectării contractului de vânzare-cumpărare, date ce se identifică cu intervalul în care s-au purtat negocierile.
În ofertele emanând de la intimată, anexate la filele 72-73 din dosarul cauzei, rezultă că prețul pentru cricul hidraulic de canal, de capacitate 10 tone, cu cod 4007, purtând marca Germania, a fost ofertat la nivelul sumei de 1.470 Euro. Oferta poartă data de referință 11.03.2006, respectiv 19.01.2006
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, la art. 1 din cap. 1, poziția 6, regăsim același preț de listă pentru cricul hidraulic de canal de 10 tone, acela de 1.470 Euro/bucată.
Din coroborarea celor date, Curtea reține că în mod corect prima instanță a stabilit că la semnarea convenției părțile au stabilit ca marca cricurilor hidraulice de canal, cu sarcina de 10 tone, să fie marca.
Ulterior, la 11.08.2006 parata a livrat cricuri de canal reclamantei dar aceasta a procedat la notificarea ei, in aceeași zi, cu privire la împrejurarea ca nu corespund din punct de vedere dimensional activității prestate.
Pe cale de consecință a solicitat returnarea acestora și semnarea unui act adițional de modificare a valorii contractului de vânzare cumpărare.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei de a prelua cricurile si de a perfecta contractul de vânzare cumpărare, în varianta modificată, cu valoarea echipamentelor livrate și acceptate prin procesele verbale, pentru produsele care au corespuns calitativ și cantitativ.
Fiind invocata neconformitatea cricurilor, așa cum au fost ele descrise in contractul de vânzare-cumpărare si in anexa cu utilajele livrate reclamantei, tribunalul a ordonat, în vederea dezlegării raportului juridic litigios, efectuarea unei expertize de specialitate.
Expertul desemnat in cauza a relevat că nici una dintre părți nu i-a pus la dispoziție utilajul care trebuie expertizat, nici una dintre părți n-a prezentat cartea tehnica a cricurilor, transmisa de la producător, cu instrucțiunile de montare si întreținere, cu traducerea in limba.
Tribunalul a reținut că toate caracteristicile tehnice ale cricurilor hidraulice de canal ar fi rezultat cu claritate din documentația tehnică.
În cursul procedurii judiciare, apelanta a relevat că a predat intimatei cricurile hidraulice de canal în toamna anului 2006, așadar la o dată anterioară exercitării acțiunii civile care a fost promovată în 21.12.2006, și prin care apelanta solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta să fie obligată să prea aceste cricuri.
Martorii ( 212) si ( 216), propuși de reclamanta, au arătat ca in toamna anului 2006 au transportat cricurile de canal la sediul - SRL si le-au descărcat in curtea acesteia, fără însă să se semneze vreun proces verbal de primire si fără ca ordinul de deplasare eliberat pe numele lui sa fie vizat de vreo persoana din cadrul societății parate.
Martorii si ( 217-218), propuși de parata, au învederat ca, in toamna lui 2006, nu au fost descărcate cricuri de canal in curtea societății.
Tribunalul a reținut că apelanta nu a dovedit faptul juridic al restituirii cricurilor. S-a relevat că acestea fie ar fi putut fi expertizate daca ar fi fost puse la dispoziția expertului.
Tribunalul a apreciat că acesta proba nu a fost făcută, existând, in favoarea paratei, o prezumție de bună-credință în sensul ca a livrat reclamantei cricurile solicitate.
Așa cum rezulta din adresa comunicata intimatei la data de 11.08.2006 (anexa 4 la cererea reconvențională), singura obiecțiune ridicata de reclamanta după livrarea acestor cricuri hidraulice s-a referit la dimensiunea acestora si nicidecum la calitatea sau marca acestora. Abia mult mai târziu, cu ocazia notificărilor trimise, reclamanta a început sa susțină ca acestea nu ar corespunde ca marca si calitate. Între cele doua societății s-a purtat o amplă corespondență referitor la aceste cricuri hidraulice. Intimata și-a arătat disponibilitatea de a înțelege si a rezolva problemele de utilizare a acestora. Prin adresa de mail comunicată apelantei la data de 16 august, a solicitat precizări concrete legate de problema dimensiunii cricurilor. Prin adresa transmisă prin fax la data de 29.08.2006, revenit solicitând apelantei să îi comunice în concret nemulțumirile cu privire la aceste cricuri. În toată corespondența comercială anexată la filele 55, 56, 57, 58, 59 din dosarul de fond, apelanta face vorbire de nemulțumirea sa determinată de aceea că cele șase cricuri hidraulice de canal, cu sarcina de 10 tone, nu corespund din punct de vedere dimensional activității prestate. În aceste documente apelanta nu a făcut vorbire de împrejurarea că aceste cricuri nu aparțin mărcii Germania. Apelanta nu a contestat la momentul primirii utilajului faptul că cricurile nu aparțineau mărcii.
Din aceste împrejurări de fapt, Curtea a reținut că apelanta primind în posesia sa cricurile hidraulice a consimțit la oferta făcută de furnizor privind schimbarea obiectului contractului, în sensul ca marca cricurilor hidraulice de canal, de 10 tone, să fie alta decât marca.
