Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.158/COM
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta reclamantă - SRL NORD cu sediul în str.23 August - Hotel nr.2, județ C, împotriva Sentinței civile nr.971/COM/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - R NEAGRĂ SA, cu sediul în Nord,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09 octombrie 2008, pentru când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.459/118/26.07.2005 reclamanta - SRL prin administrator a chemat în judecată pe pârâta -, Restaurante Marea Neagră SA solicitând ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare cumpărare privind activul Hotel Restaurant, la prețul de 5.639 milioane lei Rol - echivalent a 563.900 Ron, care reprezintă prețul de circulație a imobilului la data realizării acordului de voință privind încheierea acestui contract, respectiv 13.11.1998.
Prin aceeași acțiune se solicită obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 Ron pe fiecare zi de întârziere calculate de la rămânerea definitivă a sentinței și până la momentul executării acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, la data de 21.01.1992 a perfectat cu pârâta contractul de locație a gestiunii nr. 1070 referitor la activul Hotel Restaurant situat în Nord pe o perioadă de 10 ani, respectiv până la data de 21.02.2002.
Prin decizia civilă nr. 36/2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr. 372/2003 se constată "existența convenției de transformare a contractului de locație de gestiune 1072/21.02.1992 intervenit între părți prin novație în contract de leasing imobiliar, cu clauză fermă de vânzare-cumpărare cu privire la activul sus menționat.
Arată reclamanta că, de la data existenței convenției părților, în sensul încheierii contractului de leasing (13.11.1998), s-au instrumentat 2 expertize tehnice imobiliare având ca scop stabilirea prețului activului, cu evaluatori propuși de pârâtă și agreată deopotrivă de părți, ocazie cu care au fost stabilite valorile de circulație de 5.639 milioane lei (ROL).
S-a arătat că ratele de locație au fost plătite cu titlu de rate de leasing, însă pârâta a refuzat să încheie contractul de vânzare cumpărare asupra activului litigios, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948, 969, 1021, 1128-1137 și următoarele din Cod civil, art. 35, art. 897 și următoarele Cod comercial, art. 580 Cod procedură civilă, Legea nr. 31 republicat, art. 21 lit. f din statutul societății pârâte, HG 457/1997 art. 102 privind transformarea contractului de locație în gestiune în contract de leasing imobiliar, OUG 88/1997 și a NM prevăzut în HG 55/1998, OUG 32/1998.
Prin întâmpinare, pârâta pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii dedusă din dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă.
În argumentarea excepției s-a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată are un caracter evaluabil, întrucât, prin fixarea valorii în schimbul căruia urmează a fi obligată la înstrăinarea activului cererea reclamantei devine una evaluabilă pecuniar.
Relativ la capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, pârâta a apreciat că are caracter inadmisibil întrucât instituția daunelor cominatorii nu are un temei legal, constrângerea la executarea unei obligații ce nu poate fi îndeplinită prin alte persoane decât debitorul putându-se realiza prin aplicarea unei amenzi civile în condițiile art. 5803Cod procedură civilă.
Prin încheierea interlocutorie din 30.11.2005 a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, instanța considerând că, ne aflăm în prezența unei obligații de a face clasică neevaluabilă pecuniar. Împrejurarea că reclamanta urmărește prin acțiune înstrăinarea activului litigios la un anumit preț nu împreună obiectului dedus judecății caracter evaluabil care să necesite parcurgerea procedurii prelitigioase.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii are într-adevăr, caracter inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 5803Cod procedură civilă text legal care reglementează instituția amenzii civile către stat în cazul neîndeplinirii unei obligații intuitu personae.
Pe fondul litigiului, pârâta a apreciat că acțiunea nu are caracter fondat și a expus următoarea argumentație.
S-a relevat că în raport de dispozițiile art. 1294 Cod civil, text care reglementează condițiile vânzării, părțile din prezenta cauză nu au ajuns la un acord comun privind vânzarea nefiind îndeplinită condiția consensului, sens în care nu poate fi vorba de o tranzacție având ca obiect dreptul de proprietate asupra activului Hotel.
Mai mult, data de 13.11.1998, prezentată de reclamantă ca fiind momentul la care s-a realizat consensul în privința încheierii contractului de vânzare nu are această valență, în opinia pârâtei. Data de 13.11.1998 este apreciată ca fiind, data la care "a fost comunicată către recurenta - reclamantă acceptarea ofertei privind transformarea prin novație a contractului de locație de gestiune în contract de leasing cu clauză fermă de cumpărare a activului litigios - dată ce este de altfel, menționată în considerentele deciziei civile nr. 336/2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
S-a mai arătat că reclamanta nu poate să impună cuantumul prețului, iar eventualul acord cu privire la întocmirea raportului de evaluare la care face trimitere reclamanta nu reprezintă un acord asupra prețului în schimbul căruia urma să-și înstrăineze dreptul său de proprietate asupra Complexului.
Scopul realizării raportului de evaluare a fost acela de a stabili dacă reclamanta respectă una din condițiile impuse de legislația aflată în vigoare la acea dată, cu privire la transformarea contractului de locație în gestiune în contract de leasing imobiliar și anume cuantumul investițiilor realizate de activul evaluat.
S-a mai apreciat că dacă s-ar reține valoarea propusă de către reclamantă cu consecința încheierii convenției de vânzare, înstrăinarea ar avea caracter nul absolut, tocmai datorită neseriozității prețului.
De altfel, solicitarea reclamantei este afectată în parte, de autoritatea de lucru judecat, atât timp cât decizia civilă sus amintită a respins cererea privind omologarea raportului de evaluare.
Ambii subiecți litiganți prin răspunsurile la interogatoriu și-au reconfirmat pozițiile procesuale exprimate inițial.
Apreciindu-se utilă în cauză efectuarea unei expertize tehnice de specialitate instanța a dispus instrumentarea acesteia, cu următoarele obiective stabilite în două variante:
- stabilirea valorii de circulație a activului litigios la data de 13.11.1998;
- stabilirea contravalorii investițiilor efectuate de către reclamantă de la data încheierii contractului de locație în gestiune li până la data de 13.11.1998;
- stabilirea valorii activului cu deducerea contravalorii investițiilor;
- stabilirea valorii de piață a activului litigios, a investițiilor realizate până la data de 13.11.1998 și cele realizate până la momentul efectuării expertizei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză s-a statuat, pe de o parte, în raport de obiectivele societății reclamante că valoarea de circulație a activului la data de 13.11.1998 este de 499.558.988 lei RON, valoarea investițiilor totalizează suma de 85.500 lei RON, iar valoarea activului după deducerea investițiilor însumează 410.060 lei RON.
În raport de obiectivele societății pârâte, expertul tehnic a stabilit o valoare de circulație a activului de 38.976.320.130 lei, o contravaloare a investițiilor de 89.500 lei RON la data de 13.11.1998, iar până la data efectuării expertizei o valoare a investițiilor de 268.311 lei RON.
Invocându-se la data de 13.10.2006 incidentul procedural dedus din dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă prezenta cauză a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 3684/com/2006.
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol la data de 05.06.2007, motivele sistării temporare a judecății nemaisubzistând.
Pârâta apreciind că valoarea de circulație stabilită, în cadrul expertizei nu este circumscrisă unor criterii obiective a formulat obiecțiuni, încuviințate de către instanțe prin încheierea de ședință din data de 05.09.2007.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul tehnic și-a exprimat același punct de vedere.
Prin Sentința civilă nr.971/COM/16.04.2008 Tribunalul Constanța - Secția comercială respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL, reținând în esență că:
Prin acțiune, reclamanta solicită în cadrul unei obligații de a face, obligarea pârâtei de a proceda la încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare - cumpărare referitor la activul Hotel Restaurant la prețul de 563.90 lei RON, apreciat de aceasta ca fiind prețul de circulație la data realizării acordului de voință, respectiv la data de 13.11.1998, fără a preciza sau argumenta dacă în cauză convenția de leasing imobiliar a fost perfectată, legea impunând existența încheierii acestui din urmă contract ca și condiție sine que nou de promovare a prezentei cauze.
Incontestabil, decizia civilă nr. 336/com/2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA înlătură orice îndoială cu privire la existența contractului de leasing, constatând nașterea acestuia prin novarea contractului de locație de gestiune nr. 1070/21.02.1992 încheiat între părți.
Însă nu trebuie ignorat că prin aceeași decizie, pârâta a fost obligată la încheierea în formă scrisă a contractului de leasing imobiliar, lăsând în seama convenției părților mecanismul cerere-ofertă (preț, clauze contractuale circumscrise rapoartelor de evaluare).
Însă, așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat în prezenta cauză, acest acord de voință al părților asupra clauzelor contractuale nu s-a realizat.
În absența contractului de leasing imobiliar, prezenta acțiune nu are suport, întrucât această obligație pretinsă a-i incumba pârâtei (obligația de a vinde) nu poate fi cercetată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a promovat apel reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.296 Cod pr.civilă, cu următoarea motivație, în esență:
- instanța de fond în mod nelegal a interpretat actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia, odată ce convenția de leasing imobiliar nu a fost perfectată pentru că, părțile nu au ajuns la o înțelegere/acord cu referire la preț;
- hotărârea instanței de fond este contradictorie sub aspectul reținerilor referitoare la acordul de voință al părților și care, în cauză nu s-a realizat;
- nelegal reține instanța de fond că, nu poate cerceta obligația de a vinde a pârâtei intimate și că, acțiunea nu are suport;
- nelegal se reține de către instanța de fond că, prin pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii, s-ar afecta principiul liberalității contractelor, atât timp cât, nu s-a materializat acordul consensual relativ la contractul de leasing imobiliar.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă - NEAGRĂ SA solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivația în esență că, vânzarea-cumpărarea ce este un contract consensual, poate fi perfectată doar în cazul în care părțile au ajuns la un acord cu privire la transmiterea proprietății, care în speță, nu poate fi reținut.
Arată intimata că, decizia Curții de Apel reprezintă temei pentru încheierea unui contract de leasing și nu pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, o altă interpretare determinând o lipsire de eficiență juridică a hotărârii irevocabile - Decizia nr.336/2003 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Totodată, se învederează că, intimata nu a refuzat încheierea contractului de leasing și nici nu putea aof ace din perspectiva deciziei irevocabile.
În ceea ce privește prețul imobilului, arată intimata că, expertiza administrată în cauză a fost criticată de ambele părți, fiind inadmisibil a se dispune obligarea acesteia la vânzarea activului la un preț atât de mic.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins, apreciază Curtea, conform art.296 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 21.02.1992, părțile au perfectat contractul de locație de gestiune nr.1070/1992, referitor la activul Hotel Restaurant "" situat în Nord,-, județ C, a căror clauze au fost respectate de - SRL, în sensul îndeplinirii obligației de plată a contravalorii locației negociate anual și al efectuării de investiții proprii.
Ulterior, având în vedere normele specifice de privatizare, în turism și comerț, cu adresa nr.5991/04.09.1997 pârâta a solicitat - SRL să-și exprime opinia conform Capitolului III art.94, raportat la art.102 din HG nr.457/1997, în referire la transformarea prin novație a contractului de locație de gestiune într-un contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare.
Față de exprimarea acordului/acceptării ofertei de transformare prin novație a contractului de locație de gestiuneîn contract de leasing cu clauză fermă de cumpărare a activuluiîn litigiu comunicată de - SRL cu adresa nr.7202/13.11.1998 către pârâtă, și deoarece- " RESTAURANTE NEAGRA SA(fostă - SA),nu a pus în executare Hotărârea AGA din 04.10.1997prin care se luase măsura transformării contractului, înțelegând însă a dispune printr-o nouă Hotărâre AGA revocarea convenției de transformare prin novație a contractului,- SRLa procedat la chemarea în judecată a pârâtei, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:aplicarea întocmai a Hotărârii AGA din 04.10.1997, prin care se luase măsura transformării contractului; precum șiaplicarea întocmai a OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale și a Legii nr.99/1999, respectiv HG nr.450/1999.
Prin Decizia civilă nr.336/COM/27.03.2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială în dosar nr.372/COM/2003se admite recursuldeclarat de reclamantă, dispunându-se modificarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond (nr.8336/02.12.2002), cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulate de - SRL, constatându-se existența convenției de transformare a contractului de locație de gestiune intervenit între părți,prin novație, în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare-cumpărare.
Instanța a avut în vedere, examinând acțiunea dedusă judecății că, novația este un contract prin care părțile sting o obligație pentru aoî nlocui cu o obligație nouă, iar pentru a opera este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: a) existența unei obligații care urmează să se prin novație; b) nașterea unei obligații noi, care, de asemenea trebuie să fie valabilă; c) noua obligație trebuie să conțină un element nou; d) intenția de a, care constituie elementul esențial al novației.
În lipsa intenției de a, toate celelalte condiții nu duc la concluzia că între părți s-a realizat o novație, numai voința părților poate să facă acest lucru și, de aceea, în această privință, voința părților trebuie exprimată clar, să fie certă și neîndoielnică (art.1130 Cod civil).
Prin aceeași hotărâre se dispuneobligarea pârâtei - SA (actuală - " RESTAURANTE NEAGRA SA) la încheierea în formă scrisă a contractului de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare cu privire la activul de mai sus.
Cu alte cuvinte, contractul de leasing imobiliar, la încheierea căruia părțile au fost obligate prin Decizia civilă nr.336/COM/27.03.2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială în dosar nr.372/COM/2003, cu dispoziția de îndreptare a hotărârii, dispusă prin Încheierea nr.584/20 mai 2003, pronunțată de instanță în aceeași cauză,are o reglementare legală, avută în vedere de instanță la acea dată, respectivlegislația privatizării-OUG nr.88/1997privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prinHG nr.450/1999privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.88/1997 și ulterior, prinHG nr.577/2002privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.88/1997, cu modificările și completările ulterioare, și aLegii nr.137/28 martie 2002privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, fără ca drepturile și obligațiile părților să fi fost modificate.
În prezenta cauză, instanța a fost investită de către apelanta reclamantă - SRL, cu soluționarea unei cauze având ca obiect obligarea intimatei pârâte - Marea Neagră SA la încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare privind activul Hotel Restaurant, la prețul de 5.639 milioane lei ROL - echivalent a 563.900 lei RON, care reprezintă prețul de circulație a imobilului litigios, la data realizării acordului de voință privind încheierea acestui contract, respectiv 13.11.1998, făcându-se referire la dispozitivul Deciziei civile nr.336/2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.372/2003.
Conform precizărilor apelantei, în drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.948, cu referire la art.969 și cu aplicarea art.1021 Cod civil, coroborate cu art.1128 - art.1137 și urm. Cod civil, precum și cu art.35 cu referire la art.897 și urm. Cod comercial, ca de altfel și art.102 din HG nr.457/1997 privind transformarea contractului de gestiune în contract de leasing imobiliar, OUG nr.88/1997, HG nr.55/1998 și OUG nr.32/1998.
Curtea reține că, probatoriul administrat în cauză nu face dovada în sensul art.1169 cod civil dacă în cauzăconvenția de leasing imobiliara fost perfectată, legea impunând existența încheierii acestui din urmă contract ca și condițiesine que nonpentru promovarea prezentei acțiuni, în respectarea considerentelor cuprinse în decizia irevocabilă pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.372/2003.
Cu alte cuvinte, intimata pârâtă - Marea Neagră SA a fost obligată la încheierea în formă scrisă a contractului de leasing imobiliar, printr-o hotărâre irevocabilă, lăsând în seama părților mecanismul convenției cerere/ofertă cu referire la preț, clauze contractuale circumscrise rapoartelor de evaluare.
Este de necontestat că, probatoriul administrat în cauză face dovada nerealizării acordului de voință al părților asupra clauzelor contractuale - preț - însă așa după cum a reținut și instanța de fond, în absența contractului de leasing imobiliar acțiunea nu are suport.
În sprijinul argumentației sus-expuse este și împrejurarea că, obligația de a transfera sau de a constitui dreptul de proprietate sau orice alt drept real asupra unui bun este o obligație de a da, ce nu poate fi realizată decât în temeiul acordului de voință al părților, știut fiind că, caracteristic contractelor sinalagmatice este acordul de voință al acestora, în lipsa consimțământului uneia dintre părți, actul juridic neproducându-și efectele.
Pentru a reține caracterul fondat al prezentei acțiuni circumscrisă unei legi speciale de accelerare a reformei economice, trebuie cercetat care este contravaloarea ratei de leasing, durata contractuală a convenției de leasing, valoarea reziduală, ori, în cauză, aceste elemente nu au fost materializate printr-o convenție sinalagmatică pentru a naște în sarcina intimatei pârâte obligația de a vinde, într-o eventuală opțiune de o cumpărare a imobilului litigios.
Ca atare, Decizia civilă nr.336/COM/2003 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA constituietemei pentru perfectarea/încheierea unui contract de leasing imobiliar.
Este dovedit că, părțile nu au ajuns la un consens/acord sub aspectul clauzelor contractului de leasing ce trebuia perfectat, fiind de netăgăduit că, OG nr.51/1997 - privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, modificată și republicatăreprezintă reglementarea contractului de leasing, dispozițiile cuprinse în ordonanță fiind necesar a fi coroborate cu legislația privatizării reglementată de OG nr.88/1997 modificată și republicată, cu normele sale de aplicare aprobate prin HG nr.577/2002, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Din dispozițiile legale sus-enunțate, rezultă între alte caractere ale contractului de leasing și cel decontract negociatși nu de adeziune.
Astfel,actele normative arătate stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, principiilece trebuie respectate, precum șicriterii de fixare a prețuluibunului ce formează obiectul material al contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.
De altfel,prin instituirea criteriilor de evaluare a bunurilor, legiuitorul însuși a limitat libertatea contractuală, atât timp cât, prin lege - inclusiv prin hotărâre judecătorească, cu valoare de lege pentru părți - se instituie obligația de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză de vânzare.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta reclamantă - SRL NORD cu sediul în str.23 August - Hotel nr.2, județ C, împotriva Sentinței civile nr.971/COM/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - R NEAGRĂ SA, cu sediul în Nord,-, județ
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/23.10.2008
Dact.Sz - 4 ex/23.10.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
