Spete pretentii comerciale. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 205 /
Ședința publică de la data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
Grefier - -
Pe rol judecarea declarat de pârâtul, împotriva Sentinței civile nr. 557/PI/09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - pretenții, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru pârâtul apelant și avocat, pentru reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și copia chitanței reprezentând onorariul avocațial.
Reprezentantul apelantului solicită acordarea unui termen de judecată pentru a susține o cerere de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru a face dovada existenței litigiului în raport de care solicită suspendarea judecății.
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de către apelant.
Reprezentantul intimatului se opune amânării, fiind deja formulată o astfel de cerere.
Instanța, față de cererea de amânare formulată de reprezentantul apelantului, văzând poziția de opunere a intimatului, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată și acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Reprezentantul apelantului solicită acordarea unui termen de judecată pentru a completa probatoriul cu expertiză grafologică și proba testimonială.
Reprezentantul intimatului se opune la cererea formulată de reprezentantul apelantei ca nefiind utilă și pertinentă cauzei.
Instanța, față de motivele de apel, respinge cererile de probațiune solicitate de reprezentantul apelantului ca nefiind utile cauzei și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 557/PI/09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales în T,-, jud. T în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în Italia, loc., -, cu reședința în T,-, jud. T - la sediul SA, fiind obligat pârâtul față de reclamant la plata sumei de 197.903,90 EURO cu titlu de plată nedatorată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa constatat că,
"Prin cererea înregistrată sub nr. 2037/30/02.04.2009 (urmare a scoaterii de pe rolul secției civile), reclamantul a chemat în judecată pârâtul Pietro solicitând ca acesta să fie obligat la plata sumei de 197.903,90 euro cu titlu de plată nedatorată.
In motivare se arată că, prin ordinele de plată din data de 27.12.2007 a virat în contul pârâtului deschis la Bank SA suma de 118.000 euro iar la data de 18.01.2008 a virat la aceeași bancă suma de 85.148,90 euro, plăți făcute în avans ca urmare a convenției încheiate între părți prin care reclamantul trebuia să achiziționeze cotele de acțiuni deținute de pârât la SC SA T, urmând ca ulterior să fie încheiată tranzacția și în formă scrisă; pârâtul nu a mai fost de acord cu această cesiune decât în limita a 20,45% din acțiuni, motiv pentru care la data de 20.03.2008 s-a încheiat un contract de cesiune a acțiunilor în această limită; valoarea cesiunii a fost valoarea nominală a acțiunilor, astfel că valoarea totală a cesiunii a fost de 18.360 lei reprezentând la acea dată, 5.245 euro la rata de schimb de 3,50 lei pentru 1 euro. Ulterior s-a solicitat pârâtului încheierea unui nou contract de cesiune sau returnarea sumelor virate în contul său, adică 197.903,90 euro, pârâtul refuzând chiar și după ce a fost notificat prin executor judecătoresc. -
Pârâtul legal citat nu se înfățișează la dezbateri și nu propune probe prin care să combată susținerile reclamantului, astfel că urmează a se da eficiență dispozițiilor art. 225 pr.civ.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța reține starea de fapt astfel cum a fost redată de reclamant și constată cererea întemeiată prin prisma disp. art. 1092 civil potrivit cărora " orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit să fie debit este supus repetițiunii." coroborat cu disp.art. 1075 civil cu referire la obligația de a face sau a nu face și care se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului, considerente pentru care pârâtul va fi obligat la plata sumei virate de reclamant în contul său și nedatorate, în cuantum de 197.903,90 euro."
Prin apelul declarat, pârâtul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Făcând referire la dispozițiile art. 19 din Regulamentul 1993/13.11.2007, apelantul a susținut că, în condițiile lipsei de procedură de la primul termen de judecată, se impunea suspendarea judecății până la determinarea cauzei care a determinat lipsa de procedură; nu s-au respectat dispozițiile art. 114 ind.1 proc.civ. nefiind acordat un termen suficient de și nefiind comunicate cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente; nefiind îndeplinită procedura la domiciliul pârâtului, se impunea citarea acestuia prin publicitate.
A arătat apelantul că, în cauză au fost acordate două termene, iar la primul termen acordat în cauză reprezentantul reclamantului a indicat domiciliul din străinătate al pârâtului, acordându-se un nou termen, pârâtul fiind citat la domiciliul său; cererea de amânare depusă la dosar nu este depusă de pârât, acesta necunoscând existența procesului, iar semnătura de pe această cerere nu îi aparține pârâtului, "fapt ce poate fi constatat printr-o expertiză grafologică". Deși la al doilea termen de judecată instanța a constatat lipsa de procedură, a procedat totuși la judecarea cauzei.
Cu referire la fondul cauzei, a considerat apelantul că se impunea citarea din oficiu a pârâtului cu mențiunea la interogatoriu, "față de obiectul de circa 200.000".
În subsidiar, apelantul a solicitat "modificarea" în tot a sentinței, acțiunea impunându-se a fi respinsă ca urmare a neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile și întrucât "nu avem de a face cu o plată nedatorată".
A arătat apelantul pârât că, în fapt, înțelegerea cu reclamantul a fost în sensul cesionării a 183.600 acțiuni SA pentru prețul de 273.000 euro, iar prețul trecut în actul public, corespunzător valorii nominale a acțiunilor, este simulat. Sumele achitate reprezintă o parte din prețul real, neconstituind o plată nedatorată.
În ce privește concilierea prealabilă, a susținut apelantul că, cererea de conciliere se referă la un obiect diferit de cel al prezentei acțiuni, referindu-se la alte sume și la alte temeiuri.
Prin întâmpinarea formulată la 10.11.2009, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului.
A precizat intimatul că, înțelegerea părților a fost în sensul vânzării tuturor acțiunilor pe care pârâtul le va deține la SC SA, acesta fiind motivul pentru care s-au achitat în avans, la 27.12.2007 - 118.000 euro, iar la 18.01.2008 - 85.148,9 euro; ulterior ar fi trebuit încheiat contractul în formă scrisă, însă pârâtul nu a mai fost de acord cu cesiunea convenită inițial, ci doar în limita a 20,4% din capitalul social; potrivit contractului astfel încheiat, prețul cesiunii este de 18.360 lei, reprezentând 5.245 euro la rata de schimb de 3,5 lei/euro; în aceste condiții, s-a solicitat pârâtului fie încheierea unui nou contract pentru restul acțiunilor, conform înțelegerii inițiale, fie restituirea sumei de 197.903,9 euro, achitată în plus; deși notificat prin executor judecătoresc, pârâtul a refuzat.
Cu referire la criticile formulate în apel, a arătat intimatul că pârâtul a fost citat atât la domiciliul indicat de reclamant - în T,-, cât și la sediul SC SA, "unde este arhicunoscut faptul că acesta conducea activitatea societății în calitate de acționar majoritar".
La dosarul de fond există două cereri de amânare - 16.03.2009 și 18.03.2009, formulate în numele pârâtului și ale căror semnături diferă, însă aceasta nu poate fi decât o încercare de inducere în eroare a instanței, fiind evident că pârâtul cunoștea nu numai termenele acordate, ci și obiectul procesului.
Notificarea nr.422/06.11.2008 trimisă prin " și ", semnată personal de primire de către pârât - comunicarea fiind efectuată la reședința acestuia din T, str. - - face dovada îndeplinirii procedurii concilierii prealabile.
În ce privește fondul cauzei, a arătat intimatul că susținerile pârâtului sunt eronate, neexistând o înțelegere între părți în sensul pretins de pârât. Cesiunea la valoarea nominală a determinat neplata impozitului de către pârât, reclamantul neavând nici un interes în simularea prețului, plătind în avans sume considerabile în valută, în considerarea promisiunii pârâtului de a obține toate acțiunile și a le ceda ulterior reclamantului.
În drept, intimatul a indicat dispozițiile art. 115.proc.civ.
Examinând apelul declarat de pârâtul prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește prima critică adusă de pârât hotărârii primei instanțe, în sensul că nu s-au respectat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) pr. civ. în ceea ce privește citarea sa la domiciliul corect, respectiv în ITALIA, NR.2. analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la susținerile cuprinse în cererea de apel, se constată că afirmațiile apelantului nu se confirmă.
Astfel, pentru primul termen acordat în cauză - 19.03.2009 prima instanță a dispus citarea pârâtului la sediul SC SA, domiciliu indicat de reclamant și în raport de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 11 martie 2009. Se observă totodată că, notificat fiind în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului la data de 6 noiembrie 2008, în T,-, pârâtul a semnat personal de primire notificarea, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 18.11.2008 de " și " - 11 verso ds. Trib T - Secția civilă.
