Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 1813/2007)
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 163
Ședința publică de la 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
*****************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, având ca obiect apelul promovat de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu intimatele pârâte - SA și - SRL, împotriva Sentinței comerciale nr.6290/08.05.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 4737/2007).
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din 08.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezente -, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15.04.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.6290 din 8.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele - SA și - SRL.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta a solicitat pe calea acțiunii în justiție să fie obligate pârâtele să îi permită accesul necondiționat în incinta pe căile de acces deținute în coproprietate forțată și perpetuă. S-a mai reținut că prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul și consimțământul celorlalți, deoarece fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porțiunii indivize aferente lui din bun. În continuare s-a reținut că restricțiile pârâtelor care i-ar fi interzis reclamantei accesul pe terenul deținut în coproprietate au fost determinate de chiar atitudinea ultimeia, că reclamanta este cea care a obturat căile de acces comune în mod repetat cu mașini de tonaj în vederea
reamenajării punctului său de lucru și că afirmațiile - " " SRL în sensul că i-ar fi fost interzis cu desăvârșire accesul mașinilor în curtea interioară este contrazisă de registrul de intrări al societății de pază în care au fost consemnate numerele de înmatriculare, numele conducătorului auto, ora sosirii, ora plecării, bunurile transportate. În final, tribunalul a apreciat că sunt contradictorii declarațiile martorilor propuși de către reclamantă care au fost audiați în cauză și că din probele administrate rezultă că reclamanta se face vinovată de nerespectarea drepturilor celuilalt coproprietar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - " " SRL care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea cererii sale de chemare în judecată.
În motivarea apelului sunt criticate cele reținute de către tribunal în legătură cu pretinsa autoritate de lucru judecat ce ar exista în chestiunea obturării de către apelantă a căilor de acces comune. Se arată că prin sentința civilă nr.4224/2005 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială din dosarul nr.7340/CA/2005 instanța a evocat numai susținerile părților relativ la această împrejurare și că a conchis apoi că este vorba de un aspect al organizării de șantier, care excede analizei validității actului administrativ reprezentat în cauză de autorizația de construire nr.962/17.07.2005 eliberată pe numele - SRL.
În continuare apelanta învederează că sesizările chiriașilor de care se prevalează pârâta au fost făcute la comandă, că prima instanță a reținut greșit că ar avea nevoie de permisiunea coproprietarei pentru a se folosi de bunul său individual și că deși pe de o parte s-a ținut seama la dezlegarea pricinii de registrul ținut de - pe de altă parte a fost ignorat procesul verbal întocmit de organele de poliție din cadrul Secției 10 Poliție a Municipiului B din care rezultă că îi este blocat accesul în incinta curții magazinului.
În final apelanta subliniază că prin cererea sa de chemare în judecată a urmărit să îi fie protejat dreptul de proprietate prin redarea liberă a unui acces care i-a fost în unele cazuri restricționat iar în alte cazuri complet refuzat.
Intimata - SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond s-a apărat în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei, considerând totodată că partea de dispozitiv referitoare la respingerea capătului de cerere care are ca obiect plata de daune cominatorii se bucură de puterea lucrului judecat datorită necriticării sale prin motivele de apel.
S-au depus înscrisuri la dosar.
În ședința publică din 26.02.2008 Curtea a apreciat că excepția invocată de către intimata - SA cu privire la pretinsa putere de lucru judecat reprezintă în fapt o apărare pe fondul apelului, aceasta urmând să fie avută în vedere cu ocazia soluționării pricinii.
În aceeași ședință publică Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a - SA, invocată de aceasta, pe care a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și pe care a respins-o pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de cererea de chemare în judecată, de hotărârea atacată și motivele de apel invocate de către - SRL Curtea apreciază că apelul este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.266/14.05.1997 reclamanta - SRL a cumpărat de la pârâta - "" SA terenul construit în suprafață de 160,75 mp și coteleindivize aferente,în suprafață de 151,48 mp în care sunt cuprinse: hol intrare principală, culoar acces, hol intrare, suprafață neconstruită liberă pentru circulație și aprovizionare, suprafață neconstruită, căi de acces pietonal la centrala termică, suprafață neconstruită - căi de acces auto.
Prin contract cumpărătoarea s-a obligat să nu edifice nici o construcție pe suprafețele de teren aflate în coproprietate perpetuă și forțată a părților contractante (articolul 6 litera "a").
Reține că - SRL a obținut autorizația de construire nr.962/17.08.2005 emisă de Primăria Sector 3 B prin care a fost autorizată să execute lucrări de construire pentru supraetajarea, recompartimentarea spațiului existent pentru funcțiunea de alimentație publică - restaurant, fast-food. Datorită adreselor repetate ale - SA i s-a adus la cunoștință acesteia faptul că lucrările de construcție urmează să fie efectuate de către societatea autorizată numai pe suprafața deținută în exclusivitate, fără a se aduce modificări cotelor indivize deținute în coproprietate.
Reține că prin sentința civilă nr.4224 din 26.10.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a s-a admis cererea reclamantei - SA și s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.962/2005 până la pronunțarea instanței de fond. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că au existat numeroase sesizări ale chiriașilor reclamantei cu privire la obturarea căii de acces comune de către mașinile de mare tonaj ce deservesc societatea pârâtă - SRL.
