Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.143/COM.
Ședința publică din data de 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial d clarat de apelanta reclamantă - - L SRL NORD, cu sediul în Nord,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 5685 din 19.09.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 797/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - R NEAGRĂ SA NORD, cu sediul în Nord,-, județul C, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, conform disp.art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 18 septembrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.797/COM/31.03.2005 subscrisa - L SRL NORD a chemat în judecată pe pârâta - R NEAGRĂ SA NORD, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- stabilirea valorii contractului de leasing imobiliar - Hotel Restaurant "" situat în Nord;
- termenul contractului de leasing imobiliar;
- obligarea pârâtei la încheierea contractului la prețul și pe termenul ce urmează a fi stabilit;
- cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că prin Decizia civilă nr.953/06.10.2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, pârâta a fost obligată față de - SRL la încheierea contractului de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, având ca obiect activul Hotel Restaurant "".
La data de 20.12.2004, pârâta a comunicat oferta sa reclamantei privind prețul minim de vânzare de 686.891 Euro (fără TVA), cu propunerea de încheiere a contractului de leasing prevăzând un termen de 1 an.
Contractul de leasing este reglementat de OG nr.51/1997 modificată și republicată și de OG nr.88/1997, modificată și republicată, cu normele de aplicare aprobate prin HG nr.577/2002.
Învederează reclamanta că, printre caracterele contractului de leasing se numără și cel de contract negociat și nu de adeziune, pârâta impunând clauze care au un vădit caracter abuziv, prețul nu are nici o justificare economică.
Arată că în art.117 sunt enumerate elementele ce trebuie cuprinse în contractul de leasing, unul dintre acestea fiind cel care se referă la valoarea inițială a bunului, valoare care nu este cunoscută de către reclamantă, deși are știință că pârâta a "comandat un raport de evaluare a imobilului". La acest imobil s-au adus îmbunătățiri esențiale, evaluate printr-o expertiză tehnică, anterior pronunțării hotărârii prin care pârâta a fost obligată la încheierea contractului de leasing.
În legătură cu elementul contractului de leasing care se referă la termenul sau perioada de utilizare în sistem leasing, art.7 din OG 51/1995 arată că "nu se poate încheia pe un termen mai mic de 1 an".
Plecând de la caracterul negociat al contractului de leasing, termenul stabilit unilateral nu are decât menirea de a face inaplicabilă obligația la care a fost îndatorată prin hotărâre judecătorească, considerând că un termen rezonabil ar fi de 3 ani.
La data de 17 mai 2005, - SRL înțelege a depune la dosar o cerere precizatoare referitoare la acțiunea dedusă judecății, arătând că, solicită în referire laprimul capăt de cerere din acțiune, stabilirea valorii contractului de leasing imobiliar, compus din construcție și terenul pe care este edificată construcția.
La termenul de judecată din 04.10.2005 instanța pune în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică imobiliară, cu următoarele obiective:
1. stabilirea valorii de intrare a imobilului Hotel Restaurant "" și terenul pe care este edificată construcția la data de 02.10.1998;
2. actualizarea la zi a valorii prevăzute la pct.1;
3. stabilirea prețului de circulație actual al activului Hotel Restaurant "" - Nord;
4. stabilirea contravalorii investițiilor realizate de - SRL asupra activului, pornind de la concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar nr.4408/COM/2003 cu aplicarea amortizării de la data efectuării investițiilor și până în prezent.
Prin întâmpinare pârâta solicită instanței a dispune respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivația în esență că, aceasta este inadmisibilă față de principiul autonomiei de voință în materia contractelor, precum și față de temeiul de drept invocat.
Se arată că, pretențiile reclamantei contravin prevederilor art.969 Cod civil, deoarece părțile contractante au dreptul de a decide asupra clauzelor contractuale, aceasta fiind motivația pentru care propunerea prețului pentru încheierea contractului de leasing s-a făcut inițial cu indicarea valorii de 756.000 Euro, valoare redusă ulterior cu aproape 100.000 Euro, durata contractului propusă fiind de 1 an în concordanță cu dispozițiile OG nr.51/1997.
Susține pârâta că, toate clauzele contractuale propuse de reclamantă sunt neechitabile fiind exclusiv stabilite în interesul acesteia.
Față de completările depuse la dosar de reclamantă, în referire la cererea din data de 17.05.2005, pârâta a înțeles să-și completeze la rândul său apărările arătând că, terenul nu a făcut obiectul contractului de locație a gestiunii și, ca atare, cu privire la acesta nu s-a dispus transformarea contractului inițial în contract de leasing.
Prin Sentința civilă nr.5686/COM/19.09.2006 Tribunalul Constanța - Secția comercială respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a aprecia de această manieră instanța reține în esență că, prin Decizia civilă nr.953/COM/2003 Curtea de APEL CONSTANȚA a obligat pârâta NEAGRA SA (fostă SA) să încheie cu reclamanta contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare pentru activul Complex "" și Hotel "", obligația stabilită în sarcina părților fiind identificată numai printr-o parte din elementele sale.
Instanța a statuat prin acea hotărâre irevocabilă ca între părți să se constituie un raport juridic ca efect al încheierii unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare asupra activului litigios.
În atare condiții, reține instanța că, dispozițiile art.942 cod civil definesc contractul, ca izvor de obligații în care unul din elementele esențiale și specifice este voința părților concretizată printr-un acord ce constă în întâlnirea concordată a două sau mai multe voințe individuale, cu intenția părților de a produce efecte juridice și care trebuie a se realiza cu privire la fiecare dintre elementele raportului juridic obligațional.
Pornind de la o obligație legală stabilită prin hotărâre judecătorească, arată instanța că, s-a intervenit în sensul suplinirii acordului de voință a pârâtei la încheierea contractului, identificând doar ceea ce legea specială identifică ea însăși, și anume, obligația de transformare a contractului de locație a gestiunii în contract de leasing: părțile, obiectul material și dreptul ce trebuie transmis în cauză.
Ca urmare, pornind de la obligația astfel stabilită în sarcina pârâtei debitoare și temeiul de drept invocat de reclamantă art.1173 - art.1175 Cod civil, față de probele administrate de părți, instanța reține că pârâta și-a îndeplinit obligația în sensul că și-a exprimat voința de a încheia cu reclamanta un contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare pentru activul - Complex "".
Celelalte elemente ale convenției cum sunt: valoarea contractului, termenul, cuantumul redevențelor, nu au fost stabilite, reține instanța, lăsându-se părților libertatea de a contracta.
Concluzionând, instanța de fond reține că, în ceea ce privește existența unei obligații legale a părților de a stabili un anume preț al contractului și un anume termen, susținerile reclamantei nu sunt întemeiate, atât timp cât, nici OG nr.51/1997 și nici OG nr.88/1997 cu modificările ulterioare, invocate de reclamantă ca temei al pretențiilor sale, nu reglementează valoarea și termenul contractului.
Se apreciază că, aflându-se în fața unui contract ce trebuie negociat, înseamnă că, toate clauzele contractuale trebuie să fie rezultatul negocierii, iar instanța nu poate interveni legal în acest proces, în absența unei dispoziții legale imperative care să justifice demersul.
Împotriva acestei hotărâri în termen promovează apel reclamanta - L SRL NORD, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație în esență:
Dacă s-ar fi citit hotărârea pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-ar fi observat că, la acel moment instanța nu a fost investită și cu capetele de cerere privind stabilirea valorii contractului și termenul de derulare al lui, aspecte discutate în prezenta cauză și în legătură cu care este necesar a se statua asupra situației în care, părțile - ambele - și-au exprimat acordul de a încheia contractul fără însă a putea stabili și elementele acestuia - prețul și termenul de derulare.
Se pare că instanța de fond acceptă că obligația impusă părților, prin hotărâre judecătorească ar putea rămâne fără efecte, de vreme ce acestea nu pot conveni asupra unor elemente esențiale ale contractului și, într-adevăr, ceea ce a urmărit pârâta-intimată, încă de la bun început - neîncheierea contractului - se realizează acum și cu ajutorul judecătorului fondului ce exprimă un punct de vedere al doctrinei clasice privind libertatea contractuală, care exclude "de plano" orice intervenție în mecanismul de formare al voinței.
Se arată că, lipsa acordului de voință al părților privind stabilirea valorii contractului determină ca o consecință firească imposibilitatea perfectării sale și astfel, hotărârea judecătorească este lipsită de orice efect.
Iată deci cum, făcându-se apel la "principii care guvernează teoria generală a contractului civil" instanța de fond face inutil demersul judiciar precedent, finalizat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, readucând în ordinea de drept incertitudinea și nesiguranța cărora li se pusese capăt tocmai prin obligarea părților la încheierea contractului.
Contractul de leasing imobiliar, susține apelanta că, are o reglementare legală și anume, legislația privatizării: OUG nr.88/1997 și HG nr.450/1999, acte normative care au suferit modificări și completări prin Legea nr.137/2002 și HG nr.577/2002, fără ca drepturile și obligațiile părților să fi fost modificate.
Susține apelanta că, actele normative sus-arătate stabilesc criterii de fixare a prețului bunului ce formează obiectul material al contractului de leasing imobiliar cu clauză de vânzare-cumpărare, context faptic în raport de care, intervenția instanței este imperios necesară, fără a se putea afirma, cu temei, că principiul libertății contractuale ar fi încălcat.
În aceste condiții, apelanta învederează că, negocierea directă nu poate fi privită ca autonomă de obligația de a vinde, pentru că, altminteri, dreptul său nu ar mai fi recunoscut, iar intimata ar putea impune prețul la care să se vândă bunul fiindu-i lăsată această libertate ce se transformă, inevitabil, într-o opoziție la încheierea contractului.
Prin întâmpinare, pârâta intimată - NEAGRA SA (fosta - SA), solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivația în esență că, o eventuală admitere a acțiunii invocându-se ca temei de drept dispozițiile art.1073 - art.1075 Cod civil, ar însemna recunoașterea existenței unei fapte ilicite în sarcina sa, prin neîncheierea contractului de leasing sau încălcarea unei alte norme legale ori, acest lucru nu corespunde realității, astfel cum s-a dovedit cu contractul de leasing transmis apelantei spre semnare.
Se arată că, actele normative enunțate de apelantă prevăd excepții în referire la situația societăților de stat, astfel că, utilizatorul poate oricând pe durata contractului - de leasing - să cumpere activul prin achitarea integrală a prețului vânzării acestuia, convenit la încheierea contractului, neinstituindu-se vreo modalitate pentru stabilirea prețului decât cea care reprezintă și regula de bază și anume - raportul de evaluare.
Examinându-se conținutul hotărârii irevocabile, în posesia căreia se află apelanta, învederează intimata că, prin aceasta nu se instituie obligația de a încheia contract de leasing pentru terenul aferent construcției, întrucât contractul de locație de gestiune, ce urmează a fi transformat în contract de leasing, a avut ca obiect exclusiv gestiunea hotelului și restaurantului, aceasta cu atât mai mult cu cât, proprietatea asupra terenului a fost dobândită la 8 ani după încheierea contractului de locație.
Cu privire la durata contractului de leasing, arată intimata că, față de dispoziția legală invocată de apelantă - OG nr.51/1997, neaplicabilă în speță - se prevede un termen minim de un an, astfel că, voința apelantei pentru încheierea contractului pe o durată de 3 ani este nefondată.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2007, la cererea părților, după examinarea raportului de evaluare întocmit la cererea - NEAGRA SA, depus la dosar de intimată și a concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză cu prilejul judecății la fond - față de diferențele de prețuri stabilite prin cele două lucrări contabile în referire la determinarea valorii de piață a imobilului litigios - instanța încuviințează efectuarea unei noi expertize contabile judiciare de către un expert autorizat, cu următoarele obiective:
- stabilirea valorii de intrare a imobilului Hotel Restaurant "" și a terenului pe care este edificată construcția la data de 02.10.1998;
- actualizarea la zi a valorii stabilită la pct.1;
- stabilirea prețului de circulație actual al activului Hotel Restaurant "";
- stabilirea contravalorii investițiilor realizate de - SRL asupra activului, pornind de la concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.4409/COM/2003 cu aplicarea amortizării de la data efectuării investițiilor și până în prezent.
Prin Note scrise depuse la dosar la data de 19.09.2007 (pag.154 - 158 dosar), intimata pârâtă solicită instanței încuviințarea efectuării unei contraexpertize care să răspundă obiectivelor formulate și încuviințate, precizând totodată că, este necesar a fi desemnați doi experți tehnici judiciari și un expert contabil, care să răspundă sus-menționatelor obiective.
Proba a fost încuviințată de instanță la termenul de judecată din 21 februarie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, și văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii apelului formulat de - SRL, pentru următoarele considerente, în esență:
Apelanta deține activul litigios în baza contractului de locație de gestiune nr.1364/05.03.1992 (filele 66-74 dos.fond) încheiat cu proprietarul activelor - Marea Neagră SA (fostă - SA).
La data de 24.10.1997 reprezentanții FPS și Transilvania au hotărât în A - - SA, aprobarea în principiu a transformării în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a contractului de locație de gestiune, în condițiile în care, - SA era o societate la care statul era acționar majoritar - în anul 1998 înregistrându-se la ORC mențiuni privind cesiunea acțiunilor de la FPS către Transilvania și către alți noi acționari, Transilvania deținând 55,943% din acțiuni (fila 27 verso, paragraf 4 dec.civ.nr.953/COM/2003- dosar fond).
Ulterior, la 30.10.1998 - SA în cadrul ședinței Consiliului de Administrație, în îndeplinirea hotărârii A și având în vedere dispozițiile cuprinse în OUG nr.88/1997 și a Normelor metodologice prevăzute de HG nr.55/1998 a dispus comunicarea către apelanta reclamantă - Turist SRL a acceptării ofertei privind transformarea prin novație a contractului de locație de gestiune în contract de leasing cu clauză fermă de cumpărare a activului în litigiu, fără însă a duce la îndeplinire această acceptare.
Reținând că, oferta - SA a fost acceptată la momentul la care - Turist SRL a luat cunoștință despre această acceptare (02.11.1998), în contextul dispozițiilor legale în vigoare la acea dată - izvorul dreptului constituindu-l legile privatizării - și deoarece acceptarea nu era dusă la îndeplinire de către ofertant, prin hotărâre irevocabilă - Decizia civilă nr.953/COM/06.10.2003 pronunțată în dosar nr.847/COM/2003 - Curtea de APEL CONSTANȚA admițând recursurile promovate de - Turist SRL Nord și - "" SRL, dispune obligarea pârâtei - SA la respectarea pct.8 din Hotărârea A din 24.10.1997 cu privire la transformarea contractului de locație a gestiunii în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, sens în care, se dispune și obligarea pârâtei de a încheia contractul pentru activul Complex "" și Hotel "" cu clauză fermă de vânzare, menținând dispoziția cuprinsă în hotărârea pronunțată de instanța de fond referitoare la respingerea daunelor cominatorii solicitate.
În condițiile date, contractul de leasing imobiliar la încheierea căruia părțile au fost obligate prin Decizia civilă nr.953/COM/06.10.2003 pronunțată de Curtea de Apel - Secția comercială în dosar nr.847/COM/2003, are o reglementare legală, avută în vedere de instanță la acea dată, respectivlegislația privatizării- OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin HG nr.450/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.88/1997 și ulterior, prin HG nr.577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.88/1997, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.137/28 martie 2002 privind măsurile pentru accelerarea privatizării, fără ca drepturile și obligațiile părților să fi fost modificate.
Urmează a se reține că, actele normative arătate stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, principiile ce trebuie respectate, precum și criterii de fixare a prețului bunului ce formează obiectul material al contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.
Astfel, înalin.4.10 din HG nr.450/1999- Cap.4intitulat " Vânzarea activelor societăților comerciale și ale regiilor autonome"art.24atunci când se face referire la " Norme metodologice: vânzare de active", legiuitorul a prevăzut: "Pentru activele cu obiecte de activitate din domeniul comerțului și turismului, precum și pentru activele la care veniturile din exploatare depășesc cu 50% cheltuielile de exploatare, corespunzătoare ultimului exercițiu financiar, precum și pentru cele care se vând prin negociere directă, potrivit art.27 din Ordonanța de Urgență, prețul de ofertă se stabilește pe baza unui raport de evaluare întocmit cu respectarea prevederilor pct.3.55 - 3.57".
Dispoziții asemănătoare regăsim și în cuprinsulHG nr.577/2002care înart.116- legea făcând referire începând cu acest articol la "contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare" -prevede că: "Încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, se face în condițiile stabilite de art.27 din Ordonanța de Urgență".
Totodată,art.119din aceeași hotărâre, face referire la: "Pentru dispozițiile art.118 se aplică în mod corespunzător prevederilor art.105- 112",dispoziții în care se regăsește norma care statuează asupra prețuluiîn conținutulart.109 al.2ce prevede: "Prețul de ofertă se stabilește, pe baza unui raport de evaluare", care pleacă de la valoarea contabilă a activului, astfel cum rezultă din dispozițiileart.109 al.1.
În art.117 legiuitorul enumeră "principalele elemente ale contractului de leasing imobiliar pentru active cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare:
a) - părțile din contract;
b) - activul care formează obiectul contractului;
c) -valoarea totală a contractului de leasing;
d) -durata leasingului;
e) - cuantumul și termenele de plată ale ratelor;
f) - obligația de plată în întregime a valorii reziduale .;
g) .
h) -valoarea îmbunătățirilor executate și/sau a investițiilorrealizate de utilizator la activul care face obiectul contractului,care se va deduce
in restul de prețși, după caz, din ratele scadente;
i).
j) -clauza irevocabilă de vânzareîn favoarea utilizatorului.
Instanța reține că, pârâta - intimată - NEAGRA SA, a înțeles a comunica apelantei prețul la care ar fi dorit să încheie contractul de leasing care nu are legătură cu criteriile legale, în sensul că, este atât de mare încât este prohibitiv, fără a pune la dispoziția apelantei raportul de evaluare, pe care a înțeles a-l depune la dosar în cursul judecății cauzei, în apel.
În acest context faptic intervenția instanței este imperios necesară, fără a se putea afirma cu temei, că principiul libertății contractuale ar fi încălcat, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.1173-1174 Cod civil.
De altfel,prin instituirea criteriilor de evaluare a bunurilor, legiuitorul însuși a limitat libertatea contractuală după cum și instanța de fond ar fi trebuit aof ace, atât timp cât, ne aflăm în fața unor limite a principiilor la care s-a referit, de vreme ce, prin lege - inclusiv prin hotărâre judecătorească, cu valoare de lege pentru părți - se instituie obligația de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză de vânzare.
Dreptul de a pretinde vânzarea unui bun a fost socotit de jurisprudență ca fiind un drept potestativ, al cărui izvor este legea - legile privatizării, în situația dată.
directănu poate fi privită ca autonomă de obligația de a vinde, pentru că, altminteri, dreptul recunoscut apelantei nu ar mai fi privit ca unul potestativ, sau, altfel spus, subiectul potestativ n-ar suferi nici o restrângere personală, dacă el, singur, ar putea impune prețul la care să se vândă un bun.
În acest context, observândpoziția pârâtei intimate de a refuzasub diferite pretexte stabilirea valorii contractului de leasing imobiliar la care a fost obligată, în funcție de criterii legale, se reține că,însăși obligația de a încheia contractul este golită de conținut, -chiar dacă a fost recunoscută de instanță, - atât timp cât, se lasă acesteia libertatea de a fixa ea prețul, libertate care se transformă, inevitabil, într-o opoziție la încheierea contractului.
Este cunoscut că, hotărârea judecătorească reprezintă actul de dispoziție al instanței și momentul culminant al fenomenului judiciar ce semnifică "rostirea dreptului", prin efectele sale neputându-se înțelege altceva decât, consecințele juridice ce derivă din adoptarea hotărârii prin care se tranșează dreptul sau situația juridică alegată.
Aprecierile făcute de instanța de fond legate de principiul liberalității contractuale, sunt nefondate deoarece, nu pot anihila efectele hotărârii judecătorești irevocabile.
Consecința logică și legală este că, intervenția instanței în stabilirea elementelor contractuale - cât timp părțile se află pe poziții ireductibile - este posibilă/permisă, tocmaipentru a se produce consecințele juridice ce derivă din propria-i hotărâre.
În speță,nu se poate discutadespre lipsa "acordului comun privind vânzarea, nefiind îndeplinită condiția consensului" așa după cum susține intimata pârâtă, deoarece, atât acordul, cât și condiția consensului nu au existat nici atunci când, instanța a dispus prin hotărâre judecătorească irevocabilă " obligă pârâta - SA (în prezent NEAGRA SA) la respectarea pct.8 din Hotărârea A din 24.10.1997 cu privire la transformarea contractului de locație a gestiunii încontract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare,sens în care, se dispuneobligarea pârâtei de încheia contractul pentru activul Complex "" cu clauză fermă de vânzare".
Cu alte cuvinte, în respectarea dispozițiilor Codului civil - art.1294 - consensul/acordul cu privire la transmiterea proprietățiia fost impus de instanță prin Decizia civilă nr.953/COM/06.10.2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială în dosar nr.847/COM/2003.
Având în vedereemeiul de dreptinvocat de apelantă pentru obligarea intimatei pârâte - NEAGRA SA la vânzarea imobilului litigios, ca fiind dispozițiile art.1073 cu referire la art.1075 Cod civil,iar,acțiunea dedusă judecății are ca obiect "obligația de a face",instanța reține că,susținerile intimatei sunt nefondate în referire la lipsirea "de eficiență juridică a hotărârii irevocabile".
Simpla susținere făcută de intimată prin întâmpinare precum că, "nu a refuzat să încheie contractul de leasing" și că, ar fi întocmit acest contract comunicându-l apelantei în vederea semnării, nu poate fi primită de instanță deoarece,din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că, apelanta a făcut toate demersurile de cuviință pentru ducerea la îndeplinire a dispoziției instanței- stabilită prin hotărâre irevocabilă -în condițiile în care, intimata a manifestat o atitudine contrară legii prin stabilirea unui preț pentru bunul ce formează obiectul material al contractului de leasing, atât de mare încât este prohibitiv.
În atare condiții, în prezenta cauză ne aflăm în fața unei acțiuni prin care se solicită a se dispune obligarea pârâtei la încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare privind activul cu precizareavalorii totalea contractului de leasing, precum și a valoriiîmbunătățirilor executate și/sau a investițiilorrealizate de apelantă la activul ce face obiectul contractului,care să se deducă din restul de preț, acest preț fiind stabilitpe baza raportului de contraexpertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză de experți autorizați,ce au determinat valoarea de piață a imobilului litigios având în vedere standardele internaționale de evaluare a proprietăților imobiliare.
În referire laterenul ocupat de activul Hotel Restaurant "" din Nord în suprafață totală de 1.165,05.p instanța reține că,nu se afla în patrimoniul - NEAGRA SA, la data de 02.10.1998,deoareceCertificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 08 nr.0810 a fost emis la data de 02.03.2000.
Susținerile intimatei referitoare la "inexistența temeiului juridic pentru vânzarea terenului" nu pot fi primite de instanță deoarece, la momentul perfectării contractului de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare,regimul juridic al terenului pe care se află activul litigios este clarificataparținând vânzătorului NEAGRA SA, găsindu-și incidența dispoziția cuprinsă în art.111 din Norme.
Așa dar, nu poate căpăta semnificație apărarea intimatei potrivit cu care la data pronunțării hotărârii de obligare la încheierea contractului de leasing, terenul nu se afla în patrimoniul vânzătorului, cât timp acesta a intrat în patrimoniul său anterior perfectării contractului și cât timp subzistă obligația pentru el de a-l înstrăina dobânditorului activului.
Pentru toate considerentele sus-expuse,admițând apelul, Curtea schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că,admite acțiunea reclamantei,stabilind valoarea contractului de leasing imobiliarpentru activul Hotel Restaurant "" și terenul aferent în suprafață de 1.165,05.p lasuma de 850.770 lei RONconform raportului de contraexpertiză efectuat în cauză (filele 201-212 dos.).
Totodată, instanțastabileștetermenul pentru încheierea contractului de 3 (trei) ani.
Urmare reținerilor sus-expuse, Curtea dispune obligarea pârâtei laîncheiereacontractului de leasing imobiliar, pentru activul imobil sus-menționatla prețul de 850.770 lei RON, în termen de 3 (trei) ani.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea obligă pârâta intimată la plata sumei de 9.180 lei RON cheltuieli de judecată către reclamanta apelantă (fond - apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul comercial d clarat de apelanta reclamantă - - L SRL NORD, cu sediul în Nord,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 5685 din 19.09.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 797/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - R NEAGRĂ SA NORD, cu sediul în Nord,-, județul
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea reclamantei.
Stabilește valoarea contractului de leasing imobiliar pentru activul Hotel Restaurant "" și terenul aferent la suma de 850.770 lei RON, conform raportului de contraexpertiză efectuat în cauză (filele 201-212 dos).
Stabilește termenul pentru încheierea contractului de 3 (trei) ani.
Obligă pârâta să încheie contractul de leasing imobiliar, pentru activul imobil sus-menționat la prețul de 850.770 lei RON, în termen de 3 (trei) ani.
Obligă pârâta la plata sumei de 9.180 lei RON cheltuieli de judecată către reclamantă (fond - apel).
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2008.
Președinte, - | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud./06.10.2008
Dact.Sz - 4 ex/07.10.2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Georgiana Pulbere
