Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.16/A/COM
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de către pârâta împotriva sentinței civile nr.264/PI/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect stabilirea obligației de plată a amenzii civile.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei apelante, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate, cu modificarea "în tot" a soluției pronunțate, în sensul de a respinge ca nefondată acțiunea reclamanților pentru motivele prezentate în cerea de apel și în concluziile scrise pe care la depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 264/PI/13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de către reclamanții și în contradictoriu cu pârâta și a fost obligată pârâta la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere în favoarea Statului Român până la îndeplinirea obligației prevăzute în sentința civilă nr.119/CC/2007 a Tribunalului Timiș.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin sentința de mai sus pârâta a fost obligată pe calea ordonanței președințiale să permită accesul reclamantului, persoană fizică, în incinta societății comerciale, însă aceasta nu s-a conformat, iar pe de altă parte, deși legal citată nu a depus întâmpinare sau probe în apărare, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiile art.225 proc.civ.
Împotriva sentinței civile nr.264/PI/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- a formulat apel, pârâta solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu modificare "în tot" a soluției pronunțate, în sensul de a se respinge ca, nefondată acțiunea reclamanților și
În motivele căii de atac se arată netemeinicia hotărârii, întrucât s-a data o interpretare greșită a probelor administrate și nelegalitatea, întrucât instanța de fond a nesocotit normele de drept material aplicabil speței, prin încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În concret se susține că instanța de fond a omis a observa că apelanta nu putea să predea actele contabile ale societății, decât reclamantului, persoană fizică, sau unei alte persoane desemnate de către acesta, pe baza unei procuri speciale în care să se prevadă în mod expres că acea persoană este îndreptățită să ridice actele, și în acest context cele consemnate de executorul judecătoresc în procesul verbal din 11.12.2007, nu corespund realității în sensul că persoanele care s-au prezentat pentru a ridica aceste acte nu se aflau în posesia unei astfel de procuri speciale.
Procura prezentată se referea la îndeplinirea altor obligații și nicidecât la ridicarea și intrarea în posesie a documentelor contabile ale Pentru același motiv, pârâta apelantă a fost scoasă de sub urmărire penală printr-o Ordonanță a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, și astfel fiind se susține că nu putea fi constrânsă la plata unei amenzi civile în favoarea Statului Român atâta timp cât reclamanții nu au făcut dovada culpei sale exclusive, respectiv a refuzului în executarea obligației de a face.
De asemenea, apelanta mai susține că la data de 23.07.2008 l-a convocat personal pe reclamant la sediul societății pentru a-i preda actele contabile, sens în care s-a constituit o comisie de predare, însă reclamantul nu s-a prezentat și nici nu a fost delegată o altă persoană cu procură specială pentru ridicarea acestor acte.
În opinia apelantei se desprinde cu ușurință concluzia că instanța de fond a aplicat greșit prevederile textele de lege incidente în cauză, în sensul că s-ar fi impus respingerea acțiunii.
Pentru soluționarea apelului s-a depus de către pârâtă o serie de înscrisuri constând în decizia nr.1/2008 emisă de societatea reclamantă, procesul verbal încheiat la 23.07.2008, dovezile de convocare și expediere de la file 8 -11 dosar, copia procesului verbal al executorului judecătoresc și a procurii speciale, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și notificarea de la fila 28 dosar, adresa executorului judecătoresc referitoare la dosarul nr.1124/EX/2007 și în final pârâta a depus concluzii scrise în cauză.
Examinând apelul pârâtei, conform motivelor invocate în scris de aceasta, stării de fapt și înscrisurilor de la dosar, Curtea consideră ca întemeiată calea de atac promovată de pârâtă pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o aplicare a prevederilor art.5803din proc.civ. care reglementează în cadrul executării silite a obligațiilor de a face, și o sancțiune de natură civilă, în situația în care această obligație nu se îndeplinește de bunăvoie. Sancțiunea are forma unei amenzi civile în favoarea statului.
Însă, ca orice fel de sancțiune, pentru a fi aplicată trebuie inițial a se constatat ca îndeplinite condițiile răspunderii juridice, între care cea care interesează în speța de față este vinovăția.
Analizând prin prisma stării de fapt așa cum rezultă din probele de la dosar, constând în înscrisurile depuse, această vinovăție a pârâtei, în condițiile în care este clară inacțiunea acesteia care nesocotește o dispoziție imperativă - onerativă, se reține că această condiție a răspunderii nu este îndeplinită.
Lipsa vinovăției exclude răspunderea juridică pentru acest ilicit.
Astfel, ca o stare subiectivă, concretizată în atitudinea psihică a părții față de fapta sa și consecințele sale, vinovăția, sub forma intenție sau culpei, trebuie să rezulte din ansamblu acțiunilor, elementelor de comportament în legătură cu obligația de a face care indubitabil subzistă în sarcina sa.
Din acest punct de vedere sunt de reținut argumentele apelantei, în sensul că, în primul rând cu ocazia încheierii procesului verbal de către executorul judecătoresc, beneficiarul obligației de a face, respectiv reclamantul persoană fizică nu s-a prezentat și nu a acordat o împuternicire expresă vreunei persoane de a intra în posesia actelor și documentelor contabile ale societății.
Procura specială aflată și la dosarul cauzei (fila 13 apel), în favoarea lui nu se referă și la această situație.
În al doilea rând, o încercare ulterioară, de convocare a reclamantului în vederea predării actelor contabile a rămas fără vreun rezultat ca urmare neprezentării aceluiași reclamant.
Pe cale de consecință, văzând art.295 proc.civ. modul de stabilire a situației de fapt, instanța urmează a admite apelul pârâtei, a schimba în tot sentința primei instanțe în sensul respingerii cererii pentru aplicarea amenzii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinței civile nr.264/PI/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, schimbă în tot sentința în sensul că respinge cererea reclamanților și T pentru obligarea la amendă civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - DR. - -
GREFIER,
- -
Se comunică câte un exemplar din decizie:
pârâta apelantă
reclamanții intimați
și
Red.19.02.2009
Tehnored 5 ex.19.02.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Florin Moțiu