Dacă această caracteristică ar fi fost socotită drept esențială, apelanta ar fi trebuit să refuze luarea în primire a acestor cricuri și să conteste imediat aspectele legate de îndeplinirea obligațiilor contractuale ce incumbau furnizorului.
Cu toate acestea, singura nemulțumire exprimată a fost aceea că subansamblul format din căruciorul mobil și cilindrul hidraulic sunt prea înalte, astfel încât nici autovehiculele cu cea mai mare gardă la sol nu trec peste cric ( 30 dosar fond, adresa nr. 239/30.08.2006).
Abia în 29.08.2006, la 18 zile de la predarea cricurilor ce a avut loc în 11.08.2006, apelanta a reproșat furnizorului că cricurile nu erau marca.
La circa 18 zile de la primirea acestor utilaje, apelanta a notificat furnizorul să ridice cele 6 cricuri care nu corespundeau dimensional și calitativ activității firmei ( 34).
Obiecțiunea cu privire la marca cricurilor trebuia exprimată la momentul predării bunurilor.
Nu putea susține apelanta că se afla în eroare asupra identității fizice a obiectului contractului în ceea ce privește cele 6 cricuri hidraulice.
O caracteristică referitoare la marcă este ușor de verificat, așa încât, primind în posesia sa aceste bunuri, chiar dacă ele nu aparțineau mărcii, a consimțit la modificarea obiectului convenției, luând cunoștință asupra identității fizice a acestora în momentul în care le-a primit în posesia sa.
Mijloace obișnuite de investigare puteau să asigure apelantei posibilitatea de a lua la cunoștință de faptul că marca livrată în ceea ce privește cricurile nu corespundea prevederilor contractuale.
Un cumpărător diligent și un comerciant diligent se prezumă că realizează la momentul primirii investigațiile necesare pentru a stabili dacă ceea ce i se livrează corespunde cu ceea ce a comandat.
Este știut faptul că viciile aparente nu atrag răspunderea furnizorului.
Din condițiile reglementate de art. 1352. civ. rezultă așadar că cel care cumpără are obligația de a examina bunul ce i se predă, întrucât lipsa de informare sau nepriceperea nu pot fi invocate în favoarea sa.
Primirea în posesie a acestor bunuri de către apelantă creează o prezumție puternică, referitoare la faptul că aceasta a acceptat modificarea obiectului contractului. Neformularea de obiecțiuni imediate cu privire la calitatea mărfii livrate din perspectiva mărcii, au creat convingerea Curții că marca nu a fost considerată un element esențial, determinant, la perfectarea contractului și că apelanta a acceptat să i se furnizeze o altă marcă decât cea convenită inițial, fiind astfel modificat obiectul contractului.
Lipsa documentației tehnice cu privire la utilajele contestate vine tot in sprijinul poziției procesuale a paratei întrucât se poate presupune ca, in mod normal aceste documente trebuie sa se afle in posesia cumpărătorului.
În ceea ce privește nerespectarea termenului de livrare, Curtea apreciază că aceste obiecțiuni trebuiau să fie realizate tot la momentul primirii mărfurilor. Prin neformularea obiecțiunilor în limita acestui interval, se poate considera că apelanta a consimțit la acordarea unui termen de grație, de aceea, obiecțiunea nu a fost considerată relevantă.
Cât privește însă obiecțiunile referitoare la dimensiunea cricurilor, curtea reține următoarele:
În motivarea acțiunii sale, apelanta a arătat că cricurile hidraulice de canal cu sarcina de 10 tone care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 329/02.05.2006 nu corespund din punct de vedere dimensional și calitativ activității prestate de aceasta. A arătat apelanta ca cricurile - subansamblul format din căruciorul mobil și cilindrul hidraulic, sunt prea înalte, ceea ce face imposibilă folosirea lor. Intimata a relevat însă că distanta dintre circ și autovehicul depinde nu doar de dimensiunea cricului ci și de dimensiunea și conformația canalului de vizitare a gropii în care este montat. La stabilirea înălțimii acestor cricuri reprezentanții intimatei au fost invitați la atelierul apelantei situat in C-N, str. - unde au fost efectuate măsurători si fotografii. In răspunsurile la întrebările 2 si 3 din interogatorul luat apelantei, aceasta recunoaște practic ca la data de 06.06.2006, delegații intimatei au fost prezenți la atelierul sau din C-N de pe strada -, unde la solicitarea acestora le-a fost prezentat canalul de vizitare din atelier pentru a vedea forma acestuia. Intimata a susținut că motivul deplasării delegaților săi a fost tocmai luarea dimensiunilor canalului de vizitare si observarea formei acestuia, întrucât cricurile de canal nu sunt universale, fiind dimensionate in funcție de canalul pe care se aplica.
După comandarea acestor cricuri, apelanta a dorit insa sa le utilizeze in noul sau atelier-service pe care l-a deschis in localitatea, unde si-au construit un canal de vizitare diferit ca forma si dimensiuni de cel avut in vedere la efectuarea comenzii. La canalul de vizitare de pe strada - din C-N, rularea căruciorului mobil nu se făcea pe marginea superioara a acestuia ci pe un șanț de rulare situat mai jos cu aproximativ 10- 12 cm. La canalul de vizitare de la atelierul din, apelanta nu a mai realizat șanț de rulare pentru căruciorul cricului, astfel ca rularea se face pe marginea superioara a gropii.
Așa cum rezulta din schițele depuse la dosar modul de construcție a canalului de vizitare a autovehiculelor, influențează in mod direct distanta dintre circ si autovehicule. La stabilirea dimensiunilor circurilor pe care intimata le-a vândut apelantei, au fost avute in vedere dimensiunile si forma canalului de vizitare a autovehiculelor de la atelierul reclamantei din C-N, str. -. Reclamanta nu a adus la cunoștința intimatei ca la atelierul din își va realiza un canal de vizitare a autovehiculelor diferit de cel din C - Din aceasta cauza, cricurile au fost prea înalte, aspect ce nu poate fi imputat intimatei. În răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatorul luat reclamantei, aceasta recunoaște ca la atelierul punctului de lucru din comuna si-a construit un canal de vizitare diferit de cel de la atelierul din Cluj În răspunsul la întrebarea nr. 4 aceasta recunoaște ca la canalul de vizitare de la atelierul de pe strada -, rularea căruciorului se făcea pe un șanț de rulare situat mai jos cu aproximativ 10- 12 cm de marginea superioara a canalului. De asemenea, în răspunsul la întrebarea 5, aceasta recunoaște ca la canalul de vizitare de la atelierul din com. nu a mai realizat șanț de rulare, astfel ca rularea căruciorului se face pe marginea superioara a canalului, mai sus cu 10- 12 cm decât la canalul de vizitare din Cluj-N de pe strada -. Acest aspect conduce la creșterea înălțimii întregului cric înspre autovehicul datorită poziționării sale.
În mod corect prima instanță a arătat că apelanta trebuia să facă dovada restituirii cricurilor către intimată.
Prin adresa nr. 2351 28.08.2006 solicitat intimatei sa trimită un delegat pentru a ridica cele 6 bucăți cricuri de canal.
Prin notificarea expediată la 30.11.2006, apelanta a solicitat ca intimata sa desemneze un reprezentant pentru a putea ridica utilajele.
Prin cea de-a doua notificare si convocare la conciliere, apelanta a reiterat această cerere.
Prin acțiunea introductiva înregistrata la data de 21 decembrie 2006 apelanta a solicitat obligarea paratei la preluarea cricurilor.
Cu ocazia desfășurării expertizei, a relevat că nu le mai deține, întrucât le-a predat intimatei.
Probele testimoniale administrate în cauză nu sunt în măsură să dovedească faptul juridic al predării cricurilor către intimată, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Nu s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire, nu s-a întocmit o foaie de parcurs pentru autovehiculul care a realizat transportul utilajelor, nu există un ordin de deplasare vizat de către intimată.
Dacă s-a realizat predarea la data de 7 noiembrie 2006, cererea formulată de apelantă în cuprinsul acțiunii introductive, înregistrată la 21.12.2006, prin care a solicitat ca prin actul jurisdicțional ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să preia cricurile de la reclamantă, nu avea nici o rațiune, nefundamentându-se pe un interes actual și legitim.
În raport cu considerentele anterior evocate, Curtea apreciază că cele 6 cricuri hidraulice au fost livrate conform contractului încheiat și modificat cu acordul părților contractante și corespunzător canalului de vizitare de la atelierul din, diferit de cel la care s-au făcut măsurătorile, împrejurare ce nu poate fi imputată intimatei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea apreciază că ea a fost corect soluționată de prima instanță, întrucât probațiunea administrată în cauză relevă fără putință de tăgadă că pârâta nu a onorat integral obligația de a achita contravaloarea bunurilor ce i-au fost livrate, diferența în cuantum de 7.629,93 RON nefiind plătită.
Facturile fiscale anexate la filele 64-68 au fost acceptate la plată, faptul neacceptării facturii fiscale anexate la fila 69 nefiind relevant, câtă vreme obiectul acestuia îl constituie cricurile hidraulice și despre care reclamanta a susținut că nu corespund calitativ.
Suma de 7.629,93 lei reprezintă valoarea rămasă necompensată a bunurilor achiziționate de către apelantă de la intimată și incluse în factura din fișa de încasări, anexată la fila 61, compensarea raportându-se la creanța pe care apelanta o avea de încasat de la intimată, creanță atestată în fișa anexată la fila 62.
Pozițiile 2-4 din factura fiscală nr. -/2006 reprezintă accesorii pentru alte utilaje pe care intimata le-a livrat apelantei și a căror calitate nu a fost contestată.
Din această perspectivă Curtea a considerat nerelevant faptul că această factură fiscală nu a fost acceptată în mod expres prin semnătură de către beneficiar.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 296.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul exercitat de către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de - - împotriva sentinței civile nr. 97 din 16.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
5 ex.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
