Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 152
Ședința publică din data de 8 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul- SA -Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 525 din 07. 04. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în,-, județul
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 834 lei potrivit chitanței - din 18.o6.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei,
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelanta - SA prin consilier juridic, potrivit împuternicirii depusă la dosar și intimata reclamantă - SRL reprezentă de consilier juridic potrivit împuternicirii depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata reclamantă - SRL prin consilier juridic depune la dosar întâmpinare pe care o comunică și părții prezente, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul apelantei - SA consilier juridic depune la dosar concluzii scrise, arătând de asemenea că nu mai are alte cererii de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta - SA prin consilier juridic arată că acțiunea principală nu a fost soluționată, aflându-se în prezent în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție iar față de apelul de față solicită admiterea lui astfel cum a fost formulat în sensul respingerii cererii de intervenție ca nefondată pentru motivele pe care le va expune pe scurt în continuare. Astfel, arată că din documentele depuse la termenul precedent, provenind de la Oficiul Registrului Comerțului reiese clar faptul că la data de 01.09.2006 este asociat unic la - de Com SRL, neavând la acea dată nicio calitate la - SRL, deci nu putea semna niciun contract în numele acestei firme ca administrator cu drepturi depline, această calitate obținând-o în data de 20.11.2006 la o zi după ce devenise asociat la - SRL.
In această situație, susține apelanta, este lesne de sesizat că, contractul de vânzare- cumpărare nu putea fi încheiat la data de 01.09.2006, iar dacă a fost astfel încheiat nu putea produce efecte, neavând relevanță juridică în cauză.
Nici reținerea instanței de fond cum că nu s-a solicitat ridicarea construcțiilor nu este adevărată, susține reprezentantul apelantei, deoarece sentința investită cu formulă executorie a încercat să fie pusă în executare însă s-a lovit de refuzul intimatei - de SA, ajungându-se la cauza de față.
- SRL prin consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, susținând că domnul este asociat la firma din anul 2004.
Susține de asemenea că, așa cum a mai arătat și la instanța de fond, construcțiile au fost edificate cu mult înaintea intrării în proprietatea apelantei, acestea făcând obiectul unor înstrăinări succesive. De altfel reaua credință reiese din faptul că deși spațiul este amenajat cu numeroase spații comerciale și peroane, singurele construcții care au făcut obiectul cererii de desființare sunt cele aflate în proprietatea intimatei.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 7 mai 2007 - SRL cu sediul în G,-, județul D, a formulat cerere de intervenție în temeiul art.49 cod proc. Civilă, în dosarul nr- al Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Așa cum rezultă din practicaua sentinței nr. 1307/5.10.2007 instanța a pus în discuția părților disjungerea cererii de intervenție în temeiul art.55 cod proc.civilă judecata putând fi întârziată prin judecarea cererii de intervenție și apreciind că în această cauză se regăsesc condițiile din articolul citat mai sus, s-a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu și formarea unui dosar distinct.
Această cerere a format obiectul dosarului nr-.
Prin cererea amintită mai sus reclamanta a solicitat obligarea pârâtei - SA la plata despăgubirilor reprezentând creșterea valorii fondului dominant sau cel puțin a unei sume reprezentând valoarea materialelor,prețul muncii și racordarea la instalațiile de gaze, apă, energie electrică.
În motivarea cererii, reclamanta susține că a cumpărat de la - DE COM SRL construcțiile aflate pe terenul închiriat de aceasta cu contractul nr. 14/03.01.2005, teren situat în Târgoviște-, județ D.
Contractul de închiriere a fost reziliat prin sentința nr. 2148/05.10.2006.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.11554/27.12.2006 reclamanta a cumpărat imobilul în suprafață de 83 mp situat în Târgoviște, județ D și deși a solicitat proprietarului terenului - SA încheierea unui contract de închiriere pentru acest imobil, a fost refuzată și chiar cheamă în judecată de fosta proprietară, - DE SRL, să desființeze construcțiile, cerere ce a fost respinsă prin sentința nr. 1307/05.10.2007.
