Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.26/C/2009 -
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor comerciale declarate de apelanții pârâți cu sediul în B, Bulevardul Gh. nr.12-14, sector 1 șiMinisterul Culturii și cultelorcu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.387/COM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă - SRL prin în baza delegației nr.30/20.03.2009 emisă de intimată, lipsă fiind apelanții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul declarat de apelanta pârâtă este legal timbrat cu suma de 4 lei achitată prin chitanța nr.- din 22 ianuarie 2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar cel declarat de apelantul pârât Ministerul Culturii și Cultelor este legal timbrat cu suma de 4 lei achitată prin chitanța nr.- din 30 ianuarie 2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că apelanta pârâtă a depus la dosar în data de 3.03.2009 note scrise, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise la care a atașat copia deciziei nr.92/C/2008 - A pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr- și precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare apelului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.387/COM din 9 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B, invocată de aceasta. A admis acțiunea comercială formulată de reclamanta - SRL cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâtele cu sediul în B,-, sector 1 și Ministerul Culturii și Cultelor cu sediul în B,-, sector 1, și în consecință a obligat pârâtele la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în O,- - Cinematograf. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta deține cu titlu de închiriere imobilul în litigiu, în baza contractului de închiriere nr.1/10.12.1997 depus la dosar (filele 26-30) a cărui valabilitate a fost prelungită în baza actului adițional nr.1/10.12.1997 (filele 23-25) până la data de 31.12.2007.
Sub durata derulării contractului Ministerul Culturii și Cultelor - Ban otificat reclamanta prin adresa nr.7162/14.11.2006 (fila 6 din dosar) să prezinte pentru perioada convocării, 15-24.11.2006 o situație privind valoarea investiției executate de către reclamantă în spațiul pe care aceasta îl exploatează în baza contractului de închiriere și înregistrată în evidențele e, însoțită de: aprobarea locatorului, autorizația de construcție, proiecte, devize, situații de lucrări, procese-verbale de recepție, aceste documente fiind necesare pentru a stabili valoarea investiției asumată de reclamantă conform clauzelor contractuale, valoare de care se va ține cont în aplicarea strategiei de vânzare.
Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 28.11.2006 reclamanta a pus la dispoziția instituției pârâte documentele justificative privind investițiile realizate în spațiul pe care reclamanta îl exploata în baza contractului de închiriere și anume aprobarea locatorului pentru efectuarea lucrărilor, autorizația de construire și copie după facturile de cheltuieli aferente lucrărilor în referință, urmând ca la data de 30.11.2006 să mai transmită documente e justificative care atestă valoarea investițiilor efectuate; procesul-verbal de recepție al lucrărilor semnat și de către un reprezentant; contractul de execuție pentru lucrările efectuate și devizele de lucrări.
Pe baza declarației de intenție nr.517/29.11.2004 emisă de reclamantă către entitățile pârâte, aceasta a solicitat a se lua act de opțiunea sa de a achiziționa imobilul în litigiu (fila 22 din dosar) și să declanșeze procedura prevăzută de normele metodologice, Ministerul Culturii și Cultelor Regia Autonomă a comunicat reclamantei Ordinul 2588/05.09.2005 (fila 19 din dosar) prin care Ministerul Culturii și Cultelor a abrogat Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr.2461/2004 privind aprobarea normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul, demararea procedurii de vânzare urmând a se face în conformitate cu art.67 din OG nr.39/2005 privind cinematografia pe baza unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor și aprobată prin hotărâre de Guvern.
Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii de către reclamantă invocată de către pârâte, instanța reține că în conformitate cu art. 109 alin.1 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente iar în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că Legea 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă precum și faptul că Ordonanța nr. 39/2005 aprobată prin Legea 328/2006 nu prevede o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanței de judecată, instanța față de dispozițiile art. 109 alin.2 Cod proc. civilă în baza art. 137 Cod proc. civilă va respinge ca neîntemeiată excepția prematurității introducerii cererii, invocată de către pârâte.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta ROMÂNIA, instanța reține că pârâta deținea la data introducerii acțiunii calitatea de locator în baza Contractului de închiriere nr. 1 din 10.12.1997 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatar, a cărui valabilitate a fost prelungită în baza actului adițional nr.1/10.12.1997 (filele 23-25) până la data de 31.12.2007.
