Spete pretentii comerciale. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 318/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 164
Ședința publică de la 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
*****************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față având ca obiect apelul și cererea de suspendare formulate de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B în contradictoriu cu intimata reclamantă - B - PRIN SUCURSALA B, împotriva Sentinței comerciale nr.14422/03.12.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței din 08.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15.04.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.14422 din 3.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamanta - B - în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 20.676.371,43 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pe perioada 1.04.2003-30.06.2003 pentru neplata la scadență a facturilor emise în perioada noiembrie 2002-iunie 2003, actualizată cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr.1/2001 prin care reclamanta a vândut pârâtei energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică din Municipiul B și că s-au emis facturi pentru plata energiei termice în perioada 1.11.2002-30.06.2003 care s-au achitat integral în perioada 1.04.2003-
28.02.2004. S-a mai reținut că în condițiile în care debitul principal a fost achitat până la data de 28.02.2004 nu se poate considera ca fiind prescris dreptul reclamantei la acțiune cu privire la penalitățile corespunzătoare debitului aferent perioadei 1.11.2002-31.03.2003 și că din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că penalitățile datorate de către pârâtă pentru perioada 1.04.2003-30.06.2003 în temeiul articolului 23 din convenția părților modificată sunt în cuantum de 22.666.802,31 lei.
Referitor la încheierea între părți a contractului de cont în temeiul OUG nr.115/2001, s-a mai reținut că expertul a ținut seama la efectuarea expertizei inclusiv de viramentele efectuate în contul și a calculat penalitățile de întârziere aferente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei iar pe fond că au fost nesocotite dispozițiile articolului 970 alineat 2 cod civil potrivit cărora contractul obligă nu doar la ceea ce este expres prevăzut în acesta ci și la ceea ce legea dă obligației după natura sa. În acest sens se învederează că după intrarea în vigoare a OUG nr.115/2001 s-a convenit ca plățile să se facă din contul de tip în strictă concordanță cu partea procentuală a fiecăruia convenită și stipulată în contract, că în anexa 2 la contractul de deschidere a contului de tip s-au stabilit procentele cuvenite fiecăruia dintre contractanți și că plățile au fost efectuate de către în limita procentelor stabilite, fără a se putea reține vreo culpă în sarcina sa cu privire la efectuarea obligațiile asumate. Mai arată că dacă ar fi efectuat plăți într-o cotă mai mare decât cea fixată în anexa la contractul i-ar fi fost atrasă răspunderea contractuală.
În apărare intimata a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei învederând că încasările slabe din contul sunt imputabile apelantei - pârâte întrucât numai aceasta are stabilită o relație contractuală cu beneficiarii și că în fiecare zi, sistematic, datorită culpei sunt încasate sume mici la care se aplică procentele convenite. Mai arată intimata că părțile au modificat contractul nr.1/2001 prin acte adiționale și ulterioare OUG nr. 115/2001 și respectiv ulterioare intrării în vigoare a contractului de cont -11.10.2001, fără ca prin acestea să se modifice clauzele privitoare la penalitățile de întârziere.
S-au depus înscrisuri la dosar.
În ședința publică din 8.04.2007 apelanta prin reprezentant legal a declarat că nu mai insistă pe cererea de suspendare a executării sentinței
atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamanta - B -, de hotărârea atacată și motivele de apel invocate, Curtea apreciază că apelul declarat de către pârâta este fondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
Reclamanta - B -, în calitate de vânzător și denumită producător a încheiat cu pârâta, în calitate de cumpărător și denumită transportator/distribuitor/furnizor, contractul nr.1/2001 (număr de intrare 156/5.01.2001) de vânzare-cumpărare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată.
Potrivit articolului 13 alineat 1 din contract cumpărătorul va achita în termen de 10 zile lucrătoare, de la data primirii, facturile emise de vânzător conform articolului 11 și articolului 12 (4).
Potrivit articolului 23 litera "a" din contract, neachitarea contravalorii facturilor de către cumpărător, în termen de 5 zile lucrătoare de la data limită, conform articolului 13 atrage după sine perceperea de penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după expirarea termenului de plată și până la achitarea ei.
Prin actul adițional nr.1/2002 la contractul nr.1/2001 s-a modificat cuprinsul articolului 13 și s-a stabilit ca termenul pentru achitarea contravalorii facturilor emise de vânzător să fie de 30 zile calendaristice de la data emiterii. S-a modificat și cuprinsul articolului 23 litera "a" și s-a stabilit perceperea de penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, care sunt în prezent de 0,1% pe zi de întârziere conform nr.1043/2001 (valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului).
Prin actul adițional nr.2/2003 la contractul nr.1/2001 s-a modificat cuprinsul articolului 13 și s-a stabilit obligația cumpărătorului de a achita în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii (înregistrării la sediul lui) contravaloarea facturilor emise de vânzător conform articolului 12.5. S-a modificat și cuprinsul articolului 23 litera "a" și s-au stabilit penalități de întârziere egale cu 0,07% pe zi de întârziere, conform ordinului nr.22/21.08.2002 cu mențiunea ca în cazul în care se modifică procentul de penalitate, noul procent intră în vigoare automat de la data publicării în Monitorul Oficial fără a fi necesar un act adițional în acest scop și se va aplica la soldul de la data intrării în vigoare a Ordinului ANRE care-l aprobă.
Prin actul adițional nr.3/2003 la contractul nr.1/2001 s-a modificat conținutul articolului 13 alineat 1 și s-a stabilit ca cumpărător să achite în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii (înregistrării la sediul lui), contravaloarea facturilor emise de vânzător
conform articolului 12 (5).
Pe fondul acestor convenții reclamanta vânzătoare a formulat acțiune în justiție prin care solicită obligarea pârâtei cumpărătoare să îi plătească suma de 16.137.441,98 lei cu titlul de penalități de întârziere calculate pe perioada1.04.2003-30.06.2003pentru neplata la scadență a facturilor emise în perioadanoiembrie 2002-iunie 2003.Nu se specifică debitul pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere însă se face referire la un centralizator cu plățile efectuate de către în perioada aprilie-iunie 2003.
Temeiul juridic al cererii îl reprezintă prevederile articolului 969 Cod civil, articolului 3 din Legea nr.469/2002.
Reclamanta nu a făcut nici o referire la prevederile OUG nr.115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație și respectiv nici o referire la contractul de cont din 11.10.2001 pe care au trebuit să îl încheie aceleași părți în temeiul legii amintite.
Prin OUG nr.115/2001 care stă la baza contractului de cont s-a avut în vedere asigurarea fondurilor necesare în vederea producerii energiei termice iar agenților economici producători de energie termică și agenților economici distribuitori de energie termică sau producători și distribuitori de energie termică li s-a stabilit obligația de a deschide împreună cu agenții economici distribuitori de gaze naturale și respectiv, cu agenții economici distribuitori de alți combustibili, conturi de tip "" la o societate bancară comercială convenită de comun acord.
Și între părțile din dosar a fost încheiat un asemenea contract, care și-a produs efectele inclusiv pe perioada calculării penalităților, în care se specifică expres faptul că agentul (banca) depozitează șiblocheazăsumele de bani virate de către beneficiarii distribuitorului (), sume care se vor debloca și transfera din contul în conturile bancare ale furnizorilor ( B -) în conformitate curegulile și procentelecuprinse în anexa 2.
În anexa 2 din 6.11.2002 la contractul de cont din 11.10.2001 s-a convenit un procent de 57% în raport de care agentul va efectua plățile către.
Mai reține că potrivit cu articolul 5 din OUG nr.115/2001 din conturile de tip "" se vor face viramente în conturile curente ale agenților economici, în stricta concordanță cu partea procentuală a fiecăruia, convenită și stipulată în contractul care stă la baza deschiderii conturilor de tip "".
Reiese din cele expuse dirijismul contractual, respectiv intervenția anumitor considerente și aspecte de ordin economic concretizate sub forma OUG nr.115/2001 în domeniul contractual.
După încheierea contractului nr.1/2001 de vânzare - cumpărarepărților le-a revenit obligațiade a încheia convenția de cont prin care i-afost limitataccesul distribuitoarei, în favoarea reclamantei, la fondurile, proporțional cu anumite cote procentuale.
Așadar, T nu putea singură cu ignorarea prevederilor legale și respectiv a convenției de cont să deblocheze sumele de bani virate în contul său de către beneficiari și să plătească contravaloarea facturilor emise de reclamantă peste procentul de 57%.
Reclamanta pretinde penalitățile de întârziere în temeiul clauzei penale inserate în contractul nr.1/2001 fără a preciza dacă se poate reține culpa în înțelesul articolului 1068 Cod civil și fără a se raporta la contractul ulterior de cont.
Nu rezultă că ar fi existat suficiente fonduri în contul la data emiterii facturilor pe perioada noiembrie 2002-iunie 2003 și că T ar fi nesocotit virarea acestora către furnizoarea reclamantă, cum impuneau regulile și procentele cuprinse în Anexa 2 la contractul de cont, pentru a i se putea imputa plata penalităților de întârziere în procentul convenit în contractul de vânzare-cumpărare modificat (calculate eventual prin raportare la sumele care se puteau debloca pentru plata facturilor).
Chiar reclamanta recunoaște prin întâmpinarea depusă în apel că sunt virate în contul al T sume mici de către beneficiai și că în acest fel se întârziere plata la scadență a facturilor.
Mai mult, fondurile chiar și în situația în care s-ar dovedi a fi suficiente să acopere plata către furnizorinu rămân la dispoziția. pentru ca aceasta să beneficieze într-un fel sau altul de sumele rămase.
Potrivit actului adițional nr.5 din 6.11.2002 la contractul de cont din 10.11.2001, în momentul când distribuitorul acoperă integral factura lunii curente ajunsă la scadență și nu mai are datorii către oricare dintre furnizorii din contractul de cont procentul acestui furnizor din anexa 2 va fi redistribuit de către T la ceilalți furnizori.
Rezultă că reclamanta nu a ținut seama la formularea cererii de chemare în judecată de clauzele obligatorii pentru tipul de contract de cont care și-a produs efectele pe durata de valabilitate a contractului nr.1/2001 și de condițiile în care putea fi angajată răspunderea T pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise de furnizorul vânzător.
Instanța judecătorească este ținută a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată în condițiile articolului 129 alineat final Cod procedură civilă iar obiectivele expertizei contabile care a fost administrată în dosarul de fond la cererea reclamantei a avut în vedere pretențiile părții întemeiate exclusiv pe contractul de vânzare-cumpărare
nr.1/2001.
Deși în anexele 5 și 6 ale expertizei se face referire la plățile efectuate prin contul bancar tip reclamanta nu a înțeles să se prevaleze în cauză de prevederile OUG nr.115/2001 și de contractul de cont încheiat între părți la 11.10.2001 iar prima instanță a apreciat că, chiar și în aceste condiții a demonstrat că a efectuat plăți inclusiv din viramentele efectuate în contul, fără însă a se pronunța mai departe asupra eventualei culpe a acesteia care s-ar putea desprinde din nesocotirea dispozițiilor OUG nr. 115/2001 și a dispozițiilor contractului de cont (dispoziții care nu pot fi ignorate în speță).
Prin întâmpinarea depusă în dosarul de apel intimata precizează că nu solicită obligarea apelantei să îi vireze peste procentele de 57% convenite ci doar să își îndeplinească obligațiile legale și contractualepentru a majora încasările provenite din energia termică.
Aceste aspecte nu au fost invocate și în susținerea cererii de chemare în judecată și nu au fost avute în vedere la dezlegarea pricinii în fața primei instanței.
Nu pot fi reținute criticile apelantei T cu privire la pretinsa neexaminare de către tribunalul a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei întrucât din considerente sentinței atacate rezultă că instanța a analizat amintita excepție și a făcut o temeinică aplicare a dispozițiilor Decretului nr.167/1958.
În mod corect s-a apreciat că urmare a achitării facturilor a fost întrerupt termenul de prescripție pentru plata penalităților cum dispun și prevederile articolului 16 litera "a" din Decretul nr.167/1958.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că pretențiile reclamantei nu au putu fi justificate în considerare tuturor dispozițiilor legale și a convențiilor părților sus-menționate, Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de către pârâta, va schimba în tot sentința atacată și pe fond va respinge cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către societatea reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI, cu sediul în B,-, sector 3, în contradictoriu cu intimata reclamantă - B - PRIN SUCURSALA B, cu sediul în B, nr.227, sector 6, Cod poștal -, împotriva Sentinței comerciale nr.14422/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția
a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința atacată și pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de către reclamanta - -
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2008
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored. /4 ex./24.04.2008
Com. 2 ex./1205.2008
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