Într-adevăr, pentru acest prim termen acordat în cauză - 19.03.2009, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul registratură, două cereri de amânare pentru pregătirea apărării, la 18.03.2009 și la 16.03.2009, iar prin cererea formulată la 16.03.2009 pârâtul a pretins citarea sa la domiciliul din Italia, și nu la sediul SC SA. Pârâtul nu a contestat semnarea cererii de amânare înregistrată la dosar la 16 martie 2009 - 18 ds. Trib T - Secția civilă, cerere prin care se solicită acordarea unui termen pentru angajare apărător, fără a fi invocată o pretinsă neprimire a cererii introductive de instanță ori a înscrisurilor anexate. Mai mult, se constată că, ulterior transpunerii cauzei pe rolul Secției Comerciale, pârâtul a fost citat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire chiar la domiciliul indicat, în Italia, situație în raport de care, astfel cum rezultă din practicaua sentinței apelate, instanța a constatat procedură legal îndeplinită.
Potrivit art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din Constituția României, părțile au dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Curtea urmează a reține că, pentru primul termen de judecată acordat la 19 martie 2009 procedura a fost legal îndeplinită, la domiciliul indicat de către reclamant, iar solicitarea pârâtului de a fi citat la domiciliul din Italia nu îndeplinește cerințele art. 98.proc.civ. coroborat art. 114 ind. 1 alin. 4.proc.civ.
Pârâtul avea obligația ca, în cazul schimbării domiciliului, în străinătate, cum se pretinde a fi cazul în speță, să înștiințeze instanța cu privire la domiciliul ales în România în vederea comunicării actelor de procedură, obligație impusă părții în consecința principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, conform art. 6 CEDO.
În aceste condiții, alegerea pârâtului de a comunica - exclusiv instanței, cu nerespectarea art. 98.proc.civ. - noul domiciliu ca fiind în Italia, și mai mult, criticarea în apel a procedurii de citare îndeplinită, fără a fi necesar pentru motivele sus-arătate, la noul domiciliu indicat, se constituie într-un abuz de drept procesual. Mai mult, se observă că dispozițiile art. 14 din Regulamentul CE 1393/2007 (și nu "1993", cum s-a indicat de către apelant) permit comunicarea prin poștă, prevăzând că: "Fiecare stat membru este liber să efectueze notificarea sau comunicarea actelor direct prin intermediul serviciilor de curierat persoanelor având reședința într-un alt stat membru, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acestei a"; Italia nu a formulat rezerve privind aplicarea acestui articol, astfel încât nu se pune problema împiedicării instanței de a se pronunța, în aplicarea art. 19 din Regulament, astfel cum a susținut apelantul.
În ce privește fondul cauzei, se constată că, întocmai ca și în fața primei instanțe, pârâtul nu a înțeles să propună nicio probă în dovedirea acordului pretins simulat dintre părți, astfel încât în temeiul art. 1169.civ urmează a se înlătura aceste argumente ale pârâtului aduse în fața instanței de apel. Cât privește procedura concilierii prealabile, se observă că dispozițiile art. 720 ind. 1 Codul d e procedură civilă, constituind norme de ordine privată, impuneau ridicarea excepției de prematuritate în fața primei instanțe, față de dispozițiile art. 136 Codul d e procedură civilă constatându-se decăderea apelantului din dreptul de a invoca excepția. Chiar acceptând că, nerespectarea procedurii concilierii prealabile poate fi invocată direct în apel, se constată că afirmațiile apelantului în ce privește efectuarea unei concilieri având "un obiect diferit" nu corespunde realității, notificarea înregistrată sub nr.422/06.11.2008 referindu-se la acordul de cesiune acțiuni.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 296. pr. civ. urmează a respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a apelantului, va fi respinsă cererea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecată, reținându-se obligația de plată a cheltuielilor de judecată avansate de intimat în cuantum de 4.284,00 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței fiscale seria - nr.00043/04.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul, cu domiciliul ales la -, în T, STR. - - NR.6, PARTER, AP. 7, JUD. T, împotriva Sentinței Civile nr. 557/PI/09.09.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la - și Asociații, în T, STR. - - NR. 3A, AP. 2, JUD. T, ca nefondat.
Respinge cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimatul-reclamant, în cuantum de 4.284,00 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 26.01.2010
Thred. -4 ex - PRINTDATE @ "dd.MM.yyyy" * MERGEFORMAT 29.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător: DOINA RIZAC
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu
