Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR --
DECIZIA CIVILĂ -. 25
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea DE împotriva sentinței comerciale nr. 1317 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată ROMÂNIA
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru debitoarea recurentă, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura este completă.
Recursul este legal timbrat cu suma de 60 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la 7 ianuarie 2010, debitoarea recurentă a depus prin registratura instanței chitanța de plată a taxei judiciare de timbru Seria -. - - în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul debitoarei recurente depune un set de înscrisuri fără opis și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu debitoarea, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1317 din 22 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timișa admis cererea formulată de creditoarea DE
În temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura de insolvență, instanța a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei DE
În temeiul art.34 din Legea privind procedura de insolvență și în baza prevederilor OUG nr. 86/2006, judecătorul sindic a numit ca lichidator judiciar practicianul în insolvență T T, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege, stabilind pentru acesta un onorariu provizoriu de 3000 lei RON, ce va fi plătit conform ar. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, din fondul special de lichidare, aflat în administrarea UNPIR Filiala
În temeiul art. 61 și art. 62 din Legea privind procedura de insolvență, instanța a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
A fixat termenul limită pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 54 din Legea 85/2006 la 21 noiembrie 2009.
A fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 21 decembrie 2009, iar termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 20 ianuarie 2010.
De asemenea, instanța a fixat termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 9 februarie 2010 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 19 februarie 2010.
A fixat termenul limită pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței la data de 22 decembrie 2009.
Totodată, instanța a fixat data ședinței adunării creditorilor la 25 ianuarie 2010, la sediul administratorului judiciar și a convocat creditorii debitoarei, precum și primul termen după deschiderea procedurii la 14 ianuarie 2010.
A dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii debitorului, de către administratorul judiciar, iar în temeiul art.4 din Legea privind procedura de insolvență, precum și deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Eventualele disponibilitățile bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de creditoarea ROMÂNIA B, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitoarei și că nu s-a formulat contestație; că debitoarea se află în încetare de plăți, stare dovedită cu titlurile executorii depuse în copie la dosar; că societatea creditoare are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, superioară valorii prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, debitoarea DE solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare, având în vedere neîndeplinirea procedurii de citare cu societatea debitoare.
Recurenta arată că în fapt, a aflat de existența acestui dosar aflat pe rolul Tribunalului Timiș și, prin urmare despre deschiderea procedurii insolvenței abia în data de 12 noiembrie 2009, de pe portalul instanțelor de judecată și în momentul în care a solicitat copii după filele din dosar.
Se arată că, acțiunea privind deschiderea procedurii de insolvență formulată de către creditoare în data de 21.05.2009, a fost introdusă la Tribunalul București, iar în cuprinsul acesteia a fost indicat sediul debitoarei în B, iar datele de identificare, respectiv numărul de înregistrare în Registrul Comerțului precum și codul unic de înregistrare aparțin alte societăți comerciale.
S-a menționat că prin sentința comercială nr. 3753 din 26 iunie 2009, pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr-, s-a constatat că debitoarea nu are sediul în B și drept urmare, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, declinând competența de soluționare a cererii de deschidere a procedurii insolvenței în favoare Tribunalului Timiș.
Recurenta arată că pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2009, Tribunalul Timișa citat-o eronat din B,-, Bl. 4,. 1,. 2, sector 3, fără să țină seama de sentința Tribunalului București de declinare de competență și fără o verificare prealabilă a citativului, astfel că neavând cunoștință de existența acestui dosar, nu s-a putut apăra în nici un mod și nu a putut exercita în termenul legal căile de atac corespunzătoare.
De asemenea, recurenta precizează că nu are cunoștință de valoarea debitului restant, iar întrucât între cele două firme încă există relații comerciale, apreciază că debitul nu este cert fiindcă încă se emit, se achită, se stornează facturi fiscale.
În drept, debitoarea recurentă a invocat prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, creditoarea intimată ROMÂNIA a solicitat respingerea recursului formulat de debitoarea DE ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond prin care a fost admisă cererea creditoarei.
Examinând recursul declarat de debitoarea DE, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul debitoarei este întemeiat, urmând să fie admis, pentru următoarele considerente:
Conform informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului potrivit ultimei înregistrări din data de 4 martie 2009, debitoarea DE își are sediul în T,-,. B,. 2, jud.
Prin sentința comercială nr. 3753 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr- s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea ROMÂNIA B în contradictoriu cu debitoarea DE T, în favoarea Tribunalului Timiș.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a constatat că societatea debitoare DE are sediul în Municipiul T potrivit ultimei înregistrări la Registrul Comerțului din data de 4 martie 2009.
Cu toate acestea pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 22 octombrie 2009, data pronunțării hotărârii recurate, debitoarea DE a fost citată în mod greșit tot din B, sector 3,-,. 4,. 1,. 9 cu mențiunea de a depune contestație, deși sediul debitoarei așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar era în T,-,. B,. 2, jud.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 coroborat cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de debitoarea DE împotriva sentinței comerciale nr. 1317 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată ROMÂNIA B, să caseze sentința comercială recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș, judecător sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea DE împotriva sentinței comerciale nr. 1317 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată ROMÂNIA
Casează sentința comercială recurată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș, judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /12.02.2010
Dact. /15.02.2010 - 4 ex.
2 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