Prin sentința nr. 525/07.04.2008 Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 93413 lei reprezentând contravaloare construcții și suma de 4.116 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Dâmbovițaa reținut că imobilele în cauză au fost vândute succesiv prin contracte autentificate. Astfel, prin contractul nr. 12 din 03.01.2001 imobilele construcții, au fost vândute de către - SRL către - SRL, iar în cuprinsul contractului se arată că activul este proprietatea vânzătoarei conform autorizației de construcție nr. 315/23.08.1995.
Așa cum se reține în sentința nr. 1307 din 05.10.2007 proprietar al imobilelor este reclamanta - SRL, iar aceasta a încunoștințat-o pe proprietara terenului, pârâta - SA cu privire la situația juridică a imobilelor construcții, așa cum rezultă din notificarea înregistrată la pârâtă la data de 27.11.2006.
În aceste condiții Tribunalul a reținut că pârâta nu poate susține că nu cunoaște adevăratul proprietar și nici existența acestor construcții care nu au caracter provizoriu câtă vreme s-a emis autorizație de construcție încă din anul 1995.
A apreciat de asemenea că primul proprietar a fost constructor de bună credință deoarece eliberarea autorizației de construcție nu se putea face decât în condițiile existenței acordului proprietarului terenului, proprietar care de altfel până în anul 2007 nu a solicitat ridicarea construcțiilor, astfel că atitudinea sa îmbracă aspectul unui abuz de drept prin acceptarea și apoi pasivitatea manifestată urmată în timp de o cerere de ridicare a construcțiilor.
Totodată reține că dovada relei credințe a cumpărătorului trebuie făcută de proprietarul terenului pentru că buna credință se prezumă, astfel că sarcina probei se schimbă potrivit art.1899 alin.2 cod civil.
Deci Tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanta este de bună credință, art.494 alin.3 cod civil prevede că proprietarul terenului devine prin accesiune și proprietarul construcției, el neputând cerere demolarea ci fiind îndatorat să plătească contravaloarea lucrărilor în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Tribunalul a mai apreciat că și practica și doctrina în materie în interpretarea dispozițiilor art.494 cod civil trebuie să se facă nu numai în favoarea proprietarului fondului dar și a celuilalt, în cazul nostru, cumpărătorul de bună credință pentru a nu i se crea acestuia o situație mai rea decât celui de rea credință. Așadar, pentru a nu se îmbogăți fără justă cauză proprietarul fondului, întinderea despăgubirilor trebuie să fie calculată la valoarea de circulație în momentul când se pronunță hotărârea de obligare.
De asemenea pentru a cuantifica valoarea aceasta la cererea reclamantei s-a efectuat o expertiză în cauză. Nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Potrivit lucrării menționate valoarea de piață a construcțiilor, și spațiu de vânzare (suprafață construită de 93 mp ) este de 81543 lei iar spațiul comercial și depozit ( suprafața construită de 83mp ) este de 11.870 lei, totalizând suma de 93413 lei )fără TVA ).
În consecință Tribunalul a obligat pârâta proprietară a fondului dominant la plata către reclamantă a sumei de 93413 lei reprezentând contravaloare construcții și suma de 4.116 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel pârâta - SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie considerând că instanța de fond a ignorat mai multe documente și argumente depuse la dosar.
De asemenea arată că în motivarea deciziei Tribunalul Dâmbovița a arătat că, contractul de închiriere a fost reziliat prin sentința nr. 2148/05.10.2006, însă nu ia spre verificare contractul de închiriere nr.14/03.01.2005 încheiat între pârâtă și de care expirase în data de 31.12.2005 cu mult înainte de 01.09.2006 care s-a încheiat între reclamantă și de Com, contract de vânzare cumpărare sub forma uni act sub semnătură privată în detrimentul intereselor pârâtei, care prezită și suspiciunea că este vorba de o vânzare fictivă, ambele firme având același proprietar.
Arată totodată că afirmația instanței potrivit căreia până în anul 2007 nu s-a solicitat ridicarea construcțiilor nu este conformă cu realitatea, întrucât sentința nr. 2148/05.10.2006 a hotărât rezilierea contractului și evacuarea ternului de către - Com.
Susține de asemenea că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în privința cererii de intervenție a s-a pronunțat atât Curtea de Apel cât și Înalta Curte de Casație și Justiție care au respins cererea ca nefondată.
Totodată consideră că obligarea la plată a sumei de 93413 lei este netemeinică datorită faptului că nu li se poate imputa culpa reclamantei care în momentul cumpărării nu a verificat situația terenului pe care erau edificate construcțiile și faptul că la acea dată contractul de închiriere expirase de peste nouă luni, existând numeroase motive ca acea tranzacție să nu fie încheiată, iar în momentul de față să ceară anularea contractului astfel încheiat și să se îndrepte împotriva vânzătorului de rea credință pentru recuperarea contravalorii construcțiilor.
Mai arată că la solicitarea reclamantei până în prezent nu a putut încheia un contract de închiriere deoarece procesul dintre pârâta de față și - de nu s-a încheiat.
Față de cele arătate solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței nr. 525 în sensul respingerii cererii ca nefondată.
Analizând motivele de apel în raport cu legislația incidentă in cauză precum si probele avute in vedere de prima instanță se constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a interpretat in mod injust si nelegal cauza dedusa judecății, ignorând probele depuse de către apelanta.
Se poate observa ca instanța de fond nu a luat in considerare contractul de închiriere nr. 14 din 03.01.2005 încheiat intre - SA Târgoviște si - DE COM SRL, care expirase in 31.12.2005, cu mult înainte de 01.09.2006 când s-a încheiat intre reclamantă si - de contractul de vânzare- cumpărare sub forma unui înscris sub semnătura privată.
Este adevărat că acest contractul de închiriere a fost reziliat prin sentința nr. 1348/05.10.2006 însa contractul inițial încheiat între apelantă si vânzătoarea clădirilor către intervenientă a survenit ulterior după ce acesta expirase in data de 31.12.2005.
Inițial contractul de vânzare cumpărare a avut caracter de înscris sub semnătură privata, ulterior acesta a fost autentificat sub nr. 11554/27.12.2007, după ce Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins apelul formulat de - de Com SRL, privind rezilierea contractului de vânzare cumpărare, contractul fiind încheiat in detrimentul intereselor apelantei, vânzarea făcându-se intre doua societăți comerciale având același asociat unic.
Apelanta in mod justificat a refuzat încheierea contractului de închiriere privind construcțiile in cauza cu intimata - SRL deoarece era in litigiu privind construcțiile respective si regimul juridic al acestora, cu - de Com SRL.
Apelanta a dovedit faptul ca a solicitat ridicarea construcțiilor respective, mai ales că prin sentința nr. 2348/05.10.2006 s-a hotărât rezilierea contractului si evacuarea din construcțiile respective societății - de Com SRL.
În atare situație prima instanță a considerat in mod neîntemeiat si nelegal că cererea de chemare in garanție disjunsă din acțiunea principala, formulata de - SRL este fondata, mai ales că, o astfel de cerere dar cu alte părți procesuale a fost respinsa atât de Curtea de APEL PLOIEȘTI cât si de Înalta Curte de Casație si Justiție prin deciziile nr. 260/20.12.2005 si 2354/26.06.2007, care au fost depuse la dosar.
Instanța de fond in mod greșit a considerat aplicabile în cauză dispozițiile legale privind accesiunea imobiliară în favoarea - SRL, aceasta manifestând rea credință în încheierea contractului de vânzare cumpărare cu - de Com SRL Târgoviște, apelanta neavând nicio obligație in acest sens, construcțiile având caracter provizoriu, putând fi ridicate oricând, cu respectarea legislației urbanistice aplicabile in materie de către intimata - SRL.
Atâta timp cât intimata nu este de buna credință, cumpărând un bun litigios, dispozițiile art. 494 Cod civil nu pot fi aplicabile, ceea ce va determina admiterea apelului ca fondat iar in baza art. 296 Cod proc. civ se va schimba în tot sentința atacata, iar pe fond se va respinge cererea de intervenție in interes propriu ca neîntemeiată.
Văzând că apelul a fost legal timbrat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul- SA -Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 525 din 07. 04. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în,-, județul
Schimbă în tot sentința și pe fond respinge cererea de intervenție ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact /4 ex, /24.09.2008
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu
