Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 13/
Ședința publică din 14 Februarie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta, domiciliată în municipiul Târgu - M,-.bis, județul M, împotriva Sentinței nr. 1554 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților în litigiu s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 11 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 14 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Prin sentința nr. 1154 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Comercial Mureșs -a respins acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu Banca Transilvania Sa - Sucursala Târgu M, pentru reînnoirea de credit nr. 41/25.01.2006, și anularea penalităților și dobânzilor contractuale, reținându-se în considerentele hotărârii atacate că între părți a fost încheiat contractul de credit revolving cu numărul de mai sus, în valoare de 6.700 lei cu termen de rambursare la 24.07.2006, și că, întrucât reclamanta nu a achitat ratele lunare, a solicitat prelungirea termenului de rambursare ceea ce echivala cu cerere de modificare a relațiilor contractuale. Procedând la o nouă analizare a situației financiare a reclamantei, banca a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile contractuale referitoare la forța majoră, în raporturile dintre părți, deși reclamanta avea grave probleme de sănătate, care însă nu au fost notificate în termen rezonabil băncii; și că pe de altă parte, banca avea posibilitatea de a acorda o perioadă de grație reclamantei, însă potrivit dispozițiilor contractuale, acesta era un drept al băncii și nu o obligație, chiar în situația cazului de culpă al reclamantei. De altfel, reclamanta nici nu a depus documentele solicitate de bancă pentru analiza situației acesteia, astfel că o parte din condițiile pentru acordarea creditului nu au fost îndeplinite, iar îndeplinirea altora a fost imposibil de determinat, ceea ce a făcut ca cererea de prelungire solicitată de reclamantă să nu-i fie posibilă; iar dobânzile la care banca era îndreptățită, să devină exigibile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termen legal reclamanta, susținând în esență că prima instanță a reținut argumentele pârâtei și în mod eronat s-a apreciat că prin acțiune reclamanta contestă dobânzile la credit, întrucât aceasta a contestat penalitățile și dobânzile la penalități.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă probatoriului administrat în cauză, și că reclamanta a depus diligențe pentru prelungirea creditului, doar la 3 luni de la data scadenței, fără a justifica în vreun fel forța majoră invocată. Și nu în ultimul rând, a arătat că prelungirea valabilității creditului nu a fost realizată ca urmare a culpei apelantei, neputând fi invocate nici obligativitatea băncii de a proceda automat la prelungirea contractului.
Examinând hotărârea atacată prin aceste considerente, Curtea constată următoarele:
Nu pot fi reținute motivele de apel ale reclamantei, potrivit cărora instanța a înlăturat fără temei argumentele acesteia, însușindu-le însă pe cale ale pârâtei, întrucât în raport de dispozițiile contractuale, este lesne de observat că obligația clientului (reclamanta apelantă) era aceea de a notifica banca în scris, cu privire la orice împrejurare ce ar modifica starea de fapt sau de drept existentă la data semnării contractului (art. 6 alin. 1 din contract), în acest sens fiind inclusă și obligația de a notifica forța majoră prev. de art. 14 alin. 1; că datorită culpei contractuale apelanta avea obligația de a restitui orice cheltuieli sau pierderi ale băncii, precum și întârzieri la plată prin achitarea de dobânzi (art. 9 alin. 2, 3).
Pe de altă parte, într-adevăr art. 6 din contractul părților reglementează facultatea băncii de a opta pentru acordarea reclamantei a unei perioade în vederea remedierii situației.
Potrivit acțiunii introductive, ceea ce reclamanta a solicitat este reînnoirea contractului de credit, modificând acest lucru prin dispoziții contractuale, astfel că prin prisma acestui petit, soluția primei instanțe este legală și temeinică, neputând fi reținute susținerile apelantei potrivit cărora aceasta ar contesta penalitățile și dobânzi la penalități, pentru că aceste susțineri reprezintă de fapt un petit nou, care oricum nu ar putea fi soluționat în apel, întrucât s-ar răpi un grad de jurisdicție, motiv pentru care nu se va pronunța cu privire la această alegație.
Referitor la probele depuse de reclamantă, acestea sunt într-o mare măsură corespondența purtată cu banca, și documente din care rezultă achitarea unei părți din credit; astfel că, nu se poate susține că acestea ar fi pertinente, utile și concludente cauzei.
Și nu în ultimul rând, forța majoră invocată de reclamantă nu a fost pe de o parte justificată, și pe de altă parte, formulată într-un termen rezonabil, care să aibă drept efect suspendarea efectelor contractuale, astfel că potrivit art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat apelul promovat în cauză, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de, domiciliată în municipiul Târgu - M,- bis, județul M, împotriva sentinței nr.1554 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș la data de 14 noiembrie 2007 în dosar nr. 6962/2006.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
Red.
2 aprilie 2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
