Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.158
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta - SRL cu sediul în V de M,-, jud. P, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței nr. 1658 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL prin lichidator judiciar Societatea Civilă Profesională și SPPI cu sediul în P,-,. 34 R2,. 2, jud.
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. -/2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâta - SRL reprezentată de avocat în substituire avocat din Baroul Prahova și intimata reclamantă - SRL prin lichidator.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Părțile prezente, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta pârâta - SRL arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Invocă excepția necompetentei materiale a tribunalului, întrucât în mod nelegal litigiul a fost soluționat de Tribunalul Prahova, deoarece acesta nu avea competența materială necesară, în raport cu prev. art. 2 pct. 1, lit. a civ. prezenta cauza are ca obiect cerere în materie comercială al cărui obiect este sub 100.000 lei, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, conform art. 1 civ.
In ipoteza în care cererea lichidatorului jujdiciar ar fi întemeiată pe prev. art. 80 din legea 85/2006, competența de soluționare aparține judecătorului sindic.
In mod greșit Tribunalul Prahovaa respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii de conciliere directă. Reclamanta trebuia să efectueze procedura de conciliere directă prev. de art. 720/1 civ.
Mai arată că instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, acest termen împlinindu-se în anul 2005.
In mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat
pârâta la predarea utilajelor din litigiu.
Învederează că utilajele revendicate de reclamantă au fost predate în contul unei datorii, conform facturilor fiscale depuse la dosar.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, ca prescrisă sau ca neîntemeiată.
In subsidiar solicită anularea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare, Judecătoriei Vălenii d Munte.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă - SRL prin lichidator, arată că Tribunalul Prahova era competent să soluționeze prezenta cauză, fiind o acțiunea de obligație de a face, astfel că nici judecătorul sindic nu era competent să soluționeze acțiunea.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, aceasta a fost respinsă prin încheierea din 18.06.2007, aflată la dosarul de fond la fila 51. La fila 4 tot în dosarul de fond se află copia notificării pârâtei de către lichidator prin care i s-a pus în vedere să predea bunurile aflate în custodia acesteia și nicidecum în proprietatea sa. Prin sentința nr. 469/17.12.2004 a fost admisă acțiunea în anulare a reclamantei, astfel că termenul de prescripție de 3 ani nu s-a prescris. Se mai învederează că pârâta s-a înscris în tabelul definitiv consolidat al creditorilor, astfel că apelanta s-ar îmbogăți fără justa cauza dacă bunurile ar rămâne la aceasta.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față constată:
Prin sentința nr. 1658 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL prin lichidator judiciar Societatea Civilă Profesională și SPPI, în contradictoriu cu pârâta - SRL V de M și a obligat pârâta să restituie reclamantei următoarele bunuri: mașina de găurit și scobit orizontal, strung, mașina de șlefuit, mașina universală de tâmplărie, abricht, mașina de rindeluit la grosime, circular și freza verticală, mașina de frezat orizontală, mașina circulară cu ax înclinat, mașină universală de tâmplărie, circular 2 bucăți, mașina de rindeluit pentru fețe și motostivuitor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 19.02.2002, între reclamantă, în calitate de predător și pârâtă, în calitate de primitor, s-a încheiat un proces verbal de predare primire a mai multor utilaje de tâmplărie: mașina de găurit și scobit orizontal, strung, mașina de șlefuit, mașina universală de tâmplărie, abricht, mașina de rindeluit la grosime, circular și freza verticală, mașina de frezat orizontală, mașina circulară cu ax înclinat, mașină universală de tâmplărie, circular 2 bucăți, mașina de
rindeluit pentru fețe, iar prin avizul de însoțire nr. -/19.09.2002, pârâta a primit de la reclamantă un motostivuitor în scopul reparării acestuia, bunuri ce reprezentau proprietatea reclamantei și care nu i-au mai fost restituite, susținerea pârâtei că aceste bunuri i-au fost predate în scopul stingerii unor datorii pe care reclamanta o avea față de pârâtă, nu este fondată, nerezultând din probatoriile administrate că ordinul de compensare a fost încheiat în baza înțelegerii dintre părți.
Reținându-se că pârâta deține bunurile enumerate în petitul acțiunii în calitate de detentor precar și fără nici un titlu valabil, prin sentință, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la restituirea bunurilor proprietatea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta - SRL V de M, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1.În primul motiv de apel invocă excepția necompetenței materiale
Tribunalului, arătând că, Tribunalul Prahova nu avea competența materială în soluționarea acțiunii cu care a fost investit, față de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a pr. Civilă, deoarece acțiunea cu care a fost investită prima instanță avea ca obiect o cerere în materie comercială, în valoare de până la 1.000.000 lei vechi, situație în care competența de soluționare a cauzei aparținea judecătoriei potrivit dispozițiilor art. 1 din Codul d e procedură civilă.
În ipoteza în care cererea lichidatorului ar fi întemeiată pe prevederile art. 80 din Legea 85/2006, arată apelanta, competența de soluționare a cauzei aparținea judecătorului sindic.
În nici una din cele două situații, competența de soluționare a cauzei nu aparținea Tribunalului Prahova, astfel încât sentința pronunțată de către prima instanță este nelegală.
2.Prin al doilea motiv de apel, arată că în mod greșit instanța de fond, a
respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii de conciliere directă,întrucât acțiunea reclamantei este o acțiune evaluabilă în bani, valoarea bunurilor revendicate fiind de 259.776.253 lei ROL, conform expertizei - și fiind o acțiune evaluabilă în bani, reclamanta trebuia să efectueze procedura de conciliere, prevăzută de art. 720 indice 1. pr. Civilă, intimata nefăcând dovada efectuării acestei proceduri, astfel încât acțiunea trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă.
3.Prin al treilea motiv de apel, arată că în mod greșit instanța de fond
respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, reclamanta pretinzând prin acțiune că
i-a predat utilajele revendicate în vederea desfășurării în comun a unei activități, fără să producă vreo dovadă în acest sens, adresa nr. 156/13.03.2003 emisă de către reclamantă către - SA B nefiind opozabilă apelantei deoarece este un act unilateral al reclamantei și în ipoteza în care susținerea reclamantei ar fi reală, aceasta putea revendica utilajele respective în termenul legal de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958, termen care s-a împlinit în anul 2005, astfel încât acțiunea trebuia respinsă ca prescrisă.
4.Prin al patrulea motiv de apel, arată că în mod greșit instanța de fond a
admis acțiunea și a obligat apelanta la predarea utilajelor în litigiu, întrucât aceste utilaje i-au fost predate de către reclamantă în contul unei datorii vechi în sumă de 325.187.087 lei, neexistând nicio dovadă din care să rezulte că reclamanta i-ar fi achitat contravaloarea facturilor fiscale menționate în întâmpinare, fiind greșită motivarea instanței de fond că pentru această sumă a intervenit un ordin de compensare la data de 20.08.2002, instanța luând în considerare doar susținerile reclamantei și respingând în mod nejustificat proba cu martori solicitată de apelantă pentru dovedirea faptului că reclamanta i-a predat bunurile revendicate în contul datoriei pe care o avea față de apelantă, astfel încât procedând în acest mod, prima instanța a încălcat apelantei dreptul la un proces echitabil.
Se solicită admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă,
ca prescrisă, sau ca neîntemeiată, iar în subsidiar desființarea sentinței și trimiterea
cauzei spre judecare la udecătoria Vălenii d e
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că apelul este nefondat pentru considerentele următoare:
Primul motiv de apel ce vizează necompetența materială a instanței de fond, este nefondat.
Acțiunea formulată de către intimata reclamantă și cu care a fost investită prima instanță, este o acțiune având ca obiect obligație de a face, constând în restituirea unor bunuri proprietatea intimatei reclamante, astfel încât acțiunea era de competența materială a Tribunalului potrivit art. 2 alin.1 lit. a pr. civilă, fiind o cerere al cărei obiect este neevaluabil în bani, ultima ipoteză prevăzută în aceste dispoziții.
