Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 177
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta apelantă - SRL T împotriva sentinței civile nr.341/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - - T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta apelantă, avocat, iar pentru pârâta intimată, avocat C în substituire avocat -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul reclamantei este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar delegația de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are alte ceri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că procesul verbal al ședinței nu este purtător de efecte juridice, nu s-a adoptat o hotărâre AGA propriu-zisă și ulterior s-a decis efectuarea unei expertize pentru auditul societății.
Reprezentantul reclamantei apelante, în replică, arată că prin hotărârea AGA din 22 decembrie 2008 nu s-a revocat hotărârea anterioară.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.341/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - -, având ca obiect obligația de a face, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâta - - T, a solicitat obligarea pârâtei să pună în executare Hotărârea Adunării Generale Ordinare din 12.11.2007 privitor la permiterea și sprijinirea reclamantei pentru realizarea, pe cheltuiala acesteia, a unui audit economic-financiar și juridic pe ultimii 5 ani, respectiv: obligarea pârâtei să-i furnizeze reclamantei toate informațiile și documentele necesare realizării auditului economico-financiar și juridic aferent perioadei 2003-2008 și obligarea pârâtei să permită accesul în incinta sediului social precum și la documentele tuturor persoanelor desemnate de către reclamantă pentru realizarea activității de audit, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că are calitatea de acționar în cadrul - - și, în virtutea acestei calități, a participat la ședința din 12.11.2007. În cadrul acestei ședințe s-a aprobat cu unanimitate de voturi realizarea unui audit financiar-contabil și juridic de către auditori desemnați și plătiți de către acționarul SRL și care să verifice perioada ultimilor 5 ani.
Ulterior acestei ședințe a, după menționarea la. și publicarea Hotărârii din 12.11.2007, luând act că nici un acționar nu a formulat acțiune în anulare în contra acesteia, reclamanta a solicitat conducerii pârâtei să-i furnizeze documentele legale necesare în mod prealabil inițierii activității de audit, inclusiv pentru identificarea auditorilor, cereri refuzate de conducerea executivă a societății pârâte.
Față de acest refuz reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei, cererea fiind soluționată și admisă în luna octombrie 2008.
Întrucât pârâta și în prezent tergiversează și refuză realizarea activității de audit, reclamanta a înțeles să formuleze cerere de chemare în judecată, realizarea acestei activități se impune de urgență dată fiind poziția administratorului societății față de activitatea curentă, față de împrejurarea că societatea a fost chemată într-o judecată pentru dizolvarea acesteia pentru nerespectarea formelor legale de constituire deși același administrator al societății ar fi avut la îndemână o acțiune, acum prescrisă, de îndreptare, de rectificare a situației, de asemenea sunt indicii ale săvârșirii unor activități de fraudare a intereselor economice ale acționarilor de către conducerea executivă a societății. S-a arătat că există pericolul ca actualul administrator al societății, pentru a scăpa de rigorile legii penale și de răspunderea civilă față de acționari, să distrugă arhiva societății sau documente incriminatorii ale acesteia pentru a împiedica verificarea și stabilirea situației reale a societății pârâte.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivare următoarele:
Ca urmare a conduitei constante a reclamantei în contra interesului societar, obiectivată în numeroasele litigii inițiate de - SRL împotriva - -, în cadrul cărora urmărește exclusiv propriile interese, discordante celor ale - -, prin Hotărârea AGA - - din data de 22.12.2008, cu unanimitate de voturi s-a revenit asupra celor din Hotărârea AGA - - din data de 12.11.2007, stabilindu-se că auditul financiar-contabil se va realiza prin grija - -, desemnându-se totodată, prin voința acționarilor reprezentând 99,76% din capitalul social, auditorul - SRL.
În raport cu voința expresă a acționarilor reprezentând 99,76% din capitalul social al - -, constatată prin Hotărârea AGA - - din data de 22.12.2008, solicitarea reclamantei este neîntemeiată și lipsită de interes, din moment ce auditul financiar-contabil aferent perioadei 2003-2008 va fi realizat de către auditorul extern, independent, - SRL.
Pârâta a mai arătat că pretinsul pericol al distrugerii arhivei societății există numai în viziunea reprezentanților societății reclamante și nu a fost dovedit, fiind o simplă aserțiune tendențioasă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut:
Potrivit art. 160 al.1 din nr. 31/1990 "situațiile financiare ale societăților comerciale supuse obligației legale de auditare vor fi auditate de către auditoi financiari - persoane fizice sau juridice -, în condițiile prevăzute de lege".
Din examinarea motivelor de fapt ce susțin demersul procedural al reclamantei se conchide că operațiunea de auditare pentru a cărei derulare solicită intervenția instanței de judecată pentru aoo bliga pe pârâtă să asigure cadrul corespunzător(așa cum potrivit susținerilor reclamantei aceasta din urmă și-a asumat prin organul său deliberativ-adunarea generală), vizează auditul financiar, reglementarea acestuia fiind dată de nr.OUG 75/1999.
Conform actului normativ sus citat auditul financiar se exercită de către profesioniști independenți de societatea comercială auditată, care analizează situațiile financiare ale societății, prin raportare la standardele de audit.
În fundamentarea cererii sale reclamanta s-a prevalat de mențiunea cuprinsă într-un proces-verbal încheiat - așa cum se indică în corpul acestuia în data de 12.11.2007, cu ocazia ședinței Adunării Generale Ordinare a acționarilor - -, potrivit cu care acționarii au apreciat solicitările - SRL în sensul realizării "unui audit financiar contabil și periodic de către auditori desemnați și plătiți de către acționarul SRL și care să verifice perioada ultimilor 5 ani".
Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei hotărârea adoptată în cadrul adunării generale din data de 12.11.2007.
Legea nr. 31/1990 prin două articole diferite - 131 și 132 - configurează juridic procesul verbal al adunării generale și hotărârea adunării generale.
Deși procesul verbal este un element esențial pentru valabilitatea deciziei adunării generale, se limitează a fi un înscris constatator al tuturor actelor, faptelor și operațiunilor petrecute la o anumită adunare generală.
Potrivit art. 132 din Legea nr.31/1990 - sunt obligatorii pentru acționari "hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv".
Reiese că hotărârile adunării generale sunt cele care exprimă voința juridică a societății și se bucură de forță obligatorie atât față de societate cât și față de acționari.
S-a observat astfel pe de o parte că reclamanta nu a probat că cererea sa beneficiază de susținerea unei hotărâri a adunării generale și pe de altă parte că printr-o hotărâre a adunării generale a societății pârâte desfășurată în data de 22.12.2008 s-a decis ca auditarea economico-financiară pentru perioada în discuție(2003-2008) să fie efectuată, fiind indicată și societatea desemnată în acest sens.
Interesul societății comerciale este ca normele legale care îi reglementează activitatea să fie în mod corect aplicate, iar prin adoptarea prin Hotărârea din data de 22.12.2008 a măsurilor privind efectuarea activității de audit dispozițiile art. 160 din nr.31/1991 și nr.OUG75/1999 au fost respectate și sunt de natură să asigure atingerea scopului pentru care au fost edictate - exprimarea opiniei auditorilor asupra situațiilor financiare.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că cererea formulată de către reclamantă este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta - SRL solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului reclamanta arată că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile Legii nr.31/1990 în ceea ce privește valoarea și semnificația juridică a Proceselor verbale ale ședințelor AGA unei societăți comerciale.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat faptul că au valoare de hotărâre a AGA numai acele înscrisuri care poartă această denumire, iar nu hotărârile care au fost adoptate și care au fost înregistrate ca atare în Procesul verbal de ședință AGA.
Reclamanta susține că, în esență, hotărârea AGA, în sensul Legii nr.31/1990, reprezintă un act juridic în sens de negotium juris, prin care se manifestă voința societară, iar înscrisul care ar purta denumirea de hotărâre AGA are doar valoare ad probationem. Instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că procesul verbal de ședință este doar un înscris constatator, iar numai manifestarea formală a emiterii unui înscris cu denumirea de hotărâre AGA definește și confirmă existența unei hotărâri AGA, în sensul Legii nr.31/1990.
Pe de altă parte, reclamanta apelantă arată că instanța de fond a reținut de asemenea în mod greșit atât situația de fapt cât și petitul cererii de chemare în judecată, în speță nu s-a pus niciodată în discuție nicio temă legată de auditarea situațiilor financiare ale societății pârâte ci, în mod particulat, AGA a hotărât efectuarea unei verificări a întregii activități de gestiune efectuate în ultimii 5 ani. Instanța de fond a apreciat că în cauză este vorba de auditul financiar obligatoriu.
În final, reclamanta apelantă arată că împrejurarea că, ulterior, o altă hotărâre AGA a dispus efectuarea unui audit cu privire la activitatea societății este nerelevantă în cauză câtă vreme Hotărârea AGA din 22.12.2008 nu a hotărât revocarea hotărârii din 12.11.2007 și nu a dispus o hotărâre identică ci numai una contabilă.
Pârâta intimată - - a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta intimată arată că instanța de fond a considerat în mod judicios că nu există o hotărâre AGA a - - care să fundamenteze cererea reclamantei apelante, apreciind în mod legal că procesul verbal de ședință a adunării generale nu se identifică cu hotărârea adoptată în urma desfășurării acestuia, iar absența hotărârii lipsește de fundament juridic cererea reclamantei.
Se mai arată că, în considerarea faptului că reclamanta nu a putut opune o hotărâre a Adunării Generale a Asociațiilor - -, ci doar un proces verbal de ședință care nu produce prin el însuși efecte juridice, acțiunea introductivă este neîntemeiată, fiind lipsită de fundament juridic.
Pârâta intimată susține că instanța de fond a reținut în mod just că interesul societății comerciale a fost ca normele legale care îi reglementează activitatea să fie corect aplicate, iar prin adoptarea măsurilor individualizate în Hotărârea AGA a - - din în 22.12.2008, privind efectuarea activității de audit, dispozițiile art.160 din Legea nr.31/1990 și cele ale OUG nr.75/1999 au fost respectate și sunt de natură să asigure atingerea finalității pentru care au fost edictate, respectiv exprimarea opiniei auditorilor asupra situațiilor financiare.
Se mai arată de către pârâta intimată că prin Hotărârea AGA a - - din 22.12.2008 s-a decis în mod legal efectuarea unui audit cu privire la activitatea societății comerciale
Ca urmare a conduitei constante a reclamantei în contra interesului societar, obiectivată în numeroasele litigii inițiate de - SRL împotriva - -, în cadrul cărora urmărește exclusiv propriile interese, discordante celor ale - -, prin Hotărârea AGA - - din data de 22.12.2008, cu unanimitate de voturi s-a revenit asupra celor din Hotărârea AGA - - din data de 12.11.2007, stabilindu-se că auditul financiar-contabil se va realiza prin grija - -, desemnându-se totodată, prin voința acționarilor reprezentând 99,76% din capitalul social, auditorul - SRL.
În raport cu voința expresă a acționarilor reprezentând 99,76% din capitalul social al - -, constatată prin Hotărârea AGA - - din data de 22.12.2008, solicitarea reclamantei este neîntemeiată și lipsită de interes, din moment ce auditul financiar-contabil aferent perioadei 2003-2008 va fi realizat de către auditorul extern, independent, - SRL.
Pârâta intimată susține că distincția pe care apelanta tinde să o acrediteze între "verificarea contabilă și juridic" pe care o solicită și auditarea economico-financiară decisă prin pct.III al Hotărârii AGA a - - din data de 22.12.2008 este neîntemeiată deoarece între cele două noțiuni există identitate, ele având același obiect și aceeași finalitate.
Examinând apelul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele administrate în cauză.
Astfel, prin hotărârea apelată prima instanță a apreciat în mod corect că procesul-verbal de ședință a adunării generale a acționarilor unei societăți comerciale pe acțiuni nu se identifică cu hotărârea adunării generale, acest proces verbal fiind doar un înscris sub semnătura privată a președintelui AGA și a secretarului în care se regăsesc cele dezbătute cu prilejul ședinței respective.
Din acest proces-verbal societatea, prin reprezentanții săi legali, va extrage hotărârea AGA luată, hotărâre care va fi redactată în mod distinct, purtând denumirea ca atare, sub semnătura președintelui AGA și a secretarului.
În aceste condiții, având în vedere că reclamanta invocă în acțiunea sa numai procesul-verbal al ședinței din 12.11.2007, lipsa unei hotărâri AGA din acea dată lipsește de fundament juridic acțiunea reclamantei.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, la data de 22.12.2008 s-a adoptat Hotărârea AGA - - prin care s-a dispus auditarea financiar contabilă a acestei societăți pe perioada 2003-2008, realizată de un auditor independent, astfel că sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 160 din Legea nr. 31/1991 și OUG nr. 75/1999, acțiunea reclamantei fiind astfel neîntemeiată.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.341/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./23.11.09
tehn./ 4 ex./25.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
