Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.305
Sedința publică de la 25 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Nastase
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 882/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 18.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25.06.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 882 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții, și, ca neîntemeiată.
S-a reținut că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a terenului arabil extravilan în suprafață de 22.200 mp situat în comuna -, județ I, identificat prin și vecinătăți, obligarea pârâților la daune pentru întârzierea în încheierea contractului în cuantum de 35.400 EURO, daune moratorii în valoare de 1593 EURO pentru primele 15 zile de întârziere și 3186 EURO pentru următoarele 15 zile, obligarea pârâților la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că antecontractul încheiat este de natură a vicia patrimoniul codevălmaș al familiei pârâților, că reclamanta nu s-a prevalat de clauza cuprinsă în art. 2.2 din antecontract și nu a somat pârâții conform clauzei, iar în cauză a operat rezoluțiunea antecontractului în temeiul notificării pârâților din 3.04.2007.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta care a apreciat că, în mod greșit, i-a fost respinsă acțiunea.
Astfel, terenul nu intră decât în patrimoniul devălmaș al celor trei pârâți, nu și în patrimoniul soților lor întrucât a fost dobândit de pârâți ca bun propriu prin donație de la tatăl lor. Conform art. 31 litera b din Codul familiei, dispunătorul poate să prevadă că bunul va deveni bun comun, dar, în lipsa unei astfel de precizări, bunul donat este bun propriu.
S-a mai arătat că data de 10.01.2007 stabilită pentru încheierea catului în formă autentică nu reprezintă un termen de prescripție până la care apelanta avea dreptul de a solicita pârâților transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, ci data până la care aceștia aveau obligația obținerii documentației cadastrale, apelanta are dreptul de a solicita încheierea actului în formă autentică pe toată durata termenului de prescripție, adică de la data de 10.01.2007.
Apelanta a învederat că nu s-a administrat nici un mijloc de probă care să ateste existența unui intermediar al vânzării, iar constatarea în acest sens reținută de tribunal se bazează numai pe susținerile pârâților.
De asemenea, instanța de fond a constatat rezoluțiunea convenției fără a fi fost învestită cu un capăt de cerere în acest sens, iar rezoluțiunea oricum nu poate să opereze în mod unilateral, fără a se adresa o cerere instanței de judecată, fără vreo altă formalitate și fără a exista un pact comisoriu în acest sens.
Apelanta a mai arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale potrivit art. 969 Cod civil.
În drept sau invocat dispozițiile art. 282 Cod civil.
Apelul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de apel invocate, curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de apel, din conținutul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de părți la 25.09.2006 rezultă că promitenții vânzătorii au dobândit proprietatea asupra bunului pe care urmau să-l înstrăineze prin donație de la numitul, tatăl acestora.
În consecință, curtea apreciază că nu se pune problema încălcării dispozițiilor legale în ceea ce privește comunitatea de bunuri, întrucât bunul nu intră în patrimoniul devălmaș al promitenților-vânzători și al soților acestora, iar donatorul nu a stabilit, prin contractul de donație, că bunul va deveni bun comun.
De altfel, la fond nici nu a fost invocată nici o apărare în acest sens de către pârâți, iar din actele dosarului nu rezultă că ar opera prezumția comunității de bunuri între pârâți și soții acestora în ceea ce privește imobilul care urma să fie înstrăinat, așa cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, aspectele reținute de instanța de fond referitoare la înțelegerea secretă existentă între reclamanți și un intermediar numit au la bază numai susținerile pârâților din întâmpinare, aceste aspecte nefiind susținute de alte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește termenii în care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, curtea reține că, prin clauza prevăzută la art.2.2, părțile au stabilit că transmiterea dreptului de proprietate asupra activului ce face obiectul contractului se va face la data achitării integrale a contravalorii bunului, dar nu mai târziu de 10.01.2007, dată până la care promitenții vânzători se obligă să facă toate demersurile pentru a întocmi și obține documentele necesare și la care se va încheia actul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin urmare, în opinia curții, încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică la data de 10.01.2007 a fost supusă unei duble condiții, aceea a obținerii documentației necesare și cea a achitării integrale a contravalorii bunului.
Desigur că nu se poate aprecia că apelanta reclamantă ar fi trebuit să achite integral prețul vânzării înainte de 10.01.2007, dar curtea reține că părțile nu au purtat nici o corespondență în acest sens, iar reclamanta nu a comunicat pârâților disponibilitatea sa de a-și îndeplini propriile obligații asumate prin antecontract.
De altfel, chiar în cuprinsul acțiunii, reclamanta solicită ca sumele la care solicită obligarea pârâților să fie deduse din valoarea totală de vânzare a terenului, iar diferența de preț a consemnat-o la dispoziția pârâților abia pe parcursul desfășurării procesului la ribunalul București - Secția a VI-a comercială.
Deși dispozițiile art. 1295 cod civil stipulează că vinderea este perfectă și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și a prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat, curtea nu poate să facă abstracție de voința părților materializată în antecontract în sensul că transmiterea dreptului de proprietate asupra activului ce face obiectul contractului se va face la data achitării integrale a contravalorii bunului și a obținerii documentației necesare, dar nu mai târziu de 10.01.2007.
Se va mai constata că, deși instanța nu a fost investită cu rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, clauza prevăzută la art. 2.4 trebuie interpretată în sensul că reglementează situația în care contractul încetează.
Deși acest aspect nu se regăsește expres în clauza menționată, acesta se referă la plata unor despăgubiri reprezentând dublul avansului de către promitenții-vânzători în cazul în care întârzie încheierea contractului din vina lor și la pierderea avansului de către cumpărător în cazul în care, din vina sa, întârzie cumpărarea terenului.
Față de conținutul clauzei, este evident că aceasta se referă la încetarea contractului întrucât pierderea avansului nu poate avea, în opinia curții, decât această semnificație.
În condițiile în care pârâții au revocat oferta de vânzare înainte ca reclamanta să-și fi manifestat intenția fermă de a achita diferența de preț și de a se prezenta în fața notarului public, curtea reține că nu se mai poate obține pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul social în orașul, șos. -, nr.102, județul I în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în B,-, -. 6, etaj 1,. 64, sector 3, domiciliat în B,-, -A,. A,. 10, sector 3 și, domiciliată în comuna -, județ I,-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red. Jud. /6 ex./26.06.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NastaseJudecători:Tatiana Gabriela Nastase, Decebal Taragan
