Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 203 /
Ședința publică de la data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta - SA, împotriva Sentinței civile nr. 1102/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- având ca obiect - obligatia de a face, în contradictoriu cu intimata reclamantă ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata ROMANIA SRL, prin av., cu delegație 22 dosar, lipsind apelanta - SA.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Depune note de ședință și dovada onorariului avocațial.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 1102/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamanta ROMANIA SRL, dispunându-se obligarea pârâtei - SA la plata sumei de 132.080 lei cu titlu de TVA la factura fiscală nr.- / 31 august 2007.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arada reținut că,
"Între părți a fost încheiat Contract de execuție lucrări c+m nr.913/ 17.05.2007, prin care pârâta, în calitate de constructor, s-a obligat să execute lucrări la construcția magazinului Din art. 2.1 din contract,obiectul acestuia îl constituie executarea lucrărilor de izolații camere frigorifice, isopanel, montaj uși termoizolante, pentru reclamantă în calitate de anteprenor.
În baza acestui contract au fost emise facturile fiscale nr. -/31.09.2007 și respectiv nr.- /31.08.2007, la aceasta din urmă calculându-se suma de 132.080 lei cu titlu de TVA 27-28.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil f 58-62, se reține că, lucrările executate de pârâtă, către reclamantă, aferente contractului din litigiu, se încadrează în secțiunea construcții, diviziunea 45 din anexa la Ordinul nr.601/2002 privind actualizarea clasificărilor din economia națională, lucrări cărora li se aplică măsurile de simplificare prevăzute de art.160 al.2 lit.c din Legea nr. 571/2003 privind fiscal și pct.82 al.3 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Titlului VI din aceeași lege.
În consecință, instanța raportat la art. 160 al.2 lit. din Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare până la data aplicării OUG nr.106/04.10.2007 potrivit cărui lucrările de construcții-montaj intră în categoria bunurilor și serviciilor pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare va admite acțiunea formulată, precizată de reclamanta - B ROMÂNIA SRL A, împotriva pârâtei - A, cu sediul social în B și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 132.080 lei cu titlu de TVA la factura fiscală nr.- / 31 august 2007."
Împotriva acestei sentințe a declarat "recurs" pârât a - SA, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției primei instanțe.
Făcând referire la adresa Institutului Național de Statistică nr.62453/03.09.2009, pârâta a apreciat că prevederile art. 160 din Codul fiscal nu se aplică categoriei nr.3320 din codul, iar lucrările executate de pârâtă se încadrează în această categorie.
A arătat pârâta că, în mod greșit expertul contabil a apreciat că societății pârâte i se aplică măsurile de simplificare, analiza expertului vizând doar obiectul principal de activitate al societății, nu și obiectul secundar.
În aplicarea principiului rolului activ, prima instanță ar fi trebuit "să ia act de toate înscrisurile depuse la dosar" și "să dispună înlocuirea expertului care era necompetent să efectueze expertiza în cauză, ținând cont că expertul contabil numit în cauză nu putea proceda la încadrarea corectă a serviciilor prestate de societatea noastră".
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.10.2009, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței comerciale pronunțate de Tribunalul Arad ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
A arătat intimata că, pârâta avea obligația întocmirii facturilor fiscale în conformitate cu dispozițiile art. 160 alin. 2 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și conform prevederilor art. 1-2 155/2007 privind aplicarea măsurilor de simplificare pentru lucrările de construcții montaj. Adresa Institutului Național de Statistică este lipsită de relevanță, întrucât se referă la codul. 2 în vigoare de la 1 ianuarie 2008, iar lucrările au fost executate în 2007. De asemenea, nu interesează obiectul de activitate al societății, ci doar tipul de lucrări efectiv efectuate. Pârâta nu a pus la dispoziție expertului toate actele, deși a fost citată în acest sens, depunând aceste acte după întocmirea raportului de expertiză; răspunzând obiecțiunilor pârâtei, expertul și-a menținut opinia inițială.
La termenul din 10.11.2009, față de dispozițiile art. 282 alin. 1.proc.civ. și în raport de valoarea obiectului litigiului s-a recalificat calea de atac exercitată ca fiind apel.
Pârâta nu a propus nicio probă suplimentară în apel. Deși s-a solicitat precizarea poziției susținute în cererea de apel, în sensul indicării specializării expertului ce ar efectua o nouă expertiză, pârâta fiind citată cu această mențiune pentru termenul din 15.12.2009, pârâta nu a înțeles să formuleze un răspuns.
Examinând apelul declarat de pârâta - SA prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În esență, critica apelantei se rezumă la greșita însușire, de către prima instanță, a concluziilor expertizei tehnice - specialitatea contabilitate efectuată în cauză, apelanta susținând încălcarea principiului rolului activ al instanței.
Într-adevăr, potrivit art. 129 alin. 5.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Acesta presupune dreptul judecătorului de a pune întrebări părților, în vederea stabilirii adevărului, obligația de a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii și dreptul de a ordona dovezile pe care le apreciază ca fiind necesare.
Procesul civil este guvernat, însă, în egală măsură de principiul disponibilității, care nu poate fi încălcat sub pretextul rolului activ al judecătorului.
În speță, se constată că proba cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate a fost încuviințată reclamantei în ședința publică de la data de 20 ianuarie 2009; chiar citată fiind cu un exemplar al obiectivelor expertizei, pârâta nu a formulat nicio opoziție, nu a propus propriile obiective și nu a contestat specializarea expertului desemnat. Având posibilitatea să propună un expert parte ori să solicite contraexpertiză, pârâta a preferat să formuleze obiecțiuni la concluziile expertizei efectuate, obiecțiuni reluate ulterior ca motive de apel.
Or, ceea ce justifică administrarea probei cu expertiză este necesitatea judecătorului cauzei de a cunoaște opinia unor specialiști, astfel cum prevede art. 201.proc.civ. proba științifică astfel administrată neputând fi înlăturată decât prin administrarea unei alte probe științifice, cu aceeași putere probatorie. Pârâta nu a propus o astfel de probă, nici în fața primei instanțe și nici în apel, rezumându-se la a opune concluziilor expertului un răspuns al Institutului Național de Statistică, comunicat pârâtei în format electronic la data de 3 septembrie 2008 și vizând codificarea la nivelul anului 2008 (56 dosar Trib. A), adresă ce a fost de altfel analizată de către expertul desemnat (80 dosar Trib. A).
În condițiile în care, atât în fața primei instanțe, cât și în apel, pârâta a rămas în pasivitate, rezumându-se la a aprecia probatoriul administrat de reclamantă ca nefiind concludent, critica apelantei prin care se invocă lipsa rolului activ al judecătorului, care, în opinia acesteia, ar fi trebuit "să dispună înlocuirea expertului care era necompetent să efectueze expertiza în cauză, ținând cont că expertul contabil numit în cauză nu putea proceda la încadrarea corectă a serviciilor prestate de societatea noastră", este nefondată.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 297.proc.civ. urmează a respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a apelantei, urmează a fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată avansate în apel d e intimată, în cuantum de 8.000,00 lei reprezentând onorariu avocațial facturat conform facturii fiscale nr.28/30.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta - SA, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului B sub nr. J-, cu sediul social în B,--4, Sector 2 șisediul procesual ales la SRL din B,-,.4, sector 6, împotriva Sentinței Civile nr. 1102/02.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă ROMANIA SRL, cu sediul în A,-, jud.A, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad sub nr.J-, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata ROMANIA SRL, în cuantum de 8.000,00 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 27.01.2010
Thred. -4 ex - 28.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
Judecător: Daniela Muntean
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu
