Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 143/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.343
Ședința publică de la 29.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta SC SRL, în contradictoriu cu intimata SC LEASING SA, împotriva sentinței comerciale nr.12289/14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 22.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 29.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.12289/14.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în Dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii principale formulate de reclamanta-pârâtă SC SRL împotriva pârâtei-reclamante SC LEASING SA prin care reclamanta solicita instanței să dispună obligarea pârâtei să elibereze cartea de identitate auto pentru autoturismul achiziționat de reclamantă în leasing, conform contractului nr. 062/15.12.2003, marca 2,9 4 WD, culoare gri închis-OJ, capacitate cilindrică 2902 cmc, 150 CP, cu număr provizoriu de înmatriculare B-88966.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de către pârâtă prin care se solicita instanței să constate că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de leasing nr. 062/15.12.2003, rezervându-și dreptul de a rezilia contractul de leasing din culpa gravă a reclamantei, să se constate că reclamanta folosește bunul fără nici un drept și să fie obligată, în consecință la predarea acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 15.12.2003, între părți s-a încheiat contractul de leasing nr. 062/15.12.2003 având ca obiect autoturismul marca 2,9 4 WD, Conform art.9.2 din contract, după parcurgerea etapelor prevăzute la art.9.1, utilizatorul va primi de la locator cartea de
identitate a autovehiculului. stabilite prin clauza 9.1 se referă la îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale, exprimarea opțiunii de cumpărare a bunului cu cel puțin 60 de zile înainte de ajungerea la termen, plata contravalorii reziduale și a impozitelor aferente, în special a taxelor de import.
Prin înscrisul intitulat proces-verbal de conciliere directă încheiat de reprezentanții legali ai părților la data de 18.02.2008 s-a stabilit obligația utilizatorului de a achita suma de 9.480 lei reprezentând taxe vamale, accize și comision vamal, urmând ca după plata acesteia, locatorul să înmatriculeze autoturismul pe numele său. Totodată, reține Tribunalul, părțile au convenit renegocierea ratelor restante de leasing în valoare de 11.949,16 lei și a penalităților de întârziere în cuantum de 23.020,12 lei.
În raport cu aceste împrejurări, Tribunalul a reținut că reclamanta pârâtă nu a făcut dovada plății sumei de 9.480 lei conform obligației asumate prin convenția încheiată cu ocazia concilierii directe, astfel că locatorul este îndreptățit să invoce excepția de neexecutare a contractului și să refuze eliberarea cărții de identitate a autoturismului, în conformitate cu dispozițiile art.969 din civil. Tribunalul mai reține că facturile erau emise de către locator numai la solicitarea utilizatorului, astfel că în lipsa unei atare solicitări, această împrejurare nu este imputabilă pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă, ce a fost înregistrat sub același număr unic, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială.
În motivarea apelului se arată că sentința apelată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, deoarece prin cererea de4 chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să constate că aceasta a achitat toate ratele contractuale de leasing. Pentru a verifica aceste susțineri era necesară, se susține, efectuarea unei expertize contabile, încă instanța a respins această probă apreciind că nu este utilă cauzei. Apelanta solicită instanței de apel să admită această probă.
De asemenea, instanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect obligația de a face, în baza contractului de leasing, iar nu a procesului-verbal de conciliere. Prima instanță ar fi trebuit doar să constate că reclamanta a achitat toate ratele de leasing și că pretinsele datorii invocate de pârâtă nu au fost dovedite.
Instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la proba cu interogatoriu solicitată de reclamantă și nu a făcut astfel aplicarea art.225 din pr.civ.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art.282 și următoarele și art.304 pct.7, 8 și 9 din pr.civ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate în motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile contractului de leasing, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect " obligarea pârâtei să elibereze cartea de identitate auto." pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing dintre părți. Motivul pentru care reclamanta
solicită acest lucru îl constituie îndeplinirea obligației contractuale de achitare a ratelor de leasing cuprinsă în art.4 pct.4.1. din contract. Din actele depuse la dosar (filele 11-15 din dosarul Judecătoriei sectorului 2 B nr- și filele 16-70 din dosarul Tribunalului) rezultă că reclamanta și-a îndeplinit integral obligația de plată a ratelor de leasing.
În ce privește obligația de a achita taxele invocate de către pârâtă, Curtea constată că aceasta nu poate fi pretinsă reclamantei deoarece pârâta nu a emis nici o factură și nu i-a comunicat reclamantei de unde ar rezulta acest cuantum (titlul de creanță-declarația vamală etc.) astfel că reclamantei nu îi este imputabilă neplata acestor taxe). În ce privește aspectul reținut de către instanță, în sensul că facturile pentru aceste taxe trebuiau emise numai după și numai la solicitarea expresă scrisă a reclamantei, Curtea apreciază că această concluzie este excesivă deoarece după cum rezultă din procesul-verbal de conciliere "cererea" reclamantei de facturare prealabilă corespunzătoare a acestor sume de bani pretinse în plus față de ratele de leasing achitate la zi, este cuprinsă tocmai în acest înscris care constituie "convenția părților". Interpretarea sa nu poate fi făcută decât conform art.977 din civil și art.970 din civil, adică potrivit intenției comune a părților și principiului echității. Astfel, nu se poate pretinde reclamantei împotriva căreia pârâta pretinde o creanță, să efectueze o formalitate scrisă, în plus, în sensul de a "notifica" pârâta în sensul emiterii facturilor pentru taxele pretinse, deoarece solicitarea reclamantei este consemnată în scris chiar în acest proces-verbal de conciliere (fila 10 din dosarul Judecătoriei sectorului 2 B nr-). Voința reclamantei de a i se comunica facturi aferente pretențiilor referitoare la taxele vamale este exprimată în scris tocmai în acest proces-verbal, astfel că nu mai era necesară o solicitare ulterioară în acest sens.
Este așa deoarece în contractul de leasing (în graficul de eșalonare a ratelor de leasing - fila 26 din dosarul Judecătoriei) asupra căruia părțile au convenit expres, nu se face nici o mențiune cu privire la modalitatea de plată și de calcul a taxelor vamale, a accizelor, a comisioanelor vamale, mai ales că reclamanta nu avea de unde să știe care este cuantumul acestora, decât după ce locatorul l-ar fi comunicat.
Curtea mai reține că procesul-verbal de conciliere directă nu are natura unei noi convenții între părți, deoarece raporturile contractuale dintre cele două părți s-au derulat în temeiul contractului de leasing, care reprezintă contractul dedus judecății pe care reclamanta își întemeiază pretenția efectivă. De altfel, prin procesul-verbal de conciliere, reclamanta a pretins pârâtei să procedeze la emiterea facturilor pentru aceste taxe, accize, comisioane (pct.1 din procesul-verbal:9840 lei (RON), taxele vamale, accize și comisioane vamalevor fi achitate de utilizator în urma facturilor ce vor fi trimise de către Leasing,la cererea utilizatorului. - fila 10 din dosarul Judecătoriei). În ce ne privește, considerăm că obligația primordială ce stătea la baza achitării taxelor vamale, accizelor, comisioanelor era în sarcina pârâtei-reclamante (aceea
de a factura aceste sume, mai ales că reclamanta trebuie să cunoască originea, modul de calcul și titlul de creanță în baza căruia aceasta le pretinde). Nu este suficientă simpla afirmare a datorării acestor sume de bani, fără ca în dovedirea sa pârâta să depună modul de calcul și titlul emanând de la organele vamale.
Cererea utilizatorului nu trebuia să fie una ulterioară procesului-verbal de conciliere, dar prealabilă emiterii facturii de către pârâta-reclamantă, deoarece voința reclamantei este consemnată tocmai în acest act, cererea reclamantei fiind cuprinsă tocmai în acest proces-verbal.
De aceea, Curtea consideră că sentința apelată este nelegală și netemeinică, instanța făcând o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, iar interpretarea dată procesului-verbal de conciliere directă este contrară art.977 din civil și art. 970 din civil.
În atare condițiuni, constatând că reclamanta-pârâtă a achitat integral ratele de leasing convenite cu pârâta-reclamantă prin contractul de leasing, iar sumele pretinse în plus de către pârâtă și care stau la baza refuzului acesteia de a elibera cartea de identitate a autoturismului nu au originea într-un titlu de creanță (taxele, comisioanele și accizele nefiind negociate de părți prin contract și nefiind trecute în graficul de eșalonare a ratelor, pentru a avea natura unei creanțe certe, lichide și exigibile), Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, numai cu privire la soluția dată cererii principale, în sensul că va admite cererea de chemare în judecată. Curtea subliniază că, deși părțile au convenit prin contractul de leasing faptul că utilizatorul va achita comisioane vamale, accize, taxe vamale etc. - (art.4 pct.4.2. - fila 18 din dosarul Judecătoriei) acest lucru nu este suficient pentru ca pretenția pârâtei ce stă la baza refuzului de a elibera cartea de identitate cuantificată la 9.480 lei plus penalități nejustificate (23.020,12 lei) plus 6 rate pretinse a fi fost neachitate (11.949, 16 lei) să fie considerată întemeiată.
Pentru a reține excepția de neexecutare pe care prima instanță a avut-o în vedere la respingerea cererii reclamantei, ar fi fost necesar ca sumele ce se pretinde că nu au fost achitate de reclamantă în temeiul contractului de leasing să fie expres determinate într-un act de creanță ( fie contractul, în care nu sunt cuantificate, de pildă, cheltuielile decurgând din obligațiile vamale ale locatorului, fie facturi acceptate de către debitoare din care să rezulte acest cuantum).
Or, din actele dosarului nu rezultă că pretențiile bănești ale pârâtei sunt justificate pentru ca acestea să paralizeze pretențiile reclamantei de a i se elibera cartea de identitate la sfârșitul perioadei le leasing, în condițiile în care aceasta a achitat toate ratele cuprinse în graficul de eșalonare a plăților, negociat și acceptat de ambele părți.
În ce privește soluția dată cererii reconvenționale, deoarece nu s-a declarat apel cu privire la aceasta, sentința va fi menținută sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă-pârâtă SC SRL, cu sediul ales în P, Str. G-ral nr.7 B,.77,.29, județul P, împotriva sentinței comerciale nr.12289/14.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă SC LEASING SA cu sediul în B,-,.1,.1, sector 2.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite cererea principală.
Obligă intimata-pârâtă să predea reclamantei cartea de identitate a autoturismului marca 2,9 4 WD cu număr provizoriu de înmatriculare B-88966 ce a făcut obiectul contractului de leasing nr. 062/15.12.2003, încheiat între părți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, azi, 29.06.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/TH.RED/ER/4 EX.
Com.2 ex./13.08.2009
sentința comercială nr. 12289/14.11.2009
Tribunalul București -Secția a VI- a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