În cauză nu se aplică dispozițiile art. 80 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, deoarece nu era o acțiune formulată de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar pentru anularea constituirii ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și nici o acțiune formulată de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar pentru restituirea de către terți a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitori prin acte de transfer cu titlu gratuit, operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită sau o acțiune încheiată în cei trei ani anterior deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori și nici celelalte acțiuni prevăzute la lit. d - g și pct. 2 lit. a - f.
Acțiunea formulată de către intimata reclamantă prin lichidatorul judiciar, nu intră în nici una din acțiunile prevăzute la art. 80 din Legea 85/2006, astfel încât acțiunea cu care a fost investită prima instanță nu era de competența judecătorului sindic de la tribunal.
C de al doilea motiv de apel ce vizează greșita respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, este nefondat.
Acțiunea formulată de intimată soluționată prin sentința apelată, are ca obiect obligația de face, nefiind o acțiune cu caracter patrimonial, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 720 indice 1 pr. Civilă, dispoziții ce prevăd obligativitatea concilierii directe cu cealaltă parte înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Potrivit înscrisului aflat la fila 4 dosar fond, constând în adresa nr. 148/7.07.2004 a lichidatorului judiciar avocat, prin care a somat apelanta pârâtă prin executorul judecătoresc, să-i restituie bunurile predate conform procesului verbal de primire, rezultă că s-a întrerupt cursul prescripției, potrivit dispozițiilor art. 16 lit. c din Decretul 167/1958, actul emis de lichidator având caracterul unui act începător de executare, astfel încât, corect și legal prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Totodată, prin sentința nr. 469/17.12.2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a stabilit proprietatea reclamantei asupra bunurilor pentru care prin acțiunea formulată a solicitat restituirea lor de către apelanta pârâtă, ce le deține fără un titlu legal, situație în care se consideră că dreptul la acțiunea reclamantei a început să curgă la data pronunțării sentinței 17.12.2004, dată în raport de care acțiunea formulată de reclamantă la 30.03.2007, este formulată în termenul legal de trei ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958.
C de al patrulea motiv de apel este nefondat.
Intimata reclamantă a făcut dovada că la data de 19.02.2002, în baza procesului verbal de predare primire încheiat între reclamantă în calitate de predător și pârâtă în calitate de primitor, a predat apelantei pârâte, utilajele de tâmplărie și motostivuitorul ce au făcut obiectul acțiunii și pentru care prin sentința apelată a obligat apelanta la restituirea lor deoarece le deține fără un titlu valabil, bunurile fiind proprietatea intimatei reclamante.
Susținerea apelantei că aceste bunuri i-au fost predate de către reclamantă în vederea stingerii unei datorii pe care intimata o avea față de apelantă, nu este fondată,
deoarece prin sentința 3269/14.10.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a respins cererea privind somația de plată formulată de apelată împotriva intimatei reclamante pentru suma 325.185.987 lei, reținându-se în considerentele sentinței că între cele două părți s-a încheiat ordinul de compensare din 20.08.2002, prin care datoria intimatei reclamante s-a stins prin acțiunea de compensare efectuată la acea dată, astfel încât greșit susține apelanta că bunurile i-au fost predate în schimbul stingerii unei datorii pe care intimata o avea față de apelantă.
Dovedindu-se că bunurile ce au făcut obiectul acțiunii sunt proprietatea intimatei reclamante și că apelanta pârâtă deține bunurile în calitate de detentor precar în baza procesului verbal de predare primire în custodie din 19.02.2002 și că nu are nici un titlu valabil pentru deținerea bunurilor proprietatea reclamantei, sentința apelată prin care a fost obligată apelanta să restituie bunurile intimatei reclamante, este legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 296 pr. Civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SRL cu sediul în V de M,-, jud. P, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței nr. 1658 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL prin lichidator judiciar Societatea Civilă Profesională și SPPI cu sediul în P,-,. 34 R2,. 2, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red. CE/DL
11.09.2008
4 ex.
f- Tr.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