În conformitate cu art. 12 alin.2 din Legea 246/2004 autonome sunt obligate ca în termen de 90 zile de la depunerea cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii să încheie contracte de vânzare-cumpărare prevăzute la alin.1 lit. b și d, situație față de care evident, în condițiile art. 109 Cod proc. civilă pârâta are calitatea procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de locator al imobilelor, considerente față de care în condițiile art. 137 Cod proc. civilă instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția invocată de către pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanta deținea la data introducerii acțiunii calitatea de locatar al spațiilor situate în O,- "CINEMATOGRAF " județul B în baza Contractului de închiriere nr. 1 din 10.12.1997 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatar, a cărui valabilitate a fost prelungită în baza actului adițional nr.1/10.12.1997 (filele 23-25) până la data de 31.12.2007.
Prin adresa nr.079/25.11.2004 pârâta a formulat o ofertă privind cumpărarea sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare prin negociere directă a activelor pe care le deține, reclamantei - ofertă care a fost acceptată de către reclamantă conform adresei nr. 517/29.11.2004 intitulată declarație de intenție.
În ceea ce privește susținerile pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR de respingere a cererii întrucât în condițiile art. 37 Cod comercial nu s-a încheiat acordul de voință între părți, întrucât până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt revocabile, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate deoarece oferta de vânzare-cumpărare precum și modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate este stabilită prin lege, respectiv art. 12 alin.2 din Legea 246/2004 respectiv la cererea întreprinderii în termen de 90 de zile de la depunerea cererii Regia autonomă este obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare prevăzut la alin.1 lit. b și
Având în vedere că reclamanta se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii astfel cum a fost definită prin art. 2 din Legea 346/2004, că la data introducerii acțiuni avea calitatea de locatar asupra spațiilor aparținând Regiei autonome conform contractului de închiriere și actelor adiționale aflate la dosar, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la cumpărarea spațiului în condițiile art. 12 alin.2 din Legea 2346/2004, considerente față de care instanța apreciază cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință o va admite ca atare conform dispozitivului prezentei și va obliga pe pârâte să încheie contractul de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în O,- "CINEMATOGRAF " județul B cu respectarea procedurii prevăzută de art. 12 lit. b din Legea 346/2004.
Instanța urmează să constate faptul că prin concluziile scrise cât și susținerile orale cu ocazia dezbaterilor în fond, reclamanta a declarat expres că nu solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, considerente față de care în baza principiului disponibilității părților în procesul civil va lua act de faptul că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele Ministerul Culturii și Cultelor B și
Prin apelul declarat pârâta Ministerul Culturii și Cultelor solicită admiterea căii sale de atac, anularea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă, nefondată și nedovedită.
În dezvoltarea motivelor de apel invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței.
1.Astfel, în opinia sa, instanța de fond a depășit în primul rând atribuțiile puterii judecătorești, respectiv a pronunțat o hotărâre judecătorească cu aplicarea greșită a legii, impunându-se anularea acestei hotărâri.
În acest sens arată că a învederat faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.12 din Legea 346/2004, însă instanța de fond a nesocotit faptul că activul solicitat a fi înstrăinat prin negociere directă nu intră în categoria activelor disponibile în privința cărora devin incidente disp.art.12.
În concret, potrivit dispozițiilor legale învederate, intreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, cu respectarea dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia însă pentru a le fi opozabilă acestor -uri activele unei regii autonome aceasta din urmă trebuia să le înscrie pe lista activelor disponibile, listă cu caracter public, în conformitate cu disp.art.13 alin.(4) și (5) din Legea 346/2004.
