Spete pretentii comerciale. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 113/2008

Ședința publică de la 21 mai 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Simona Szabo

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta GERMANIA împotriva sentinței comerciale nr. 623 din 24.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, SC SRL C, SC SRL, EURO SRL B pentru SC SRL, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 2.956 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.

Curtea, după deliberare, apreciază că sunt suficiente probe la dosar și cauza fiind în stare de judecată o reține spre pronunțare.

CURTEA:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 623 din data de 24.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Na fost admisă în parte acțiunea reclamantei GERMANIA prin mandatar împotriva pârâților, C, și și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 33.449,44 euro sau contravaloarea în lei de la data plății efective reprezentând: 3.316,16 euro dobândă legală pentru contractul de import încheiat la data de 17.08.2001; 30.133,28 euro penalități contractuale de 0,15 % pe zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 07.01.2002; respinsă ca inadmisibilă acțiunea introductivă față de pârâta de ordinul 2 C-N; respinse ca neîntemeiate celelalte petite din acțiunea introductivă; respinsă ca inadmisibilă acțiunea în constatare față de pârâtele și să plătească reclamantei suma de 10.603,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că în temeiul contractului, al art. 969 și urm. Cod civil, a dispozițiilor art. 4 din nr.OG 9/2000 raportat la art. 43 Cod comercial și față de recunoașterea datoriei față de reclamantă pentru o sumă sensibil egală cu cea calculată de expert, pârâta datorează reclamantei dobânda legală pentru contractul încheiat la data de 17.08.2001 de 3.316,16 euro și suma de 30.133,28 euro penalități contractuale de 0,15 % pe zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 07.01.2002.

Referitor la solicitarea obligării pârâtei de ordinul 2 la plata "daunelor", atât în baza contractului mandat cu clauza de garanție CEC cu răspundere directă, cât și prin acțiunea oblică pentru pasivitate, în condițiile invocării unui proces-verbal reține instanța că în baza acestui act pârâta nu poate fi obligată direct față de reclamantă pentru datoriile pârâtei de ordin și aceasta întrucât, pe de o parte în acest contract nu se face vorbire de o garantare a datoriilor, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar avea în vedere acest lucru, prin sentința comercială nr. 4.283/C/08.10.2003 pronunțată în dosarul acvirat nr. 3.797/2003 a Tribunalului Cluj rămasă irevocabilă, a fost obligată să restituie reclamantei din acel dosar, C, fila CEC individualizată cu seria - nr. - emis la data de 29.09.2001, astfel că această operațiune nu mai produce efecte juridice.

În acest context mai reține instanța că oricum nu există temei legal pentru constituirea unei garanții prin emiterea unui CEC în alb, CEC-ul având doar funcția pentru instrument de plată în condițiile Legii nr. 59/1934.

Pe de altă parte, mai reține instanța că solicitarea reclamantei nu este întemeiată nici pentru admiterea acțiunii față de pârâta întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a unei acțiuni prin prisma dispozițiilor art. 973 Cod civil, respectiv cerințele vizând inactivitatea debitorului și a interesului creditorului, nefiind vorba de diferențe de preț ci de penalități și dobânzi ce trebuiau stabilite de instanță.

Cât privește acțiunea față de pârâtele și, reține instanță că este inadmisibilă întrucât prin extinderea de acțiune față de cele două pârâte, cât și prin concluziile scrise depuse înainte de închiderea dezbaterilor, reclamanta a solicitat să se constate că cele două pârâte îi datorează sume cu titlu de preț neachitat și dobânzi însă potrivit disp. pr.civ. este inadmisibilă acțiunea în constatare atunci când partea care are interes poate să ceară realizarea dreptului.

Împotriva soluției menționate a declarat apel GERMANIA, solicitând, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 279 alin. 1 teza I pr.civ. iar în subsidiar, anularea în parte a hotărârii atacate și admiterea cererii introductive astfel cum a fost precizată și extinsă în baza art. 279 alin. 2 teza finală pr.civ.; cu cheltuieli de judecată.

În susținerea celor solicitate, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva necercetării fondului, în contextul greșitei calificări a pretențiilor și nereținerii caracterului unei acțiuni în realizare; a nereținerii aspectului constând în nerespectarea de către partenerii contractuali a obligațiilor asumate și a nereținerii întrunirii cerințelor pentru exercitarea acțiunii oblice.

Astfel, în dezvoltarea susținerilor evocate, apelanta arată că acțiunea principală are caracterul unei acțiuni principale, iar acest caracter se menține și pentru extindere, fiind chiar specificat în concluziile scrise depuse la dosar.

Mai arată apelanta că, chiar dacă scriptele depuse nu au forma, respectiv conținutul unei cereri de chemare în judecată clasică, instanța în temeiul conferit de art. 129 alin. 5.pr.civ. era obligată să constate evidența și anume, caracterul în realizare a cererilor.

Tot astfel, arată apelanta că a încheiat cu pârâtele, și contracte în baza cărora a desfășurat raporturi comerciale prin care s-au livrat porcine vii în vederea sacrificării în zone defavorizate ale județului B-N unde își desfășurau activitatea cele 3 societăți, iar garantul executării întocmai și cu bună-credință a obligațiilor contractuale și beneficiarul produselor de abatorizare a fost În condițiile desfășurării raporturilor comerciale, arată apelanta, că cele 3 societăți nu și-au îndeplinit obligațiile și dat fiind aceasta și omisiunea acționării în judecată a celor 3 societăți debitoare împotriva se impunea a se face opozabilă hotărârea și față de aceasta din urmă, atât în calitate de debitor pentru marfa neplătită pe calea acțiunii oblice cât și în calitate de garant, calitate asumată prin CEC-ul emis și procesul-verbal de predare a acestui CEC. În situația dată, mai arată apelanta, contrar concluziilor instanțe, în cauză erau întrunite condițiile exercitării acțiunii oblice. Astfel: caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezulta din probatoriul administrat, inclusiv din expertizele contabile dispuse de instanță; inactivitatea consta în aceea că beneficiarii primar au ignorat cu desăvârșire să-și apere drepturile ce le decurg din raporturile comerciale directe cu (unii dintre ei încheind activitatea odată cu anularea facilității sau alții intrând în faliment), ceea ce a avut consecință directă în neexecutarea obligațiilor; iar interesul este serios și legitim atâta timp cât a fost beneficiara mărfii livrate și atâta timp cât din cauza inactivității beneficiarilor primari nu s-au recuperat debitele și nu și-au achitat obligațiile, această situație îi aduce grave prejudicii patrimoniale.

Examinând criticile aduse prin declarația de apel, în raport cu probele administrate, cu normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la anularea/desființarea sau schimbarea hotărârii atacate.

În acest sens se reține că prin cererea depusă după efectuarea expertizei ordonate în soluționare diferendului dintre apelantă și intimatele și s-a solicitat"a fi extinsă expertiza și față de pârâtele și ".

În susținerea acestei solicitări, apelanta a arătat că "deoarece în cursul anilor 2001 - 2002 pârâta Caf ost beneficiarul unor importuri de porci pentru sacrificarea în zona defavorizată, importuri care au fost efectuate prin mai multe firme și având în vedere că expertul apreciază că pârâta poate fi obligată și la alte despăgubiri în măsura determinării contravalorii mărfurilor neachitate la extern de către toți partenerii pentru o determinare corectă a mărfurilor neachitate de către, se solicita extinderea.

Din conținutul demersului inițiat, față de cele două pârâte, și, se observă că apelanta nu a solicitat a fi obligate la plata unor sume de bani, iar o detaliere a raporturilor cu acestea, a actelor încheiate și a împrejurărilor derulate în relațiile comerciale în măsură să justifice o acțiune în contradictoriu cu pârâtele-intimate nu este făcută. O altă detaliere nu este făcută nici ulterior, context în care dat fiind neprefigurarea unei obligații de plată a unei sume de bani și a lipsei unei precizări, nu se poate vorbi de o necercetare, de o calificare sau de o greșită reținere.

Desigur, se susține de apelantă că ar fi solicitat obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani prin concluziile scrise și că instanța, în raport cu prev. art. 129 alin. 5.pr.civ. avea obligația de a exercita un rol activ pentru a constata caracterul în realizare a cererii. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât prin acest din urmă demers apelanta a menționat expres că solicită "a se constata" ca cele două societăți intimate îi datorează sume cu titlu de preț neachitat și dobânzi, respectiv - 23.931 euro și - 85.105 euro. Or, în condițiile în care solicitarea este de"a se constata"și cât vreme apelanta nu a solicitat repunerea pe rol pentru o eventuală punere în discuție a unei obligații, nu a făcut alte precizări, detalieri a împrejurărilor și nu și-a abandonat susținerile vizând "constatarea", verificarea instanței nu se putea face decât în limitele investirii determinate prin demersul inițiat față de cele două pârâte, iar sub acest aspect, reținerile instanței cu privire la inadmisibilitate nu pot fi considerate greșite.

Legat însă de acest din urmă aspect, susține apelanta, că instanța nu ar fi avut rol activ. Această susținere nu poate fi reținută întrucât rolul instanței ce se referă la folosirea mijloacelor pentru aflarea adevărului implică, deopotrivă, și îndatorirea părților de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, inclusiv prin precizări a obiectului, de a proba pretențiile și apărările. Or, apelanta a omis a face precizările prin demersul său referitor la obligație, raporturi și împrejurări pe care s-ar fi justificat demersul. Ca atare, în condițiile în care verificările s-au făcut raportat la susțineri și acte depuse în justificare, iar din considerentele hotărârii rezultă aceasta, nu se poate vorbi de o lipsă a rolului activ.

În plus, nici de o greșită reținere a întrunirii cerințelor instituite de art. 973 cod civil nu se poate vorbi. Din actele depuse nu se poate reține o inactivitate, acestea relevând că între părți au existat compensări, dispute și implicit demersuri în fața instanței ce au culminat cu restituiri file CEC. În aceste circumstanțe, ale neconstatării inactivității, dat fiind neîntrunirea unei din condițiile cumulative cerute de textul evocat, reținerile primei instanțe sunt corecte.

Corecte sunt însă și reținerile referitor la neexistența unei obligații rezultate din contract, câtă vreme actul invocat nu vizează cele două intimate.

Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate în raport cu actele dosarului, că hotărârea este temeinică și legală, Curtea, în baza art. 296.pr.civ. va da o soluție de respingere a apelului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta GERMANIA împotriva sentinței civile nr. 623 din 24 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Dact./7 ex./16.06.2008.

Jud.fond:.

Președinte:Simona Szabo
Judecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Cluj