Așadar, cele două societăți se află într-o relație tensionată generată de faptul executării unor lucrări de construire de către - SRL.
Verificarea legalității executării acestor lucrări excede obiectului prezentei acțiuni. Instanța judecătorească sesizată în cauză este ținută să se pronunțe pe cererea formulată de către - SRL în condițiile articolului 129 alineat final Cod procedură civilă și ca urmare trebuie să hotărască dacă sunt întemeiate pretențiile reclamantei care solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligate - SA și - SRL să îi permităaccesul necondiționatpe suprafețele de teren pe care le deține în proprietate exclusivă și respectiv în coproprietate cu consecința accesului personalului și autovehiculelor care servesc punctului său de lucru în incinta - SA, sub sancțiunea de daune cominatorii.
În motivarea acțiunii sale reclamanta - SRL învederează că i-a fost interzis în mod nejustificat și abuziv accesul (mai ales cu materiale de construcții) pe terenul deținutîn coproprietatede către - SRL, la instrucțiunile - SA. Tot în cuprinsul acțiunii reclamanta subliniază că urmare a acestui fapt a fost pusă în imposibilitatea de a-și mai aproviziona magazinul cu marfă, de a face livrări, etc.
În declarația martorului audiat în fața primei instanțe la propunerea reclamantei se face referire la faptul că acestuia (în calitate de șofer al - SRL) i s-a interzis să intre cu mașina în incinta complexului pentru a transporta (în toamna anului 2005) tuburi de oxigen, antigel, carbid, materiale de construcții.
C de-al doilea martor propus de către reclamantă, numitul, a declarat că este lucrător comercial în cadrul - SRL și că în toamna anului 2005 i-a fost interzis de asemenea accesul în Complexul deși avea de transportat cartele de telefon din depozitul aparținând reclamantei care se afla situat în incinta Complexului, depozit în curs de renovare.
Nici unul dintre martori nu a făcut referire expresă la o anumită dată la care s-ar fi petrecut aceste evenimente.
În procesul verbal cu nr.- din3.10.2005întocmit de către organele de poliție, s-a consemnat că numitului i-a fost interzis accesul în incinta curții magazinului pentru a descărca marfa.
Reiese pe de o parte că depozitul reclamantei aflat pe terenul proprietatea sa exclusivă se afla în stare de renovare iar pe de altă parte că angajaților reclamantei le-a fost interzis accesul pe cota indiviză care
cuprinde printre altele hol intrare, culoar acces, căi de acces auto la data de 3.10.2005.
Declarațiile martorilor și procesul verbal întocmit de către organele de poliție, se coroborează cu cele afirmate de către reclamantă în sensul că în toamna anului 2005 angajaților săi le-a fost blocat accesul spre incinta magazinului, nepermițându-li-se acestora să descarce marfa necesară renovării spațiului proprietatea sa.
Nu au fost administrate mijloace de probă concludente din care să rezulte că accesul la suprafețele pentru circulație și aprovizionare aflate în indiviziune i-ar fi fost blocat în mod constant reclamantei care efectuează tot din toamna anului 2005 lucrări de construcție la spațiul situat pe terenul proprietatea sa exclusivă.
Au fost evocate cele petrecute la data de 3.10.2005 (consemnate și în procesul verbal) și cu titlu generic faptele abuzive de care s-ar face permanent vinovate pârâtele, fără a se preciza în concret în ce constau acestea.
Din registrul întocmit și deținut de către -, angajată să asigure securitatea și paza Complexului (fila 115 dosar judecătorie) rezultă că în perioada6.09.2005-22.02.2006(perioadă în cadrul căreia a fost întocmit procesul verbal) reclamanta a avut acces în incinta complexului pentru a putea ajunge la sediul său.
Nu se poate reține existența unei fapte în formă continuă de care s-ar face vinovate pârâtele, astfel cum pretinde reclamanta.
Pe de altă parte în mod temeinic a considerat tribunalul că prerogativele dreptului de proprietate trebuie exercitate cu bună-credință, cu concursul și consimțământul celorlalți coproprietari.
Nu se poate reține că ar fi existat în cauză o servitute de trecere cum pretinde reclamanta ci doar că suprafețele, care constituie proprietate comună a proprietarilor spațiilor din complexul sunt destinate exclusiv bunei și normalei folosințe a spațiilor respective.
Nu rezultă fapta continuă a pârâtelor de a împiedica reclamanta să folosească spațiul proprietate exclusivă.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile legale invocate și dispozițiile articolelor 1169-1170 cod civil și articolului 46 Cod comercial, Curtea apreciază că apelul declarat de către - SRL este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă cu consecința păstrării hotărârii tribunalului ca temeinică și legală.
Va face aplicarea dispozițiilor articolelor 274-276 Cod procedură civilă și va obliga apelanta să plătească intimatei - SA cheltuielile de judecată suportate în apel reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în B,-,.3,.36, sector 3, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SA, cu sediul în B, - - nr.1, sector 3 și - SRL, cu sediul în B,-,.5, sector 3, împotriva Sentinței comerciale nr.6290/08.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- (Număr intern 4737/2007).
Obligă apelanta să plătească intimatei - SA suma de 29.750 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2008.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored./5 ex./24.04.2008
Com. 3 ex/12.05.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