Solicită a se constata că deși numai avea dreptul exclusiv acordat prin lege de a stabili și întocmi lista cuprinzând activele disponibile, listă ce trebuia reactualizată lunar, aspect care s-a concretizat târziu, mult după acționarea în instanță, instanța de fond nu a considerat oportun a analiza sub raportul dispozițiilor legale incidente în speță caracterul de activ disponibil al imobilului solicitat a fi înstrăinat de către reclamantă.
Consideră că s-a reușit a se crea în mod artificial o confuzie instanței de judecată, deoarece obiectul cauzei este de fapt o obligație de a face, iar nu o acțiune în constatare câtă vreme instanța de fond s-a aplecat și asupra aspectului ce nu făcea obiectul speței și anume constatarea faptului că reclamanta îndeplinește toate condițiile prevăzute în art.2 din Legea 346/2004.
Reclamanta - intimată se pretinde a fi creditorul "obligației de a face" invocând în fața instanței disp.art.969 - 970 și art.1073 Cod civil, fără a preciza și dovedi raportul juridic obligațional existent și temeiul de drept al acestuia, câtă vreme izvorul unei obligații nu poate fi decât contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul și legea.
În ceea ce privește demararea procedurii de vânzare - cumpărare prin lansarea unei notificări, după aprobarea nr.2461/2004, către reclamantă, în sensul exprimării opțiunii de a cumpăra sau încheia un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și comunicarea acceptului acesteia în sensul achiziționării activului deținut în locațiune, a arătat că natura notificării și a răspunsului reclamantei nu poate fi cea a unui contract/convenție, situație intervertită de către reclamantă în favoarea sa, prin susținerea faptului că, din momentul acceptării ofertei de a cumpăra s-a născut obligația de vânzare.
Consideră că simpla notificare adresată de către pârâtă nu poate îmbrăca caracterul unei oferte de vânzare a unui lucru. O ofertă de a contracta trebuie însoțită de reclamă, publicitate, discuții, negocieri etc. toate acestea având a se concretiza într-o ofertă valabilă din punct de vedere juridic.
Or, în cazul de față, cele 4 condiții cumulative pentru valabilitatea unei oferte nu sunt îndeplinite: oferta trebuie să fie o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă, neviciată și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic, oferta trebuie să fie fermă, neechivocă, precisă și completă.
Analizând conținutul adresei 079/21.11.2004 consideră că, în special, această ultimă condiție ce presupune ca oferta să cuprindă toate elementele ce pot fi luate în considerare pentru încheierea contractului nu poate fi îndeplinită.
Reclamanta intimată se pretinde a fi creditorul "obligației de a face", fără a preciza și dovedi raportul juridic obligațional și temeiul de drept.
Contractul de închiriere nu conține obligații în acest sens dispoziția legală invocată - art.27 alin.(1) din OUG 88/1997 este supletivă stabilind cadrul general în care o regie poate, dar nu este obligată a vinde un activ, iar actul administrativ invocat temei al vânzării sau pretins acord tacit al instituției publice implicate este abrogat.
Prin urmare, apreciază că instanța de fond nu se putea pronunța în sensul obligării în solidar a și a apelantei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, câtă vreme între apelantă și reclamantă nu există un raport juridic generator de drepturi și obligații.
În subsidiar solicită a se face aplicabilitatea principiului "specialia generalis derogant". În acest sens arată că dispozițiile Legii 346/2004 au caracter general față de cele ale OG 39/2005, act normativ special emis de legiuitor în vederea reglementării domeniului specific - cinematografia.
Mai învederează că a fost adoptată și Hotărârea de Guvern nr.1874/2006 pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic, precum și a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "", act normativ ce reglementează strategia Ministerului Culturii și Cultelor în materia vânzării acestor active aflate în proprietatea privată a Statului Român.
Deosebit de acest fapt, menționează că Sindicatul Liber "" a introdus acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu Guvernul României al cărui obiect l-a constituit tocmai contestarea dispozițiilor cuprinse în acest ultim act normativ.
Prin Sentința civilă 2363/3.10.2007 instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea. Prin Decizia nr.2579/20.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de Sindicatul Liber "" a modificat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost completată.
În atare condiții, întrucât strategia în temeiul căreia urmau a fi vândute sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea a fost anulată, prin efectul unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, apreciază că acțiunea este inadmisibilă.
Reiterează și excepția prematurității acțiunii reclamantei raportat la inexistența cadrului legal special care să reglementeze această procedură de vânzare.
În drept a invocat disp.art.282 și urm. Cod procedură civilă.
Apelanta B solicită admiterea căii sale de atac, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că instanța de fond nu a reținut că nu este proprietara "" situat în O- Jud. B, ca să poată dispune în vreun fel asupra acestuia, ci, conform dispozițiilor art.65 din OG 39/2005 privind cinematografia "Se află în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "" sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" cinematograful în cauză fiind înscris la poziția 39 - are doar un drept de administrare.
Cinematograful "" nu este un activ disponibil ca să poată fi aplicabile dispozițiile Legii 346/2004, acesta fiind un activ operațional prin care își realizează obiectul de activitate.
De aceea, acest cinematograf nu este evidențiat în lista activelor disponibile întocmită de către în temeiul art.13 alin.4 din Legea 346/2004, ca atribut exclusiv al regiei, lista având caracter public, conform art.13 alin.4, fiind postată și pe site-ul camerei de comerț.
Nu există cadru legal de înstrăinare al sălilor și de spectacol cinematografic, strategia aprobată prin HG 1874/2006 fiind anulată definitiv și irevocabil prin Decizia nr.2579/20.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Mai mult art.12 lit.b din Legea 346/2004 instituie obligația de a vinde la un preț negociat iar nu obligația de a vinde necondiționat.
Dispozițiile Legii 346/2004 și dispozițiile HG 1874/2006 nu sunt și nu pot fi aplicabile în speță, deoarece se referă în exclusivitate la activele disponibile art. 12 alin.1 lit.d din Legea 346/2004 și art.13 alin.1 din HG 1874/2006.
În drept a invocat art.296 Cod procedură civilă, art.65 și 67 din OG 39/2005, art.13 alin.4 și 5 din Legea 346/2004 și Decizia nr.2579/20.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Intimata a solicitat prin "Concluzii scrise" respingerea apelului formulat de pârâte și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Instanța de fond a respins în mod corect ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta întrucât în conformitate cu prevederile art.12 alin.2 din Legea 346/2004 " autonome, societățile comerciale/companiile naționale, precum și societățile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la depunerea cererilor de către intreprinderile mici și mijlocii, să încheie contractele de vânzare - cumpărare prevăzute la alin.1 lit.b și d, contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare".
Mai mult conform art.65 alin.1 din OUG 39/2005 - privind cinematografia: "Se află în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție a "" sălile și grădinile de spectacol cinematografic, care nu se află în proprietatea publică sau privată a unităților administrativ teritoriale, precum și terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezenta ordonanță ".
Cât privește excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de ambele pârâte, instanța, întemeiat, a respins-o ca neîntemeiată.
Așa cum a arătat și în cuprinsul acțiunii, pârâtele sunt obligate în temeiul prevederilor art.12 din Legea 346/2004, să încheie, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor, contracte de vânzare - cumpărare pentru imobilele pe care persoanele definite la art.3 din Legea 346/2004 le dețin în baza unor contracte de închiriere.
Legea 346/2004 - cadru legislativ special, dă dreptul unei să solicite încheierea unui contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul pe care îl deține în baza unui contract de închiriere, sub condiția îndeplinirii unor criterii expres enunțate de textul legal, fără a fi necesar emiterea vreunui mandat special sau parcurgerea vreunei proceduri speciale.
