Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/COM
Ședința publică de la 04.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelurilor comerciale declarate de apelanții reclamanți -, cu domiciliul în Nord,-, județ C și de apelanta pârâtă - SC SRL, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva Sentinței civile nr. 555/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - ROMÂNIA B, cu sediul în B,-, sect.1, respectiv B,--14, sect.1, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, la cererea părților pentru a depune la dosar concluzii scrise, cât și, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunța la data de 21.10.2009, 28.10.2009, 04.11.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 06.05.2005, sub nr.4797, reclamanții și, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtele SC SRL și Centrul Național al să se dispună obligarea acestora din urmă la luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru izolarea fonică a cinematografului de vară "", restricționarea programelor de difuzare a filmului până la orele 2300interzicerea spectacolelor de divertisment; obligarea pârâtei în solidar la plata sumei de 1 miliard lei cu titlu de daune morale, suspendarea oricărei activități a cinematografului până la efectuarea lucrărilor ce se impun și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au arătat că la data de 04.04.2001 au devenit proprietarii imobilului din Sud, construcție, situat lângă cinematograful "", potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.856. Pe timpul verii cinematograful difuzează filme cu sonorul foarte ridicat, arătându-se că nivelul decibelilor este dublu sau triplu față de cel legal admis.
Deși au depus diligențe, încă din anul 2002, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, conflictul nu s-a putut remedia.
De asemenea, s-a relevat de reclamanți că s-a încercat și o conciliere a litigiului cu pârâta SC, tocmai în vederea reducerii sonorului sau găsirea unei alte modalități faptice de izolare fonică, însă demersurile efectuate nu au avut efectul scontat, deși au fost sesizate și organele abilitate.
Starea de fapt expusă anterior a fost constatată și de către Ministerul Sănătății și Familiei, prin buletinele de determinare a nivelului de zgomot, nivel care depășește normele sanitare în vigoare.
Or, prin acest fapt au arătat reclamanții, că li s-a creat un disconfort cu implicații majore privind sănătatea și dezvoltarea normală.
Astfel s-a susținut că, datorită nivelului ridicat, reclamantul are probleme auditive, minorului său îi este afectată dezvoltarea normală, putând apărea complicații cu caracter ireversibil.
În opinia reclamanților, pârâta în calitatea sa de persoană juridică are obligația leală să nu desfășoare activități generatoare de poluare, inclusiv fonică, respectiv să asigure măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații și să verifice eficiența acestora și punerea în exploatare numai a acelora ce nu depășesc pragul fonic admis.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.998 Cod civil, Legea nr.137/1995, nr.536/1997.
În probațiune au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
2 )Întâmpinarea
Pârâta Centrul Național al și-a exprimat poziția procesuală în cadrulîntâmpinării,arătând prioritar că nu se legitimează procesual pasiv, întrucât prin intrarea în vigoare a Legii nr.577/2004 (art.12 alin.3) bunurile aflate în patrimoniul său - inclusiv sălile și grădinile de spectacol cinematografic au devenit proprietatea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a România.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
SC SRL a invocat pe cale deexcepție necompetența teritorială a judecătoriei, arătând că în raport de disp. art.5 din Codul d e procedură civilă, competența ar aparține Judecătoriei Sectorului 1
Totodată, a formulat șio cerere de arătare a titularului dreptului, învederând că prin efectul nr.1478/2004 a avut loc transmiterea sălilor și de spectacol și cinematografie în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a România ().
De asemenea, s-a invocatexcepția de inadmisibilitatea acțiunii, întrucât în condițiile în care cele afirmate prin acțiune ar avea fundament, reclamanții aveau posibilitatea legală de a sesiza organele competente pentru a lua măsurile ce se impun, respectiv amenda contravențională și nicidecum obligarea la sistarea activității.
Pe fondul problematicei, copârâta a învederat că prin câștigarea licitației publice a intrat în posesia Grădinii de "" în baza contractului de locațiune nr.661/26.03.2004 cu o durată contractuală de 5 ani.
În baza acestui contract are obligația de a exploata spațiul în conformitate cu specificul acesteia, respectiv de a difuza firme și de a organiza spectacole pentru turiști cât și de a aduce îmbunătățiri tocmai pentru a crea un confort sporit publicului spectator, îmbunătățiri de altfel pretinse a fi și executate (degajarea deșeurilor, plantare cu spații verzi).
În opinia pârâtei, reclamanții sunt cei care i-a blocat activitatea de amenajare a spațiului, prin conduita lor. Astfel s-a susținut că reclamanții a procedat la întreruperea curentului electric determinând astfel rumoare în sala de spectacol, a blocat scurgerea reziduurilor către fosa septică (fosă proiectată ca fiind comună) acesta fiind contextul în care a fost promovată acțiunea.
Din punctul de vedere al pârâtei înscrisurile depuse de către reclamanți ca fundament al acțiunii (buletin de determinare a nivelului de zgomot, proces verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare, audiogramă) nu reflectă realitatea, atât timp cât au fost efectuate tendențios în raport de standardul de stat - Stas 10009-88 din care rezultă că limita admisibilă a nivelului de zgomot exterior pentru cinematografe în aer liber este de 90 db.
Se mai arată că este în posesia tuturor autorizațiilor emise de instituțiile și organismele în drept necesare desfășurării activității.
Nu în ultimul rând se apreciază de către aceeași pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În contradovadă a solicitat și a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Pârâta România Bar elevat că nu se legitimează procesual pasiv în cadrul întâmpinării, întrucât la data încheierii contractului de locațiune nr.661, spațiul cu destinația de grădină de vară făcea parte din patrimoniul public al statului. Aceeași pârâtă a apreciat că natura litigiului are caracter comercial în acord cu disp. art.3 coroborat cu art.7 din Codul comercial și într-un asemenea context competența teritorială aparține instanței comerciale de la sediul social al pârâtei.
Pe fond s-a considerat că nu i se poate reține nici o culpă delictuală pentru a fi ținuți a răspunde față de pretențiile reclamanților în absența vreunui raport de cauzalitate.
În probațiune a solicitat și a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
3) Hotărârea judecătoriei
PrinSentința civilă nr.3543/13.04.2006pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă excepția necompetenței materiale cu consecința declinării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța -Secția comercială.
În esență s-a reținut că în raport de calitatea subiecților titulari ai cadrului procesual pasiv, natura cauzei are caracter comercial în acord cu disp. art.3 din Codul comercial.
În concluzie s-au dat eficiență juridică disp. art.2 alin.1 lit.a Cod proc. civilă.
4) Hotărârea tribunalului
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
În considerarea dispozițiilor art.105 Cod proc. civilă a fost repusă în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța -Secția comercială.
Prin încheierea interlocutorie din data de 14.06.2006 a fost respinsă ca nefondată excepția necompetenței teritorială, considerentele juridice fiind expuse.
Pârâta România în ședința de judecată din data de 20.09.2006 a invocat inadmisibilitatea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, excepție dedusă din dispozițiile art.7201Cod proc. civilă.
Totodată a fost pusă în discuția părților excepția de inadmisibilitate a demersului judiciar invocată de copârâta SC SRL prin întâmpinare.
Prin încheierea, cu caracter interlocutoriu din data de 20.09.2006 a fost respinsă ca nefondată excepția de inadmisibilitate, invocată de către pârâtă SC SRL.
Ca argumentație s-a avut în vedere că, pe de o parte excepția are caracterul unei apărări de fond, iar din alt punct de vedere s-a apreciat că demersul judiciar al reclamanților nu poate fi îngrădit tocmai în considerarea principiului fundamental al liberului acces la justiție.
De altfel, legea procesuală română dă eficiență principiului disponibilității părților, reclamantul fiind cel care determină temeiul juridic.
Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 1 miliard lei a fost soluționată în sensul admiterii, reținându-se astfel că reclamanții aveau obligația legală de parcurge procedura prelitigioasă, în raport de natura esențialmente comercială.
În concluzie, nerespectând dispozițiilor art.7201Cod proc. civilă privind soluționarea litigiilor în materie comercială, nu prezintă relevanță disputele judiciare anterioare ale subiecților litiganți.
Prin aceeași încheiere, dându-se expresie principiului disponibilității părților instanța de judecată a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv, în sensul că, calitatea de pârâți au SC SRL și România B, constatându-se că Centrul Național al inclusiv apărările acestuia nu mai pot face obiectul analizei judiciare.
Pe cale separată a fost înregistrată aceeași cerere de chemare în judecată sub nr- cu aceiași subiecți litiganți.
Prin încheierea de ședință din data de 24.01.2007 s-a apreciat că, în cauză, între cele două dosare operează excepția de litispendență parțială dedusă din disp. art.163 Cod proc. civilă, sens în care a fost dispusă de câtre instanța de judecată reunirea cauzelor.
Prin răspunsurile la interogatoriu părțile și-au reconfirmat poziția procesuală exprimată în cauză.
Din declarațiile martorului audiat la solicitarea reclamanților rezultă că nivelul fonic în vecinătatea grădinii de vară este ridicat pe perioada difuzării filmelor sau desfășurării de spectacole, deși și reclamanții și ceilalți administratori ai hotelurilor învecinate au formulat sesizări la organele abilitate.
De asemenea, martorul a mai declarat că programul de difuzare depășește de foarte multe ori ora 2300și datorită acestor împrejurări s-a creat un disconfort reclamanților și minorului acestora.
Audiați în contradovadă, la solicitarea pârâtei SC SRL, martorii și au arătat că nivelul fonic nu depășește limitele normale, întrucât dacă s-ar depăși acest nivel sunetul ar avea caracter distorsionat.
Aceiași martori au declarat că reclamanții sunt în culpă procesuală procedând la întreruperea curentului electric, perturbarea difuzării filmelor, aspecte de fapt ce au condus și la reducerea numărului de spectatori și implicit a spectacolelor.
Totodată, programele de difuzare ale filmelor nu depășea limita legală.
La solicitarea reclamanților, s-a încuviințat emiterea unei adrese către Universitatea de din B pentru a-și expune un punct de vedere privind o eventuală soluție tehnică de izolare fonică a cinematografului, în temeiul disp. art.201 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare a acestor demersuri, potrivit înscrisului de la fila 205 din dosarul cauzei,s-au evidențiat 2 măsuri tehnice pentru readucerea nivelului de zgomot în limite legale astfel:
- închiderea și acoperirea cinematografului încât să devină o sală de
cinema;
- folosirea unui sistem audio individual cu căști.
Totodată s-a mai statuat că distanța între sursa de zgomot și receptori, cât și înălțimea la care se găsesc acești receptori fac posibilă o reducere substanțială a nivelului de zgomot prin măsuri de ecranare și elemente fonoabsorbante.
Pârâta SC SRL a solicitat efectuarea unei audiograme tonale și vocale cu mascare a reclamantului la Institutul de Expertiza din B, solicitare încuviințată de către instanța de judecată, însă în cadrul din cadrul Ministerului Sănătății, apreciindu-se că în cauză diagnosticul de hipoacuzie nu a fost provocat într-un accident de muncă, ci ca urmare sau nu a săvârșirii unei fapte delictuale.
În cauză a fost instrumentată audiografia vocală solicitată reconfirmându-se diagnosticul de - cofozo UD (surditate totală UD).
PrinSentința civilă nr. 555/05.03.2008pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamații.
A fost obligată pârâta SC SRL să procedeze la luarea măsurilor ce se impun pentru diminuarea zgomotului până la limita legală prin achiziționarea și montarea de căști audio individuale pentru fiecare spectator la cinematograful de vară "" situat în Nord, str.-. - nr.17, județul
A fost obligată SC SRL către reclamanți la plata sumei de 100.100 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind restricționarea programelor de difuzare a filmelor până la orele 2300și interzicerea unor asemenea spectacole.
A fost respins, ca nefondată acțiunea îndreptată împotriva copârâtei "România ".
A fost respinsă, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare.
A fost obligată pârâta SC SRL către reclamanți la plata sumei de 4.209,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, situația de fapt expusă de către reclamanți nu suscită dispute judiciare, astfel se constată că pârâta SC SRL deține în locațiune spațiul cu destinația de grădină de vară, imobil situat în apropierea proprietății reclamanților.
Se susține de către reclamanți că nivelul fonic în timpul desfășurării de activități artistice (difuzări filme, organizări de spectacole) depășește limita legală, aspect ce a determinat promovarea acțiunii tocmai pentru a înlătura disconfortul creat.
Pârâta SC SRL a contestat această împrejurare și își fundamentează punctul de vedere pe adresa nr.32338/18.07.1987 (fila 46 - dosar nr.4797/2005), înscris care atestă valoarea admisibilă a nivelului de zgomot pentru spații cu destinație de cinematografe în aer liber (respectiv 90 decibeli).
Reclamanții în contradovadă depun buletinele de determinare a nivelului de zgomot nr.369/13.08.2006, respectiv nr.370/27.08.2005 eliberate de Ministerul Sănătății și Familiei ( C) înscrisuri care menționează un alt nivel al poluării fonice raportat la valoarea maximă admisă (50 decibeli).
În opinia instanței de judecată prevalență au buletinele de determinare a nivelului de zgomot în contextul legislativ actual; astfel actul normativ - Standard 10009/1992 revizuit STAS 10009/1988 a fost abrogat de Ordinul Ministerului Sănătății nr.5367/1997 care stipulează că "dacă există două zone cu limite de zgomote diferite (în cazul de față existența spațiului cu destinația de grădină de vară și a unui spațiu cu destinație de locuință) se va lua în considerare ca limită maximă admisă valoarea cea mai mică.
În ceea ce privește conduita pârâtei SC SRL cu implicații directe asupra soluției tribunalul a reținut că pârâtei SC SRL îi revinea obligația de a respecta nivelul maxim admis de poluare fonică și de a depune toate diligențele în a remedia disconfortul creat.
În acest sens adresele nr.2-9865R/20.08.2008 eliberate de Ministerul Sănătății Publice, nr.-/2006 eliberată de Ministerul Administrației și Internelor, respectiv nr.-/03.04.2006 atestă nivelul fonic legal admis în mod repetat.
Fapta delictuală a societății pârâte SC SRL constă tocmai într-o inacțiune, respectiv de nu lua toate măsurile necesare care se impun tocmai în vederea respectării valorii maxime admise de poluare fonică, deși a fost atenționată în acest sens. Această inacțiune reprezintă un comportament, o acțiune de natură a atrage responsabilitate autorului său.
De altfel, cu relevanță juridică tocmai în aprecierea conduitei culpabile a societății pârâte a fost reținut și dresarea unui proces verbal de contravenție încheiat la 27.08.2005 potrivit căruia s-a luat măsura sancțiunii contravenționale, și s-a impus ca o restabilire a situației anterioare montarea de panouri fonoabsorbante.
Deși acest act de sancționare a fost anulat pe cale judecătorească, pe aspecte de legalitate, tribunalul a considerat că are valoare probatorie în aprecierea responsabilității delictuale a societății pârâte.
Tribunalul a reținut existența atât a faptei delictuale cât și vinovăția societății pârâte, iar în ceea ce privește raportul de cauzalitate, verigă sine qua non a răspunderii civile delictuale, s-a avut în considerare recomandările eliberate de medicii din cadrul Spitalului Județean Clinic de Urgență, specialiști care concluzionează unanim că "expunerea la zgomot cu valori atât de mari este foarte nocivă și poate conduce la pierderea auzului și afectarea ireversibilă a acestuia; tot astfel zgomotul mare conduce la creșterea tensiunii arteriale, la tulburări circulatorii, la accelerarea pulsului, la palpitații și efecte cardiace negative.
Potrivit acelorași înscrisuri cu valoare de scrisori medicale, s-a constatat că reclamanta a prezentat hipertensiune arterială gardul II, având sarcină în 16 săptămâni în vara anului 2004, hipertrofie uterină ori acest aspect a fost determinat direct tocmai de determinările de zgomot efectuate de, existând fără putință de tăgadă legătură de cauzalitate între valorile mari de poluare fonică, înregistrate în perioada sarcinii reclamantei și simptomele pe care aceasta le-a prezentat.
Relativ la reclamantul care într-adevăr a fost victima unui traumatism acustic constituit ca efect nociv poate avea depășirea pragului legal admis pierderea auditivă se va extinde la frecvențele învecinate, ori poate determina o surditate severă sau alte efecte negative (asupra somnului, reacții vegetative, efecte metabolice).
Faptul că aceste înscrisuri, cu valoare probatorie pentru instanța de judecată, au fost contestate de către societatea pârâtă nu conduce la înlăturarea lor, întrucât au fost coroborate cu alte mijloace de probațiune suficiente pentru a converge spre admiterea acțiunii.
Analizând măsurile ce se impun a fi ordonate de către instanța de judecată pentru încadrarea nivelului de zgomot în valoarea maximă admisă s-a avut în vedere soluția folosirii unui sistem audio individual cu căști, întrucât locația aparținând societății pârâte SC SRL are un regim special "grădină de vară".
Ori, potrivit normelor legale în materie cât și clauzelor contractuale statuate în convenția nr.661/29.03.2004 societatea pârâtă are obligația de a păstra destinația publică a imobilului, ori prin închiderea și acoperirea cinematografului s-ar aduce atingere scopului desfășurării unor astfel de activități.
programelor până la orele 2300și interzicerea spectacolelor nu poate fi impusă de către instanța de judecată tocmai pentru că încalcă statutul juridic al societății pârâte.
Ori, potrivit Hotărârii nr.1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice (art.7 lit.a) programul de funcționare a discotecilor sau a altor unități cu program muzical, organizate în aer liber să nu depășească ora 100noaptea", ceea ce nu este cazul în speță (din declarațiile testimoniale rezultă că reprezentațiile artistice nu depășeau ora 2300).
Susținerea reclamanților că locația litigioasă nu poate fi asimilată activităților de alimentație pentru turism, nu poate fi însușită, întrucât legea nu distinge însă acest aspect are caracter formal, cât timp nu s-a depășit ora 2330.
Cât privește suspendarea oricărei activități a cinematografului de vară, sub un prim aspect nu are acoperire legală, întrucât reclamanții nu și-au întemeiat cererea pe un temei juridic de drept material sau procesual (cu titlu exemplificativ suspendarea activității în cadrul unei ordonanțe președințiale), iar sub un al doilea aspect măsura ar fi dăinuit până la soluționarea fondului, ori pricina s-a soluționat.
Tribunalul a analizat dacă responsabilitatea delictuală îi poate fi imputată și copârâtei România.
Din punctul de vedere al instanței acțiunea îndreptată de către reclamanți și împotriva acestei pârâte nu are caracter fondat, întrucât aceasta nu a fost autoarea nici unei fapte delictuale.
Împrejurarea că deține în patrimoniul său sălile și cinematografele de vară, nu pot califica ca și subiect calificat, întrucât nu a încălcat nici o obligație prin care să aducă atingere dreptului subiectiv al reclamanților chiar dacă răspunderea delictuală consacră caracterul solidar al acestui tip de răspundere în cauză nu suntem în prezența unui coautorat la săvârșirea faptei ilicite.
Acțiunea în despăgubiri are caracter fondat, atât timp cât principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită - principiu fundamental al răspunderii delictuale.
Daunele morale în cuantum de 100.100 lei nu au fost cenzurate de către instanța de judecată, apreciind că aceasta reflectă în echivalent vătămarea produsă reclamanților.
Prin caracterul permanent și continuu a emiterii zgomotului peste pragurile legale admise s-a creat un disconfort vădit reclamanților aspect ce impune acordarea daunelor morale (raportul de expertiză emis de Institutul de și Chirurgie Funcțională efectuat asupra reclamantului - surditate totală survenită la a dreaptă și surditate în evoluție la a, influențele negative asupra reclamantei cât și probabilitatea nocivă asupra fătului sau organismului mamei).
Ca și criterii de acordare a despăgubirilor s-au avut în vedere implicațiile expunerii repetate la intensități de peste 40 decibeli (astfel un factor de risc în afecțiuni neuropsihice, influențarea abilității de a citi, fenomene de excitate și inhibiție alternativă, tulburări circulatorii).
Deși aceste criterii ar putea fi categorisite ca având caracter eventual în exprimarea prejudiciului, nu pot fi ignorate și determină încă o dată temeinicia acțiunii în despăgubiri avându-se în vedere că reclamanții au în întreținere și un minor care a fost supus riscului de afecțiuni cu posibile implicații asupra unei dezvoltări normale pe viitor.
5.Apelul
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, reclamanții, și pârâta SC SRL.
Atât reclamanții cât și pârâții au intitulat calea de atac ca fiind recurs, solicitând a se califica calea de atac ca fiind apel.
Prin încheierea de ședință din 18.06.2009, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel.
Apelul formulat de reclamanții și.
Apelanții reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul respingerii acțiunii față de România, pentru următoarele considerente:
Așa cum reține instanța de fond, traumatismele suferite de reclamanți și disconfortul creat prin producerea zgomotului cu mult peste nivelul admis sunt rezultatul apărut în timp prin producerea acestor zgomote începând cel puțin cu anul 2002 când au fost efectuate primele măsurători de determinare a nivelului zgomotului și s-a constatat depășirea limitelor legale admise.
Ori, așa cum reține și instanța de fond, contractul de locațiune nr. 661/2004 încheiat între SC și România este încheiat la data de 26.03.2004, pe o durată contractuală de 5 ani. Art. 999 Cod civil, statuează și responsabilitatea în caz de neglijență, pasivitate. Așa cum a arătat, efectele negative asupra sănătății reclamanților au început în perioada când cinematograful de vară "" se afla în administrarea directă a România, succesoare în drepturi și obligații a Centului Național a.
Pe de altă parte, cinematograful de vară "" făcând parte din patrimoniul pârâtei România, nu o derogă pe aceasta să supravegheze dacă un activ din patrimoniul său este sau nu folosit conform normelor legale, atât timp cât a fost atenționată prin diverse documente că există probleme de modalitatea de exploatare a propriului activ.
Consideră apelanții reclamanți că este o responsabilitate comună a celor doi pârâți, la apariția afecțiunilor suferite determinate atât de calitatea de proprietar al activului cât și aceea de utilizator cât și de producerea "permanentă și continuă a emiterii zgomotului peste limita legală admisă" începând, cel puțin cu anul 2002.
Sub un alt aspect, mai arată apelanții reclamanți că respingerea acțiunii față de copârâta România, prin înlăturarea caracterului solidar al răspunderii, atât al obligației de a se lua măsurile dispuse de instanța pentru reducerea zgomotului, face ca doar SC să fie obligată la luarea acestor măsuri nu și România. Ce se întâmplă după expirarea contractului de locațiune în martie 2009, cine va lua măsurile care se impun.
Pârâta România va putea încheia unei alte societăți sau aceleași societăți sub un alt nume activul menționat fără a exista obligativitatea luării acestor măsuri, nivelul de zgomot va fi același, va fi iar necesar intentarea unei acțiuni în justiție.
Prin lipsa unei solidarități a răspunderii civile confirmate de instanța de judecată, chiar și executarea dispozitivului hotărârii sub aspectul despăgubirilor civile acordate de instanță este pusă sub semnul întrebării.
Apelul declarat de pârâta SC SRL
Pârâta SC SRL a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În ce privește capătul 1 de cerere, respectiv obligarea pârâtei la luarea tuturor măsurilor constructive ce se impun pentru izolarea fonică a cinematografului situat în Nord, consideră apelanta că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În mod nelegal, și netemeinic, deși reclamanții nu au cerut niciodată prin cererea de chemare în judecată instalarea de căști audio, instanța a obligat pârâta la achiziționarea și montarea de căști audio individuale pentru fiecare spectator la cinematograful de vară, fără a avea o expertiză tehnică care să constate dacă este posibil sau nu o astfel de soluție tehnică.
Reclamanții au solicitat instalarea de panouri fono-absorbante la imobilul cinematografului de vară și nicidecum instalarea de căști audio individuale.
Arată pârâta că cinematograful, este în realitate conform HG nr. 1478/2004 Grădina de vara, imobilul cu destinația de a găzdui pentru publicul larg spectacole de divertisment. Probabil că ar fi pentru prima dată când un spectacol de divertisment ar fi ascultat, "live" prin căști.
Deși reclamanți au solicitat si li s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, ulterior au depus în instanță un răspuns primit prin poșta electronică, nesemnat. Reclamanții au pretins ca doi profesori de la Universitatea de au oferit la solicitarea lor, două soluții tehnice în așa fel încât la exteriorul cinematografului nivelul de sunt să fie de 20Db. Nu există nici un act normativ în vigoare care să stipuleze ca la exteriorul unui cinematograf nivelul de zgomot să fie de 20Db. Singurul act normativ în vigoare este cel depus de reclamantă, dar considerat abrogat de instanță fără nici un temei legal. Prin acest STAS, nivelul de zgomot admis la exteriorul unui cinematograf este de 90 db.
Instanța și-a însușit nelegal și cu o foarte mare ușurință una din cele două soluții tehnice, respectiv instalarea de căști audio, invocând drept temei legal dispozițiile art. 201 alin.3 Cod pr. Civilă.
Mai arată apelanta pârâtă că singurele procese verbale de contravenție de care a avut cunoștință sunt, procesul verbal nr. 0937/28.07.2005 anulat ca netemeinic și nelegal de instanță și procesual verbal nr. 24910/28.07.2005 prin care a fost sancționată contravențional și i s-a impus montarea de panouri fono-absorbante la grădina de vară, anulat și acest ca nelegal de către Tribunalul Constanța.
Referitor la măsurătorile efectuate la 13.08.2006, precizează pârâta că în această perioadă a organizat spectacole conform contractului nr. 29/03.06.2006 PF.
Consideră apelanta pârâtă că instanța a decis în mod nelegal ca relevanta juridică în aprecierea conduitei culpabile ca fiind tocmai procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționată contravențional și i s-a impus montarea de panouri fono-absorbante la grădina de vară. Deși în continuare se menționează că acesta a fost anulat de instanță ca nelegal, s-a apreciat că acest aspect nu are relevanță, instanța de fond reținându-l ca având valoare juridică probatorie în stabilirea responsabilității delictuale a pârâtei.
Arată apelanta că a fost stabilită răspunderea civilă delictuală raportat la art. 999 cod civil prin nerecunoașterea de către instanța de fond a unei hotărâri judecătorești pronunțată tot de Tribunalul Constanța.
Consideră apelanta pârâtă că în mod nelegal instanța a apreciat că acțiunea în despăgubiri are caracter fondat și că trebuie integral reparat prejudiciul cauzat, deoarece nu s-a dovedit legătura de cauzalitate.
În primul rând arată apelanta că își desfășoară activitatea doar două luni pe an, respectiv lunile iulie și august și difuzează filme de 2-3 ori pe săptămână maxim 2 ore iar în al doilea rând nu există nici un act normativ care să precizeze ca limita maximă admisă a nivelului de zgomot în mod continuu trebuie să fie de 40 Db.
În ce privește afecțiunea auditivă a reclamantului, arată pârâta că reclamantul nu a demonstrat că există o legătură de cauzalitate între această afecțiune și presupusa faptă ilicită a societății.
Nu există nicio expertiză medicală care să ateste că afecțiunea acustică a reclamantului a fost cauzată de o faptă ilicită a societății pârâte.
Reclamantul a prezentat un înscris cu antetul Spitalului Clinic Județean de Urgență C prin medicul fără nici un temei consideră că hipoacuzia reclamantului s-a datorat expunerii repetate la zgomote cu valori mari.
Deși reclamantul nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre afecțiunea sa și activitatea societății, instanța a reținut "în cauză a fost instrumentată audiografia vocală solicitată reconfirmându-se diagnosticul de surditate totală a dreaptă
Se mai arată de apelanta pârâtă că instanța de fond a reținut greșit și împrejurarea că societatea se face vinovată de afecțiunile reclamantei prezentată tot printr-o adresă sub antetul Spitalului Județean de Urgență C dar semnată de o persoană fără nicio calitate de a semna astfel de înscrisuri. Prin adresa emisă la 14.05.2007, se atestă de către medic, fără a fi consultat-o pe reclamantă în timpul sarcinii că suferă de hipertonie uterină și de gr.II s-a datorat activității societății. Nu există nicio expertiză medicală sau înscris medical așa cum este prevăzută de legislația în vigoare care să ateste afecțiunile reclamantei, faptul că i-a fost pusă în pericol sănătatea sa și a copilului. Reclamanta și-a dus sarcina la termen, aceasta nu a fost afectată.
Consideră apelanta că instanța de fond fără niciun temei legal a apreciat că STAS 10009/1998 revizuit de STAS 10009/1992 a fost abrogat de 536/1997.
În primul rând că nu există un astfel de ordin, iar dacă s-ar considera că este o eroare materială și că a avut în vedere 536/1997 care stipulează că " nocivitățile fizice (zgomot, vibrații ) substanțe poluante și alte nocivități din aer, apă și solul zonelor locuite nu vor putea depăși limitele maxime admisibile din standardele de stat în vigoare". În opinai pârâtei acest articol a fost ignorat cu desăvârșire. Așa cum a arătat, în ceea ce privește limita maximă de zgomot admisă este de 90 dB.
În al doilea rând nu există nici un articol în acest ordin care să stipuleze că "dacă există zone cu limite de zgomot diferite se va lua în considerare ca limita maximă admisă valoarea cea mai mică".
În ce privește cheltuielile de judecată, arată apelanta pârâtă că, inițial reclamanții au timbrat parțial pretențiile cu 1500 lei, li s-a pus în vedere să suplimenteze timbrajul până la valoarea de 3249,2 lei, nu au timbrat și și-au micșorat pretențiile la 50.000 lei. Deoarece nu au realizat procedura prevăzută de art. 720 ind.1 Cod procedură civilă, a fost anulat capătul de cerere al pretențiilor ca prematur introdus.
Prin urmare, solicită să se constate că reclamanții nu au avut cheltuieli de judecată, că instanța în mod netemeinic le-a acordat, sens în care se solicită respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente a solicitat apelanta pârâtă, admiterea apelului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de înscriere în fals și să se procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 180-184 Cod procedură civilă cu privire la înscrisurile semnate de dr. și, desființarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să se constată că;
- instanța a acordat reclamanților ceea ce nu au cerut, obligând-o pe pârâtă să achiziționeze și să monteze căști audio individuale și că în conformitate cu principiul disponibilității trebuia să respinsă cererea de luare a unor măsuri constructive (montarea de panouri absorbante),
- în cazul în care se va trece peste acest principiu, instanța putea să acorde ceea ce nu au cerut reclamanții prin acțiunea introductivă, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca netemeinic și nelegal raportat la actele normative care stabilesc regimul juridic al grădinii de vară cât și faptul că pârâta este locator, iar lucrările constructive nu pot fi efectuate decât de către proprietarul clădirii, în speță statul român,
- respingerea capătului de cerere în ceea ce privește acordarea de daune morale în valoare de 100.100 lei ca netemeinic, neexistând nicio legătură de cauzalitate între activitatea societății și afecțiunea reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 alin.1 și 2, art. 287, art. 288, art. 294, art. 295, art. 296 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
6. Curtea
Apelanta pârâtă SC SRL a solicitat administrarea de probe, respectiv expertiză tehnică imobiliară și expertiză medicală.
Prin încheierea de ședință din 10.09.2008 instanța a apreciat cererea apelantei pârâte privind administrarea de probe ca fiind pertinentă și concludentă cauzei, sens în care a încuviințat efectuarea celor două expertize, tehnică imobiliară și medicală.
Apelanții reclamanți au formulat la rându-i obiective la cele două expertize, menționate la fila 82-83 din dosarul de fond.
Pentru efectuarea expertizei în domeniul acusticii, au fost desemnați experți în specialitate "construcții civile", care au precizat că nu au competența profesională să efectueze o astfel de lucrare.
În continuare s-au făcut demersuri la Universitatea de și Urbanism " ", care în răspunsul dat l-a indicat ca specialist pe dl, care are și calitatea de expert tehnic judiciar.
Expertiza în domeniul acusticii a fost efectuată de dl, care a concluzionat că, "din punct de vedere constructiv, Grădina de vară a fost construită în urmă cu 40 de ani, respectând legislația în vigoare care se regăsește și în legislația actuală. În jurul grădinii s-a realizat o zonă de protecție, prin creare unor plantații, singura clădire fiind dispeceratul pentru turiști a stațiunii Nord. După anul 1995 s-ar restituit și concesionat - vândut terenurile ce formau zona și cu funcția de protecție sonoră. În mod abuziv s-a defrișat parțial zona și s-au construit hoteluri sau locuințe, iar dispeceratul de cazare și-a schimbat destinația.
Grădina de vară corespunde destinației, defrișările și edificările realizate după anul 1995 pe terenul cu vegetație densă din zonă, schimbarea de destinație a unor construcții existente fiind fie ilegale, fie realizate în baza unor autorizații încălcând legislația.
Datorită noilor împrejurări, Cinematograful și clădirile vecine se perturbă reciproc. Preventiv, deși aparatura utilizată la sonorizarea cinematografului nu depășesc în principiu 90 dB (A) la sura, este recomandabil controlul nivelului de zgomot cu un sonometru etalon pentru a nu depăși accidental, la sursă, valoarea de 90dB(A). Sarcina revine utilizatorului SC SRL.
Pentru un plus de siguranță, ținând cont de vecinătățile nou create încălcând normele, este necesar realizarea unui panou fonoizolant, continuu la nivelul peretelui de fundal al incintei, cu înălțimea de cel puțin 3, lucrare ce necesită un proiect specializat și o autorizație de construire, lucrări ce cad în sarcina proprietarului România
Mai arată expertul că aceste soluții nu ar fi fost necesare dacă nu s-ar fi defrișat zona și dacă nu s-ar fi edificat construcții în imediata proximitate a incintei cinematografului, încălcându-se astfel legislația. Se specifică împrejurarea că, în ceea ce privește schimbarea destinației fostului Dispecerat de cazare și utilizarea acestuia ca locuință la etajul 2 cât și amenajarea parterului și etajului în alte scopuri, impedimentele schimbării destinației exced responsabilității părților".
Expertiza medicală a fost efectuată de medic specialist legist dr. G din cadrul Serviciul Județean de Medicină Legală În ce privește afecțiunea reclamată de s-a concluzionat de medicul legist, conform actului medical examinat că aceasta a prezentat la data de 05.07.2004 o hipertonie uterină complicație a unei hipertensiuni arteriale I-II, afecțiune ce poate apărea frecvent la o gravidă cu un regim igieno-dietetic necorespunzător. Afecțiunea nu are legătură de cauzalitate cu expunerea la zgomot.
În ce privește afecțiunea reclamată de, s-a concluzionat de medicul legist că așa cum rezultă din actele medicale și examinarea actuală a reclamantului, acesta prezintă o cofoză dreaptă cu surditate și scăderea acuității auditive. Ținând cont că afecțiunea este asimetrică, reprezentată prin cofoza dreaptă (cel mai probabil produsă în urma unei afecțiuni infecțioase tratată necorespunzător) și că timpul în care s-a manifestat trauma sonoră este relativ scurt și nepermanent, nu există legătură de cauzalitate între afecțiunea auditivă și expunerea la zgomot. Afecțiunea auditivă este preexistentă expunerii la zgomot.
Apelanții reclamanți au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză medicală, invocând în principal nulitatea absolută a acestora sub aspectul competenței acestui serviciu raportat la obiectivele la care medicul legist a avut de răspuns și în subsidiar s-a solicitat efectuarea unei noi expertize medicale.
Prin încheierea de ședință din 13.05.2009 instanța a respins ca neîntemeiată excepția nulității absolute a expertizei medico-legale. A dispus, în temeiul dispozițiilor art. 25 din OG nr. 1/2000 avizarea expertizei medico-legale efectuată de C de către Comisia de avizare și control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici", avându-se în vedere și obiecțiunile de la pct.2 filele 147-149 din dosar.
Prin adresa nr. E- din 04.06.2009 s-a înaintat de INML " Minovici", avizul comisiei de avizare și control de pe lângă INML B privind aprobarea raportului de expertiză medico legală efectuat de SJML
Urmarea avizării de către INML Bae xpertizei medico-legale, la data de 01.07.2009, apelanții reclamanți au depus la dosar obiecțiuni la expertiza medico-legală.
La data de 02.09.2009, apelanții reclamanți au depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică în specialitate acustică.
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2009, instanța a respins obiecțiunile formulate de apelanții reclamanți la cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.
În termenul de amânarea a pronunțării atât apelanții reclamanți cât și apelanta pârâtă au depus la dosar concluzii scrise prin care au reiterat apărările formulate în cauză.
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelurile prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de ambele părți în cursul procesului Curtea constată următoarele:
sonoră este una dintre marile probleme cu care se confruntă omenirea la ora actuală, alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor. În acest sens monitorizarea și evaluarea nivelului de zgomot constituie un obiectiv prioritar în această perioadă, urmat de adoptarea măsurilor care se impun în scopul prevenirii și reducerii efectelor dăunătoare ale zgomotului asupra populației acolo unde valorile nivelului de zgomot depășesc maximele admise.
Zgomotul poate cauza probleme de sănătate precum, neliniștea populației, interferența cu comunicarea, efecte asupra somnului, sistemelor cardiovasculare și psihofiziologice, efecte asupra performanței, productivității, comportamentului social și îndeosebi afectarea auzului.
Obținerea unui înalt nivel de sănătate și protecție a mediului este parte a politicii Comunitare, iar unul dintre obiectivele ce trebuie urmărite este protecția împotriva zgomotului. In"Cartea" privind " Politici de viitor privind zgomotul ", Comisia Europeană a numit zgomotul ambiental drept una dintre problemele principale de mediu din Europa.
In rezoluția sa din 10 iunie 1997 (5) privind"Cartea "a Comisiei, Parlamentul European și-a exprimat susținerea pentru acea " Carte ", a cerut să fie exprimate într-o directivă, măsuri și inițiative specifice privind reducerea zgomotului ambiental, și a arătat lipsa unor date sigure, comparabile privind situația diverselor surse de zgomot. În acest sens a fost adoptată Directiva nr.2002/49/CE.
Potrivit dispozițiilor din HG nr.321/2005, cadrul comun privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental, prin care a fost transpusă Directiva nr.2002/49/CE efectele dăunătoare se evaluează potrivit prin intermediul relațiilor doză-efect, conform metodelor de evaluare a efectelor dăunătoare prevăzute în anexa 4.
Obiectul litigiului constă în antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, potrivit art.998 - 999 Cod civil, a persoanei juridice SC SRL, în sensul că deși a fost avertizată, pe parcursul mai multor sezoane, că își desfășoară activitatea în condiții de poluare fonică, a omis cu știință să adopte măsurile ce se impuneau pentru reducerea zgomotului la sursă și implicit la imobilele învecinate.
Potrivit principiului general din art.1169 Cod civil, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclamă ceva în fața instanței.
În speță, s-a făcut dovada de către reclamanți că pârâta deși a fost atenționată pe parcursul sezoanelor estivale că zgomotul produs de instalația de sonorizare le creează o stare de disconfort, dovedită cu măsurătorile efectuate la nivelul imobilului de către organele specializate, nu a luat măsurile necesare pentru remedierea situației.
Greșit apelanta SC SRL susține că tribunalul a acordat ceea ce nu s-a solicitat de către reclamanți atunci când a obligat-o să monteze căști audio individuale și aceasta pentru că unul din capetele de cerere a vizat obligarea pârâtei de a lua toate măsurile ce se impun pentru izolarea fonică a cinematografului. Ori, din probele administrate de către părți în faza judecății de fond - vezi fila 205- a rezultat că una dintre modalitățile în care se poate rezolva problema poluării fonice de către pârâtă, în calitate de locatar în temeiul contractului de locațiune nr.661/2004, este tocmai montarea de căști audio individuale, ținându-se cont și de destinația locației.
Deci, prin modalitatea dispusă instanța a răspuns primului capăt din cererea de chemare în judecată, prin stabilirea în concret a măsurilor pe care le-a apreciat că se impun, cele mai puțin costisitoare pentru pârâtă, pentru asigurarea unei sonorizări nepoluante. Aceasta nu înseamnă că dacă pârâta reușește să asigure o sonorizare nepoluantă prin alte modalități nu poate acționa de o asemenea manieră, esențial fiind atingerea scopului final al reducerii poluării fonice.
Împrejurarea că prin contractul nr.29/03.06.2006 sala a fost închiriată persoanei fizice este lipsită de relevanță în contextul întregului material probator și a susținerilor reclamanților, că situația care le creează disconfort dăinuie de mai mulți ani, pe perioada sezonului estival.
Chiar și în situația în care nu s-ar lua în considerare procesele verbale de contravenție, culpa pârâtei SC SRL a fost demonstrată cu prisosință potrivit art.998-999 Cod civil, cu celelalte probe administrate în cauză.
Este real că STAS 10009-88 nu au fost abrogate prin nr. 536/1997 și că limita maximă admisă la sursă este de 90 db însă potrivit art.8 și 9 din ordin;
"Art. 8. - Intre întreprinderile industriale, care pot polua factorii de mediu sau produce zgomot si vibrații, și teritoriile protejate învecinate, se asigura zone de protecție sanitară. Prin teritorii protejate, in sensul prezentelor norme, se ințelege: zonele de locuit, parcurile, rezervațiile naturale, zonele de interes balneoclimateric, de odihna și recreere, instituțiile social-culturale si medicale, precum si unitățile economice ale căror procese tehnologice necesita factori de mediu lipsiți de impurități.
Art. 9.- fizice (zgomot, vibrații, radiații ionizante și neionizante), substanțele poluante și alte nocivități din aerul apa si solul zonelor locuite nu vor putea depăși limitele maxime admisibile din standardele de stat in vigoare."
Conform STAS 10009-88 pentru reducerea nivelului de zgomot se recomandă prevederea unor suprafețe fonoabsorbante atât în spațiul zgomotos cât și în spațiul protejat, conform recomandărilor din art.4.6
Deși pârâta SC SRL a susținut constant că nu depășește limita maximă admisă nu a efectuat niciodată măsurători în momentul în care au avut loc spectacolele, de-a lungul sezoanelor estivale, pentru a demonstra acest fapt.
În cauză s-a dispus de către instanța de apel efectuarea unei expertize tehnice de către profesor., fiind anexat de către pârâtă și un raport extrajudiciar de încercare nr.6/2009, care însă nu sunt concludente din perspectiva situației de fapt de la nivelul anilor 2005-2006, care face obiectul litigiului. De altfel, prin ambele lucrări se propune ca în situația în care se dorește obținerea unui nivel mai mic de 50 db este necesară realizarea unui ecran fonoizolant la limita incintei cinematografului, cu o înălțime care să depășească împrejmuirea existentă cu cel puțin 3,00.
Aceasta nu-i scutește pe reclamanți de obligația lor de a-și proteja imobilul împotriva poluării fonice prin reabilitarea imobilului pentru atenuarea zgomotului, ținând cont de faptul că destinația inițială a acestui imobil era de dispecerat.
Întru-cât reclamanții au susținut că în afară de starea de disconfort, urmare zgomotului produs de către instalația pârâtei SC SRL, au suferit afecțiuni ale aparatului auditiv, fiindu-le afectată sănătatea mamei și fătului, Curtea a dispus efectuarea unor expertize medico - legale de către Laboratorul medico-legal C - filele 121-123-.
Potrivit concluziilor expertizei nr.206/D/bis/2008 s-a reținut că reclamanta a prezentat la data de 5.07.2004 o hipertonie uterină, complicație a unei hipertensiuni arteriale I-II, afecțiune ce poate apare frecvent la o gravidă cu un regim igieno-dietetic necorespunzător. S-a concluzionat că afecțiunea nu are legătură cu expunerea la zgomot. Acest raport medico-legal a fost aprobat de către Comisia de avizare și control din cadrul INML Minovici.
De asemenea, potrivit expertizei nr.206/D/2008 reclamantul prezintă o cofoză dreapta cu surditate și scăderea acuității auditive. Ținând cont că afecțiunea este asimetrică, reprezentată prin cofoza dreaptă( cel mai probabil produsă în urma unei afecțiuni infecțioase tratată necorespunzător) și că timpul în care s-a manifestat trauma sonoră este relativ scurt și nepermanent, s-a apreciat că nu există legătură de cauzalitate între afecțiunea auditivă și expunerea la zgomot. Și acest raport medico-legal a fost aprobat de către Comisia de avizare și control din cadrul INML Minovici.
În raport de întregul material probator Curtea reține că în cauză au fost dovedite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil privind antrenarea răspunderii civile delictuale: faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăție.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pretinse cu titlu de daună morală și acordate de instanța de fond nu este proporțional cu prejudiciul propriu-zis suferit de reclamanți, respectiv o stare de disconfort nepermanentă și necontinuă, doar în perioada estivală și numai în zilele de spectacol, nefiind administrate dovezi care să ateste că în grădina de vară erau spectacole zilnice.
Pentru aceste considerente, luând în considerare și faptul că imobilul reclamanților nu este izolat fonic potrivit acelorași norme STAS, că destinația inițială nu era de casă de locuit ci de dispecerat, că la momentul cumpărării reclamanții au avut reprezentarea că se învecinează cu grădina de vară, Curtea apreciază că evenimentele în cauză au provocat neplăceri pentru care suma de 10.000 lei reprezintă o reparație echitabilă cu titlu de daune morale.
Pe cale de consecință în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă se va admite apelul declarat de pârâta SC SRL și se va schimba în parte hotărârea tribunalului în sensul că pârâta apelantă va fi obligată la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către reclamanți.
Potrivit principiului înscris în art.274 din Codul d e procedură civilă pârâta SC SRL fiind în culpă procesuală nu poate pretinde exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți în primă instanță.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este legală și temeinică din perspectiva modului în care a fost soluționată cererea de chemare în judecată a pârâtei "Romania " nefiind dovedite elementele răspunderii delictuale pentru fapta proprie. Invocarea de către reclamanți a faptului că nu își vor putea executa despăgubirile civile acordate de tribunal este lipsit de relevanță cât timp potrivit art.1169 Cod civil aceștia aveau obligația să demonstreze incidența dispozițiilor art.998-999 Cod civil față de această pârâtă.
De altfel, așa cum a rezultat în cursul procesului pârâta SC SRL a pus în executare titlul potrivit art.7209din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere că apelul pârâtei SC SRL a fost admis apelanții reclamanți și vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei onorariu avocat și 928 taxă timbru și timbru judiciar către aceasta (mai puțin contravaloarea expertizei tehnice și aceasta pentru că prin efectuarea acestei probe pârâta nu a fost exonerată de fapta imputată).
Ținând cont de faptul că apelanții reclamanți nu au achitat contra valorile expertizelor medico-legale Curtea va dispune obligarea acestora la plata sumei de câte 35 lei fiecare cu titlu de prestații medico-legale efectuate de Comisia de avizare de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală Minovici în cont IBAN -Z-XXX- deschis la Trezoreria sect.4
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apeluldeclarat de reclamanții -, cu domiciliul în Nord,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 555/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, ca nefundat.
Admite apeluldeclarat de apelanta pârâtă - SC SRL, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva Sentinței civile nr. 555/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că obligă pârâta apelantă la plata sumei de 10.000 lei către reclamanți cu titlu de daune morale.
celelalte dispoziții din hotărârea apelată.
Obligă apelanții reclamanți și la plata sumei de câte 35 lei fiecare, cu titlu de prestații medico-legale efectuate de Comisia de avizare de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală Minovici în cont IBAN -Z-XXX- deschis la Trezoreria sect.4
Obligă apelanții reclamanți și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei onorariu avocat și 928 taxă timbru și timbru judiciar către SC SRL
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
5 ex./20.12.2009
10 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
