Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2 /
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
Grefier
Pe rol se află rejudecarea în complet de divergență a apelului declarat de pârâta Centrala Electrică de Termoficare A împotriva sentinței comerciale nr. 1512 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată
La apelul nominal se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la 11 ianuarie 1010, pârâta apelantă a depus prin registratura instanței un înscris privitor la arătarea titularului dreptului, la care a anexat în copie xerox, Hotărârea AGEA nr. 7 din 29 septembrie 2009 și raportul administratorilor referitor la divizarea societății apelante.
Reprezentantul reclamantei intimate depune în copie xerox adresa nr. 9215/13.07.2009 emisă de societatea apelantă și arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse, întrucât a luat cunoștință de acestea din dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că își însușește concluziile formulate de colegul său de la termenul anterior, conform încheierii din 8 decembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința comercială nr. 1512/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost obligată pârâta Centrala Electrică de Termoficare A ( A) să semneze Contractul de cesiune de părți sociale ale A, în caz contrar hotărârea ținând loc de Contract de cesiune de părți sociale; totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3481,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în suma de 3473,61 lei - din onorariul avocațial - și 8,3 lei timbrajul aferent cererii.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arada reținut că,
"Prin adresa nr.84/28.03.2008, reclamanta a făcut cunoscut pârâtei intenția sa de a se retrage din A SRL și de a vinde părțile sociale deținute de reclamantă la valoarea lor nominală, iar prin adresa nr.8722/07.07.2008, pârâta i-a răspuns reclamantei că prin Decizia nr. 7/2008 s-a aprobat achiziționarea acestor părți sociale, la valoarea lor nominală.
Prin art.1 din Decizia nr.7 din 19.06.2008, a fost într-adevăr aprobată achiziția de către - A - a părților sociale mai sus menționate.
După 6 luni, respectiv prin art.1 al.2 din Decizia nr. 17/16.12.2008, s-a abrogat art. 1 din Decizia 7 /19.06.2008.
Prin art.4 al Hotărârii AGA a AS RL din 29.04.2009, raportat și la art. 10 din Actul constitutiv al acestei societăți aflat la f 25-29 dosar, s-a aprobat transferul părților sociale deținute de - - la asociatul - A -, la valoarea lor nominală, scadența pentru prețul cesiunii stabilindu-se în 30 de zile.
Raportat la acest înscris, și la art. 10 din Actul constitutiv, la art. 969-970.Civ. instanța va admite acțiunea."
Prin apelul declarat, pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE A - ( A -) a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că este asociat al - A SRL, cel de-al doilea asociat fiind societatea reclamantă; în condițiile în care litigiul vizează părțile sociale deținute de către pârâtă, se impunea citarea în cauză a - A SRL, "societate comercială asupra căreia se răsfrâng în mod direct efectele litigiului (modificare act constitutiv)". Soluționarea cauzei fără introducerea în cauză a acestei societăți atrage nelegalitatea sentinței pronunțate, judecătorul cauzei neavând rol activ.
De asemenea, soluția primei instanțe este nelegală întrucât nu s-a achitat taxa de timbru raportat la valoarea litigiului, ci o taxă fixă; reclamanta urmărea încheierea contractului de cesiune părți sociale la o valoare de 674.300 lei, litigiul fiind patrimonial.
Cu referire la fondul cauzei, apelanta a arătat că - A - este o societate pe acțiuni al cărei acționar majoritar (99,676%) este Municipiul A; hotărârile societății se iau cu respectarea dispozițiilor Legii nr.31/1990, convocatorul adunării generale trebuind să fie aprobat în prealabil de Consiliul de Administrație. Voința societății ar fi trebuit materializată într-o hotărâre AGA, avizată de Consiliul local A, conform art. 4 din contractul de reprezentare al Consiliului Local A în AGA. O decizie a Consiliului de Administrație poate avea "cel mult valoarea unei propuneri către AGA".
A mai susținut apelanta că, indicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 969-970.civ. este greșită, în realitate fiind incidente dispozițiile Legii nr.31/1990 și com.; cauza intră sub incidența dreptului comercial și nicidecum a dreptului civil.
Instanța nu poate substitui voința părților de a contracta decât în situațiile expres prevăzute de lege; sancționarea conduitei culpabile se face în condițiile "Capitolului VI proc.civ. în totalitate ignorate de prima instanță."
A mai arătat apelanta că, în considerarea situației actuale a societății, nu putea avea intenția de a se angaja într-un contract de cesiune de părți sociale cu o valoare atât de M, conturile societății fiind blocate și liniile de credit fiind ridicate.
În drept, apelanta a indicat dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului.
A precizat intimata că, motivele invocate de apelantă pentru a obține desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare nu au temei legal, neimpunându-se citarea societății ale cărei părți sociale se tranzacționează și neexistând niciun text de lege ce ar permite rejudecarea prin prisma insuficientei timbrări; mai mult, cererea este neevaluabilă cât timp nu s-a solicitat plata prețului.
A mai arătat intimata că, contractul de cesiune părți sociale este încheiat în formă consensuală, iar forma scrisă este necesară exclusiv pentru înregistrarea cesiunii la registrul comerțului. Hotărârea Tribunalului nu substituie voința pârâtei de a contracta, cererea introductivă de instanță, ca și hotărârea pronunțată, referindu-se doar la forma de manifestare a voinței părților.
Pe fond, intimata a susținut că apelanta "insistă cu rea-credință și împotriva oricărei evidențe în a contesta înscrisurile semnate de reprezentanții săi", deși în adunarea generală ținută ulterior declanșării litigiului, reprezentanții "au ratificat din nou consimțământul exprimat deja, de transfer al părților sociale".
Examinând apelul declarat de pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE A - ( A -) prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat "obligarea pârâtei la semnarea contractului de cesiune părți sociale și hotărârii AGA"; concomitent, s-a solicitat ca, "în caz de refuz, instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de cesiune părți sociale". Motivarea cererii astfel formulate se rezumă la afirmațiile că, prin adresa nr.84/28.03.2008 reclamanta a formulat o ofertă de vânzare a părților sociale, la valoarea nominală; că, prin adresa nr.8722/07.07.2008 pârâta a acceptat oferta; că, prin întâlnirea cererii cu oferta, contractul s-a încheiat; că, în pofida contractului astfel încheiat, pârâta refuză semnarea contractului în forma impusă de cerințele registrului comerțului, respectiv contract autentic ori contract cu dată certă.
Se observă că reclamanta, pe de o parte afirmă existența consimțământului pârâtei cât privește vânzarea-cumpărarea, pe de altă parte solicită pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract, or o astfel de hotărâre nu poate fi pronunțată decât suplinindu-se consimțământul uneia dintre părți, în considerarea unui contract anterior, însă nu de vânzare-cumpărare, ci având ca obiect promisiunea încheierii în viitor a unui astfel de contract.
În prima ipoteză - cea a existenței contractului de vânzare-cumpărare, calea deschisă reclamantei pentru a permite efectuarea publicității este acțiunea în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111.proc.civ.; acțiunea în constatare este admisibilă, în condițiile în care, pe de o parte, reclamanta nu are la dispoziție o acțiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voință al părților, iar, pe de altă parte, justifică un interes în promovarea acțiunii - înscrierea transferului de părți sociale în registrul comerțului, înscrierea urmând să se facă pe baza hotărârii judecătorești de către autoritatea competentă.
În cea de a doua ipoteză - a existenței unei promisiuni de vânzare-cumpărare, ceea ce se pune în discuție este executarea silită, în natură, a obligației asumate de promitent, instanța fiind chemată să suplinească consimțământul promitentului. Hotărârea pronunțată în această ipoteză are efect constitutiv de drepturi, în sensul că, pe de o parte, constată existența antecontractului, pe de altă parte asigură eficiența acestui antecontract, transformându-l într-un contract, potrivit voinței inițiale a părților.
Prin urmare, nu poate fi acceptată admiterea simultană a acțiunii în constatare și a celei privind executarea silită în natură, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate; soluția primei instanțe, în măsura în care recunoaște existența unui contract și, concomitent, existența promisiunii de încheiere a aceluiași contract, este imposibilă.
În realitate, ceea ce a afirmat reclamanta este existența unui contract (și nu a unei promisiuni de vânzare-cumpărare), solicitând pronunțarea hotărârii ce constată transferul dreptului de proprietate, hotărâre necesară în vederea înscrierii cesiunii la registrul comerțului. Lipsa consimțământului pârâtei nu privește refuzul încheierii contractului, ci refuzul semnării înscrisului constatator. Ca atare, criticile apelantei vizând posibilitatea instanței de suplinire a consimțământului vânzătorului sunt străine obiectului litigiului.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare afirmat de reclamantă, analizând corespondența părților anterioară sesizării instanței, Curtea reține că prin adresa înregistrată A sub nr.426/31 februarie 2008, reclamanta a adus la cunoștința pârâtei intenția sa de a vinde părțile sociale deținute la A SRL.
Se observă că, în cazul societății cu răspundere limitată, dreptul asociaților de a dispune de părțile sociale este îngrădit, art. 202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevăzând că "transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social". Acesta este sensul art. 10 din actul constitutiv A SRL, reținut de prima instanță în justificarea soluției de admitere a cererii, neaplicabil în cauză, transmiterea părților sociale fiind între asociați.
Într-adevăr, prin adresa înregistrată - sub nr.184/9 iulie 2008, pârâta a comunicat "aprobarea achiziționării", "ca urmare a deciziei nr.7/19.06.2008 a Consiliului de Administrație".
Această decizie a CA nu are însă relevanță sub aspectul exprimării consimțământului persoanei juridice, cât timp mandatul administratorilor este prezumat a fi acordat în condițiile art. 142 alin. 1 din Legea nr. 31/1990: "Consiliul de administrație este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor." Or, achiziționarea de părți sociale, putând viza chiar schimbarea obiectului de activitate al societății cumpărătoare, excede activității comerciale obișnuite.
Interpretarea deciziei consiliului de administrație ca fiind o "acceptare a ofertei" impunea dovedirea, de către reclamantă, a faptului că administratorii - ar fi fost mandatați pentru încheierea contractului. Această dovadă nu a fost făcută.
Ceea ce se prezumă este mandatarea administratorilor pentru negocierea contractului, și nu pentru încheierea acestuia.
De altfel, chiar reclamanta a apreciat necesar ca voința socială a cumpărătoarei să fie exprimată în forma prescrisă de lege și cu respectarea actului constitutiv al acesteia din urmă, negocierile privind transferul părților sociale fiind purtate inclusiv după declanșarea prezentului litigiu, în adunarea generală a AS RL de la data de 29 aprilie 2009, din procesul-verbal al adunării generale rezultând că " A - propune preluareași anularea datoriei pe care A SRL o are față de - -după discuții parțiale părțile aprobă transferulde asemenea părțile convin ca datoriile societății A SRL către - nu sunt conținute în obiectul prezentei tranzacții".
Prin urmare, Curtea reține că, în fapt, relațiile dintre părți se rezumă la negocieri în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare al părților sociale deținute în prezent de reclamanta - - A, la - A SRL, negocieri purtate de reprezentanții legali ai societăților implicate, neexistând nicio promisiune de vânzare-cumpărare asumată de societatea pârâtă și cu atât mai puțin un contract de vânzare-cumpărare. Ca atare, reclamanta este îndreptățită cel mult a pretinde despăgubiri pentru comportamentul precontractual al pârâtei, în temeiul art. 998-999.civ. nicidecum în temeiul art. 969-970.civ.
Trebuie observat că drepturile asupra părților sociale sunt de natură corporatistă, dând, implicit, dreptul asupra unei părți corespunzătoare din patrimoniul social; acesta este și motivul pentru care, în ipoteza retragerii unui asociat, drepturile acestuia se stabilesc prin expertiză, în considerarea elementelor de activ și pasiv ale patrimoniului; nimic nu împiedică asociatul cumpărător să agreeze preluarea părților sociale printr-un contract de cesiune, însă, întrucât prin efectul contractului de cesiune se transferă nu doar drepturile asociatului decurgând din dreptul de proprietate asupra părților sociale, ci și obligațiile aferente, se impune exprimarea consimțământului cumpărătorului în cunoștința situației patrimoniului societății, a obligațiilor asumate de societate. Or, se constată că, prin poziția sa, reclamanta nu a făcut cunoscut pârâtei, odată cu oferta sa, și datoriile societății A SRL; doar în ședința AGA de la 29 aprilie 2009 au fost aprobate situațiile financiare, pârâta, ce ar urma să devină asociat unic, cunoscând creanța asociatei reclamante asupra societății.
În aceste condiții, o soluție de admitere a acțiunii, exonerând reclamanta de orice obligație ce i-ar reveni în consecința calității de asociat - de a răspunde, proporțional cu cota sa de participare în societate, de pierderile suferite de societate, ar însemna recunoașterea valabilității unui consimțământ viciat, putându-se vorbi chiar de un dol prin reticență - prin ascunderea situației financiare a AS RL.
Revenind la motivele de apel susținute de către pârâtă și raportat la situația de fapt reținută anterior, se constată că, critica referitoare la "neintroducerea în cauză" a - A SRL este nefondată. Chiar dacă ceea ce s-a pus în discuție este transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile incorporale, ce materializează dreptul asociaților asupra unei fracțiuni din capitalul social al - A SRL, în contractul de cesiune al părților sociale nu este exprimată voința societății însăși, ci voința asociaților. Adoptarea hotărârii adunării generale a asociaților - în condițiile art. 202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 10 din actul constitutiv - A SRL. - se impune în consecința caracteruluiintuitu personaeal societății cu răspundere limitată, fiind prin urmare fără relevanță cât timp transmiterea părților sociale se face între asociați, conform art. 202 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Neachitarea taxei de timbru în cuantumul prevăzut de lege îndreptățește instanța de control să procedeze la darea în debit a părții, nicidecum nu atrage desființarea sentinței pronunțate cu neobservarea neîndeplinirii obligațiilor legale de timbrare.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 295, 296. pr. civ. urmează a admite apelul, fiind schimbată în tot sentința apelată în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a intimatei reclamante, urmează a fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată avansate în apel d e către pârâtă, în cuantum de 5.432,00 lei.
Față de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, va fi totodată obligată reclamanta la plata diferenței de taxă de timbru pentru prima instanță, în cuantum de 10.846,00 lei, prezenta hotărâre constituind titlu executoriu sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE A - ( A -), cu sediul în A, Calea 6 Vânători, jud. A împotriva Sentinței Civile nr. 1512/23.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, cu sediul în A, Calea, nr. 1-3, jud.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE A - ( A -), ca neîntemeiată.
Obligă intimata reclamată la plata cheltuielilor de judecată avansate de apelanta pârâtă în cuantum de 5.432,00 lei.
Obligă reclamanta -, CUI RO -, J-, la plata sumei de 10.846,00 lei, reprezentând diferență de taxă de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, pentru prima instanță.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri Administrației Financiare A în vederea executării silite, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 modificată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
, Cu opinie separată, în sensul respingerii apelului pârâtei | ||
GREFIER, |
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară a colegilor mei, consider că apelul declarat de pârâta Centrala Electrică de Termoficare A ( A ) împotriva sentinței civile nr. 1512 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată era nefondat și ar fi trebuit respins ca atare, cu consecința menținerii hotărârii atacate, prima instanță pronunțând o sentință temeinică și legală.
Astfel, prin adresa nr. 84/28.03.2008, înregistrată la pârâta apelantă sub nr. 426/31.03.2008, reclamanta intimată și-a făcut cunoscută intenția de a se retrage din societatea A, în care deținea 50% din capitalul social, cealaltă J fiind deținută de Centrala Electrică de Termoficare A De asemenea, în conformitate cu prevederile legale în vigoare și cu bunele practici comerciale și de afaceri, aceasta i-a oferit spre vânzare, la valoare nominală, cota de capital deținută celuilalt asociat, pentru a-i respecta dreptul de preemțiune.
Prin răspunsul nr. 8722/07.07.2008 apelanta a comunicat intimatei că prin decizia nr. 7/19.06.2008 a Consiliului de Administrație al A s-a aprobat achiziționarea de către această societate a tuturor părților sociale deținute de reclamantă în cadrul A, la valoarea lor nominală. Ulterior, prin adresa nr. 13653/06.11.2008 reclamanta a solicitat pârâtei comunicarea numelui persoanei împuternicite de societate să semneze contractul de cesiune a părților sociale, iar prin răspunsul nr. 13883/12.11.2008 aceasta din urmă i-a transmis că respectiva persoană va fi numită în ședința Adunării Generale a Acționarilor A care va avea loc în data de 25 noiembrie 2008.
În pofida celor hotărâte, prin decizia nr. 17/16.12.2008 Consiliul de Administrație al Aar evenit asupra art. 1 al deciziei nr. 7/19.06.2008, prin care s-a aprobat achiziția de către Centrala Electrică de Termoficare Aap ărților sociale deținute de A în cadrul A, la valoarea lor nominală, aprobând doar preluarea activității desfășurate în prezent de această din urmă societate, precum și a unei părți din personal, strict necesar pentru asigurarea continuității activității, pentru ca prin adresa nr. 9215/13.07.2009 apelanta, prin directorul său general, să formuleze o altă propunere (o contraofertă) de preluare a părților sociale, care implica atât o compensare de datorie între cei doi asociați, cât și o plată eșalonată a diferenței de preț (442.111,92 lei), până la sfârșitul anului 2009.
Într-o formulare extrem de succintă, dar lipsită de orice echivoc, art. 942 din Codul civil definește contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice. Această definiție legală cuprinde elementele esențiale pentru precizarea noțiunii de contract, hotărâtor fiind acordul de voință, bi- sau multilateral, care dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații civile.
Putem conchide că prin încheierea contractului se înțelege realizarea acordului de voință al părților asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizează prin întâlnirea, pe deplin concordantă sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte, oferta și acceptarea reprezentând cele două laturi ale voinței de a contracta, care, inițial, apar separate, dar odată întâlnite, ajung a se reuni în ceea ce se numește acord de voință. Această întâlnire are loc prin propunerea pe care o face o persoană altei persoane de a încheia un contract și prin acceptarea pur și simplu a respectivei propuneri de către cel căruia i-a fost făcută. Dat fiind faptul că sența contractului este acordul de voințe, niciun contract nu se poate forma cât timp voințele care concurează la crearea sa nu s-au pus de acord, voința fiecărei părți purtând denumirea de consimțământ.
Oferta de a contracta, adică propunerea făcută de o persoană de încheia o convenție, pentru a fi aptă de a da naștere unui viitor contract, trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume: a) să fie o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă, neviciată și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic; b) să fie fermă, exprimând o propunere neîndoielnică; c) să fie neechivocă; d) să fie precisă și completă. Este în afară de orice îndoială că oferta intimatei de vânzare a celor 6743 părți sociale către apelantă întrunește toate aceste condiții, cum de altfel se deduce și din motivarea opiniei majoritare, astfel că unica problemă la care trebuie găsită dezlegare se referă la faptul dacă pârâta Centrala Electrică de Termoficare A, prin răspunsurile date reclamantei, a exprimat sau nu acordul cu oferta primită.
Acceptarea nu necesită, în principiu, cerințe speciale de formă, singura condiție fiind aceea de a exprima, neîndoielnic, voința de a încheia contractul, știut fiind faptul că acceptarea unei oferte poate fi nu numai expresă, ci și tacită, dacă aceasta rezultă în mod cert, din anumite împrejurări, gesturi sau atitudini ale acceptantului. După cum oferta trebuie să îndeplinească anumite condiții, și acceptarea acelei oferte este supusă anumitor cerințe, respectiv: a) să concorde cu oferta, în sensul că trebuie să fie conformă acesteia, în caz contrar (dacă acceptarea depășește, condiționează ori limitează cuprinsul oferte) fiind vorba de o contraofertă; b) să fie neîndoielnică; c) dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane, numai aceasta o poate accepta; d) acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă ori să fi fost revocată.
În speță, apreciez că și aceste condiții sunt îndeplinite, ceea ce justifica pe deplin menținerea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată. De altfel, chiar și în motivarea opiniei majoritare, nu se exclude întrutotul existența unui accept din partea reprezentanților legali ai societății apelante, ci eventual a unui consimțământ viciat al cumpărătorului, acesta nefiind dat în cunoștință de cauză în ceea ce privește situația patrimonială a obligațiilor asumate de Centrala Electrică de Termoficare A Or, și dacă s-ar accepta că reclamanta nu a făcut cunoscut pârâtei, odată cu oferta sa, și datoriile persoanei juridice ale cărei părți sociale urmau să fie cesionate, situațiile financiare fiind aprobate abia în ședința adunării generale a asociaților din 29 aprilie 2009, aceasta înseamnă că în speță se poate pune problema, cel mult, a exprimării unui consimțământ nevalid, dar care există, și până la dovada dolului el trebuie să producă toate consecințele prevăzute de lege. Din punctul meu de vedere nici măcar acest viciu nu afectează consimțământul dat de apelantă pentru simplul motiv că aceasta, fiind asociat cu 50% în cadrul A, avea sau, cel puțin, putea avea cunoștință de situația financiară a respectivei entități juridice, în cauză nefăcându-se dovada vreunor mijloace dolosive folosite de reprezentanții intimatei pentru a obține acceptul de preluare a celeilalte jumătăți din capitalul social, asemenea manopere viclene nefiind nici măcar afirmate de pârâtă. Pe de altă parte, nu poate fi vorba nici de dol prin reticență atâta timp cât la adoptarea hotărârii adunării generale a asociaților A din 29 aprilie 2009 participat, din partea asociatului Centrala Electrică de Termoficare A, chiar directorul general - dl., precum și directorul economic. Și dacă s-ar accepta că acțiunea introductivă, în forma în care a fost ea depusă, nu era admisibilă, soluția primei instanțe de recunoaștere a existenței unui contract și, concomitent, a existenței promisiunii de încheiere a aceluiași contract fiind imposibilă, constatându-se că, în realitate, reclamanta afirmă existența unei convenții (și nu a unei promisiuni de vânzare-cumpărare), solicitând pronunțarea unei sentințe ce constată transferul dreptului de proprietate asupra părților sociale în litigiu, necesară în vederea înscrierii cesiunii în registrul comerțului, consider că se impunea cel mult schimbarea în parte a hotărârii tribunalului, în sensul înlăturării mențiunii din dispozitiv referitoare la faptul că hotărârea ține loc de contract de cesiune și nicidecum respingerea cererii de chemare în judecată.
Într-o altă ordine de idei, apreciez că prevederile art. 202 alin. 2 din Legea societăților comerciale, invocate în sprijinul admiterii apelului pârâtei, text care statuează că transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social, precum și cele ale art. 10 din actul constitutiv al A, nu sunt relevante câtă vreme ambele părți aflate în litigiu au calitatea de asociat în cadrul celei din urmă persoane juridice, cele două norme menționate vizând doar ipoteza în care cesiunea se face către un terț, între asociați părțile sociale putând fi transmise neîngrădit. De asemenea, nici art. 142 din același act normativ, nu prezintă importanță dat fiind faptul că prin achiziția celor 6743 de părți sociale oferite spre cumpărare de reclamantă nu se schimba în niciun fel obiectul de activitate al societății apelante, pentru a se putea susține cu temei că s-ar fi impus obținerea în prealabil a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor Centrala Electrică de Termoficare A
rin urmare, apelul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 296 teza I din Codul d e procedură civilă, el trebuia respins, neexistând argumente juridice solide apte să fundamenteze soluția de schimbare în tot a sentinței primei instanțe, o confirmare în acest sens fiind făcută chiar de către apelantă prin adresa nr. 9215/13.07.2009, la care am făcut referire mai sus, și care arată, de fapt, care a fost motivul real al refuzului societății pârâte de a mai desemna persoana care să semneze contractul de cesiune a părților sociale - lipsa unui disponibil suficient.
Judecător,
Red., - 10.02.2010
Red. - 15.02.2010
Thred. - 4 ex. - 16.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL arad
Judecător: daniela muntean
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Raluca Suciu, Cătălin