Subliniază că Legea 346/2004 nu condiționează vânzarea spațiilor deținute de -uri în baza unor contracte de închiriere de existența vreunui mandat special, ci precizează expres ca singură obligație în sarcina regiilor autonome să informeze prealabil ministerul d e resort.
În temeiul Legii 346/2004 - Ministerul Culturii și Cultelor a emis Ordinul 2461/2004 prin care a stabilit modalitatea de încheiere a acestor contracte de vânzare - cumpărare și în baza căruia intimata a notificat cu pricire la opțiunea fermă de achiziționare a sălilor de cinematograf pe care le deține în baza unor contracte de închiriere.
Mai mult, un mandat special prin care Consiliul de Administrație al a fost împuternicit să încheie contracte de vânzare - cumpărare cu utilizatorii sălilor de cinematograf a fost emis de către Ministerul Culturii și Cultelor la data de 3.12.2007, fiind înregistrat la. sub nr.8184.
Instanța a procedat corect și legal și în ceea ce privește analizarea excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâta Ministerul Culturii și Cultelor pe care a respins-o ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în motivarea hotărârii.
Cât privește fondul cauzei, hotărârea este legală și temeinică.
În fapt arată că societatea îndeplinește cerințele legale de a beneficia de dreptul de a cumpăra imobilul pe care îl deține în baza unui contract de închiriere, că în baza Ordinului 2641/2004 societatea a acceptat ferm oferta de vânzare înaintată de cu privire la cinematografele pe care le deține în baza unor contracte de închiriere, că pârâtele în mod constant au refuzat încheierea contractului de vânzare - cumpărare, că imobilul a cărui cumpărare îl solicită este activ disponibil așa cum este definit în art.13 alin.2 din Legea 346/2004.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea de Apel reține că sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art.296, 298 Cod procedură civilă să dispună respingerea lor ca atare și menținerea în totalitate a sentinței apelate, având în vedere următoarele considerente:
Între societatea intimată și apelanta s-a încheiat, în data de 10.12.1997 contractul de închiriere având ca obiect Cinematograful "" din localitatea O-, locațiunea fiind prelungită ulterior prin actul adițional nr.1/10.12.1997 până la data de 21.12.2007.
După apariția Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării intreprinderilor mici și mijlocii și a Ordinului Ministerului Culturii și Cultelor nr.2461/2004 de a probare a normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul a solicitat intimatei prin adresa 79 din 25.11.2004 (fila 20) exprimarea opțiunii în ceea ce privește cumpărarea ori încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare prin negociere directă a activului pe care-l deține în chirie.
În baza acestei oferte de vânzare intimata și-a exprimat opțiunea de cumpărare a cinematografului conform adresei nr.517/29.11.2004 (fila 22).
Deși, potrivit art.12 alin.2 din Legea 346/2004 regia autonomă ce avea în administrare bunul propus spre vânzare intimatei, avea obligația ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către intimată, să încheie contractul de vânzare - cumpărare, nu și-a îndeplinit această obligație, procedura de înstrăinare a activului nefiind finalizată până la momentul revocării ordinului nr.2461/2004.
Pentru aplicarea strategiei de vânzare inițiată de Ministerul Culturii și Cultelor reclamanta intimată a fost convocată ulterior în anul 2006 la sediul urmând să prezinte situația privind valoarea investiției executată la spațiul din litigiu (adresa 7162/14.11.2006, fila 6).
Nici după intrarea în vigoare a HG 1874/2006 pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic și a terenurilor aferente și nici după întâlnirea părților și întocmirea procesului verbal din data de 28.11.2006 nu s-a finalizat procedura demarată prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare de către cele două apelante.
Apelantele au invocat faptul că strategia aprobată prin HG 1874/2006 a fost contestată în instanță și nemandatarea de către minister, lipsa calității procesual pasive a apelantei
Susținerile apelantelor nu pot fi reținute favorabil. Actele normative speciale invocate de către apelante prevăd că vânzarea activelor de către stat prin Ministerul Culturii și Cultelor are loc prin intermediul regiei autonome ce are în administrare spațiul respectiv. Sub acest aspect se reține că în cauză are calitate procesual pasivă apelanta cum în mod corect a reținut și prima instanță, motivele de apel invocate în acest sens fiind nefondate.
Neemiterea mandatului în vederea vânzării spațiului nu-i poate fi imputat societății intimate, fiind un aspect ce intră în atribuțiile instituțiilor stabilite de lege.
Nu pot fi reținute favorabil nici susținerile apelantelor în sensul că nu pot fi obligate la încheierea contractului deoarece activul în cauză nu este cuprins în lista activelor disponibile potrivit Legii 346/2004, lista depusă la dosar de către acestea fiind întocmită la data de 5 martie 2008, ori cererile de cumpărare și procedurile de vânzare, față de intimată au demarat în anul 2004.
De asemenea, în această privință se reține și faptul că regia autonomă a adresat chiriașei sale oferta de vânzare a spațiului la care a optat favorabil intimata, situație în care nu se poate susține de către aceste părți că activul nu era disponibil în sensul legii, atâta vreme cât la inițiativa lor s-a demarat procedura.
De asemenea, nu poate fi reținută nici apărarea apelantelor pârâte în sensul că, adresa 079/21.11.2004 de comunicare a intenției de înstrăinare a activului nu reprezintă o ofertă expresă de a contracta, atâta vreme cât din cuprinsul ei rezultă manifestarea de voință fermă, neechivocă, clară și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic, în sensul oferirii spre vânzare ori leasing imobiliar a activului, iar această ofertă a fost acceptată de intimată prin adresa 517/29.11.2004, părțile întrunindu-se ulterior să analizeze și restul condițiilor de înstrăinare (modul de derulare a încheierii, investițiile efectuate).
De altfel, atâta vreme cât din actele dosarului rezultă faptul că intimata reclamantă a îndeplinit condițiile prevăzute de art.3, 12 din Legea 346/2004, ale Ordinului nr.2461/2004 privitoare la cumpărarea activului ce-l deține în chirie, prin negociere directă, a continuat procedura de cumpărare și în temeiul prevederilor art.67 din OG 39/2005 și a strategiei aprobate prin HG 1874/2006, refuzul apelantelor pârâte de a finaliza procedura demarată și a încheia contractul de vânzare - cumpărare în termenele prevăzute, este nejustificat, soluția echitabilă și morală pentru diferendul ivit fiind finalizarea demersurilor și încheierea contractului.
Faptul că prin Decizia nr.259/20 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție Baa nulat HG nr.1874/2006, nu este de natură a influența litigiul dedus judecății, atâta vreme cât reclamanta intimată a făcut dovada că îndeplinește condițiile legale de a cumpăra activul după procedura de vânzare prevăzută de Ordinul 2461/2004 dat în aplicarea și executarea Legii 346/2004, procedură anterioară celei reglementate de HG 1874/2006 și care dacă nu ar fi fost nejustificat nefinalizată de apelante s-ar fi finalizat prin vânzarea prin negociere directă a activului.
Prin urmare, Curtea de Apel reține că, motivele de apel invocate sunt nefondate astfel că va dispune respingerea ca nefondate a apelurilor declarate și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate deoarece nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondateapelurile comerciale declarate de apelantele pârâte cu sediul în B, Bulevardul Gh. nr.12-14, sector 1 șiMinisterul Culturii și Cultelorcu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.387/COM din 9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3 martie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 16 martie 2009
Jud.fond
Dact.
5 exemplare/ 19 martie 2009
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:19 martie 2009.
-- B, Bulevardul Gh. nr.12-14, sector 1
-Ministerul Culturii și Cultelor- B,-, sector 1
- - SRL - O,-, Județ B, Cod poștal -
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop
