Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 133/COM
Ședința publică de la 04.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, județ B, împotriva Încheierii nr. 1526/com/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în, Hotel, județ C, având ca obiect - încuviințare efectuare expertiză - art. 136 din Legea 31/1990.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.10.2009, 28.10.2009, 04.11.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta Transilvania SA a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca, în temeiul art. 136 din Legea nr. 31/1990, să desemneze un expert care să analizeze operațiunile din gestiunea pârâtei conform obiectivelor propuse în petitul cererii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este acționar în cadrul SC SA deținând un număr de 93.097 acțiuni ce reprezintă 10,91% din capitalul social.
Cu adresa nr. 10.870/14.11.2006 reclamanta a solicitat pârâtei să prezinte un raport detaliat cu privire la unele acte din gestiunea sa, dar datele comunicate de aceasta cu adresa nr. 145/04.12.2006 sunt insuficiente pentru a-și forma o imagine convingătoare asupra aspectelor pe care dorește și este îndreptățit să le cunoască.
Pârâta legal citată, a formulat întâmpinare conform art. 115 din Codul d e procedură civilă, solicitând în principal, respingerea cererii reclamantei iar în subsidiar, cenzurarea obiectivelor expertizei propuse de aceasta.
Prin Încheierea nr. 1526/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaau fost admise cererile de majorare a onorariilor formulate de către experții și.
A fost majorat onorariul cuvenit pentru expertiza contabilă cu suma de 1.784 lei pentru doamna expert și onorariul cuvenit pentru expertiza tehnică imobiliară, cu suma de 2.360 lei pentru domnul expert.
A constatat efectuat raportul de expertiză de specialitate tehnică și contabilă asupra operațiunilor din gestiunea SC SA.
A dispus predarea, de către pârâtă, a raportului de specialitate tehnică și contabilă consiliului de administrație, precum și cenzorilor SC SA spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare, conform art. 136 teza a II-a din Legea nr. 31/1990.
A stabilit în sarcina părților obligația de plată a cheltuielilor de judecată în cote egale de pentru fiecare, respectiv din taxa judiciară de timbru (câte 19,5 lei) și din onorariile pentru experții desemnați în cauză (câte 1.892 lei pentru expertiza contabilă și 2.180 lei pentru expertiza tehnică imobiliară).
A obligat pârâta SC SA la plata sumei de 1.892 lei către doamna și la plata sumei de 2.180 lei către domnul expert, reprezentând C/val onorarii.
A obligat reclamanta TRANSILVANIA SA, la plata sumei de 180 lei către domnul expert, reprezentând diferență c/val. onorariu.
A obligat pârâta SC SA, către reclamanta TRANSILVANIA SA la plata sumei de 91,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cotă parte taxă timbru și diferență onorariu expertize în urma compensărilor efectuate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat îndeplinite cerințele art. 136 din Legea 31/1990, conform căruia:
Unul sau mai mulți acționari, deținând cel puțin 10% din acțiunile reprezentând capitalul social, vor putea cere - individual sau împreună - instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial cenzorilor societății, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
Onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Având în vedere considerentele Încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța la data de 7.11.2007 în aceeași cauză și faptul că raportul de expertiză de specialitate tehnică și contabilă - împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni - a fost întocmit de experții desemnați, s-a dispus predarea acestuia consiliului de administrație și cenzorilor spre a fi analizat și pentru a se propune măsurile corespunzătoare, conform art.136, teza a II din Legea 31/1990.
Constatând îndeplinite cerințele art.213 al.2 din Codul d e Procedură Civilă, instanța a admis cererile experților desemnați cu efectuarea lucrărilor de specialitate privind majorarea onorariilor cuvenite, conform deconturilor de cheltuieli anexate.
În baza art. 274-277 din Codul d e Procedură Civilă, raportat la art. 136 al.2 din Legea 31/1990, a stabilit în sarcina ambelor părți obligația de plată a cheltuielilor de judecată constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorarii expertiză, în cote egale, de câte .
Pentru a aprecia de această manieră, instanța a reținut că la cererea reclamantei Transilvania SA, gestiunea SC SA a mai făcut obiectul unui control exercitat în condițiile art.136 din Legea 31/1990, în cauza înregistrată sub nr. 465/COM/2004 pe rolul Tribunalului Constanța.
Întrucât potrivit art.1361din Legea 31/1990Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari,iar exercitarea controlului de gestiune în temeiul art. 136 din Legea 31/1990 presupune avansarea unor cheltuieli importante pentru societatea comercială, soluția se impune și pentru a preveni exercitarea abuzivă a acestui drept conferit de lege.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, reclamanta Transilvania SAcare a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a art. 136 din Legea nr. 31/1990. Potrivit alin.2 al art. 136 din lege, "onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință".
În cauză, arată apelanta că nu s-a făcut dovada relei credințe a societății reclamante în promovarea cererii de efectuare expertiză.
Articolul 136 din Legea nr. 31/1990 introduce un drept de control al acționarilor asupra gestiunii societății, permițând acestora ca, prin intermediul unor experți independenți, să verifice activitatea desfășurată de societate, controlul urmărind verificări punctuale privind operațiuni determinate.
Se poate observa din cuprinsul cererii introductive ca operațiunile a căror verificare s-a solicitat erau deosebit de complexe, implicau transferuri de active importante ale societății, finanțări și executări ale unor lucrări de investiții, fiind necesară o expertiză de specialitate independenta pentru lămurirea tuturor aspectelor.
Mai arată apelanta că și în ipoteza în care se demonstrează că toate operațiunile au fost efectuate cu respectarea strictă a legii, nu se poate admite ca acționarul majoritar, fără pârghii de control asupra gestiunii societății, ar fi acționat cu rea-credință.
Instanța făcând o aplicarea greșită a art. 136, fără ca în speță să existe rea-credință din partea Transilvania SA a dispus ca onorariul și taxele judiciare să fie achitate în mod egal de către reclamantă și pârâtă, deși alin.2 al art. 136 statuează în mod explicit debitorul obligației de plată a cheltuielilor judiciare și de expertiză.
La data de 15.09.2009, s-a depus la dosar de către expertul, cerere de intervenție în interes propriu, ce a fost soluționată prin Încheierea de ședință din 30.09.2009, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
Intimata pârâtă legal citată a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Pârâta a arătat de asemenea că în cauză a operat transmisiunea convențională a calității procesuale active prin cesiunea acțiunilor - citarea cumpărătorului SC Professional SRL.
Arată intimata că Transilvania SA a formulat acțiune în temeiul art. 136 din Legea nr. 31/1990 și a justificat calitatea sa procesuală activă prin proprietatea unui pachet de peste 10% din acțiunile pârâtei.
În cursul judecății, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9/15.12.2008 Transilvania SA și-a înstrăinat întreg pachetul de 93,097 acțiuni deținut la pârâtă către SC Professional SRL, iar cesiunea a fost înregistrată în registrul de acțiuni și mențiunile privind cesiunea au fost efectuate și în registrul acționarilor pârâtei. Calitatea cerută pentru a putea exercita acțiune în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului subiectiv, sens în care îndreptățirea de a sta în proces reprezintă calitatea procesuală activă. Calitatea procesuală trebuie să existe atât la introducerea cererii Cât și în eventualele căi de atac.
Întrucât a operat convențional transmisiunea proprietății acțiunilor de la reclamanta Transilvania SA la terțul SC Professional SRL, iar potrivit art. 136 din Legea nr. 31/1990 acțiunea societară este pusă la numai la dispoziția acționarilor, Transilvania SA și-a pierdut calitatea procesuală activă, ce a fost transmisă convențional SC Professional SRL ce urmează a fi citată în cauză.
Pe fond a arătat intimata că în mod legal instanța de fond nu a dispus obligarea includerii raportului pe ordinea de zi a proximei ședințe a adunării ci doar predarea raportului spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare, conform art. 136 alin.1 teza II - a din ordinea de zi a primei ședințe AGA, raportul întocmit. Cum exigibilitatea obligației nu se poate situa decât după pronunțarea hotărârii cererea de executare a unei obligații neexigibile este prematură, nefiind caz de aplicare a dispozițiilor art. 110 Cod procedură civilă.
În ce privește critica potrivit căreia societatea pârâtă trebuia obligată la plata onorariului de expert și a cheltuielilor de judecată este nefondată, arată intimata că dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 nu pot fi interpretate și aplicate separat de dispozițiile art. 1361din Legea nr. 31/1990 și ale art. 274-277 Cod pr. Civilă.
Obiectivele expertizei întocmită ca urmare a admiterii cererii Transilvania în dosarul nr. 465/com/2004 al Tribunalului Constanța corespund în mare parte celor solicitate și admise în prezenta cauză.
În prezenta cauză reclamanta a solicitat cu adresa nr. 10870/14.11.2006 o situație privind modul de utilizare a unor sume de bani provenite din majorarea capitalului social și vânzarea unor active, precum și valoarea lucrărilor de investiții la obiectivul hotel, valoarea înregistrată în contabilitate și situația veniturilor și a cheltuielilor din exploatare. Informațiile solicitate de reclamantă au fost furnizate prin adresa nr. 145/4.12.2006. Obiectivele expertizei solicitate prin cererea introductivă nu mai corespund acestor aspecte, dovada că acționarul și-a exercitat dreptul de informare.
Așa cum a recunoscut și reclamanta, aceasta și-a desemnat cenzori din personalul propriu astfel încât controlul asupra acestor operațiuni era deschis pe calea cenzorilor, organ societar cu importante pârghii de control și nu s-a furnizat nici un argument de natură să explice de ce reclamanta nu a efectuat mai întâi controlul specific cenzorilor.
De altfel, raportul de expertiză efectuat nu a semnalat nicio neregulă ci, dimpotrivă, o administrare eficientă a activității, astfel încât sesizarea trebuie considerată a fi formulată cu rea-credință, în scop șicanator.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la 8.10.2009, reclamanta a solicitat să fie înlăturată susținerea intimatei cu privire la transmiterea convențională a calității procesuale active prin cesiunea creanțelor, ca nefondate.
Consideră apelanta că intimata se află în eroare în ceea ce privește calitatea procesuală a Transilvania pentru simplul motiv că nu a observat că reclamanta a solicitat schimbarea în parte a încheierii apelate numai în ceea ce privește cererile accesorii acțiunii principale, respectiv în ceea ce privește plata onorariilor experților și a cheltuielilor de judecată.
Societatea apelantă are atât calitate procesuală cât și interes deoarece a avansat o parte din onorariile experților, ori această situație de fapt se datorează greșitei aplicări a legii de către instanța de fond, care a obligat-o pe apelantă să facă această plată deși, există text de lege imperativ care arată că plata onorariului se face de pârâtă.
Examinând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 pr.civ. excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, invocată de intimată, Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând să fie respinsă.
Aceasta și-a păstrat calitatea procesuală în speța de față deși acțiunile sale la societatea pârâtă au fost cesionate alei societăți, motivat de faptul că a supus atenției instanței de control analizarea soluției primei instanțe doar în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în situația în care a avansat sume atât pentru plata taxelor de timbru cât și pentru plata onorariilor experților, fiind astfel interesată în recuperarea lor.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 136 (2) din Legea nr.31/1990, onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Prima instanță a dispus în mod greșit obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reținând reaua credință a acesteia în formularea acțiunii.
Faptul că în urmă cu trei ani gestiunea pârâtei a mai făcut obiectul unui control exercitat în condițiile art.136 din Legea nr.31/1990 tot la cererea reclamantei Transilvania nu înseamnă implicit că acționarul Transilvania nu și-a exercitat drepturile cu bună credință, așa cum prevăd dispozițiile art.1361din Legea nr. 31/1990, mai ales că legea nu prevede nicio îngrădire în ceea ce privește exercitarea acestui drept al acționarilor.
Iar faptul că exercitarea controlului de gestiune presupune avansarea unor cheltuieli importante pentru societatea comercială nu are nicio relevanță atât timp cât legiuitorul însuși a considerat că societatea este în culpă procesuală în cazul în care instanța apreciază că solicitarea acționarilor este întemeiată.
Prin urmare, având în vedere că societatea pârâtă nu a făcut dovada, în condițiile art.1169 civ. coroborat cu art.129 alin.1 pr.civ. a relei credințe a reclamantei în exercitarea acțiunii, în mod greșit aceasta a fost obligată să suporte o parte din cheltuielile de judecată.
Pe cale de consecință, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în temeiul art.296 pr.civ. apelul va fi admis și schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că se va stabili în sarcina pârâtei obligația de plată a onorariilor experților desemnați, în sumă totală de 8.144 lei.
Pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 6.072 lei (conform OP nr.1507/16.11.2007 - 2000 lei, OP nr.8/08.01.2008 - 2000 lei, OP nr.483/11.05.2008 - 180 lei, OP nr.875/11.09.2009 - 1892 lei ) reprezentând c/valoare onorarii experți, avansată de aceasta, precum și suma de 39,30 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate la fond. Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii.
În temeiul art.274 pr.civ. intimata va fi obligată să plătească apelantei suma de 19,65 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată.
Admite apelul comercial dclarat de apelanta reclamantă - TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, județ B, împotrivaÎncheierii nr. 1526/com/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în, Hotel, județ
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că:
Stabilește în sarcina pârâtei obligația de plată a onorariilor experților desemnați, în sumă totală de 8.144 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6.072 lei reprezentând c/valoare onorarii experți, avansată de aceasta.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 39,30 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate la fond.
celelalte dispoziții.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 19,65 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./24.12.2009
09 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
