Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR.35
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Milano, nr. 10, punct de lucru în, nr. 22, 20129 Milano și sediul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.104,.5,.6,. 102, Sector 5, împotriva sentinței nr. 1098 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Mun. Târgoviște-,.66, județ D, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate apărătorului intimatei pârâtă - Industries SA, avocat, să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 04 martie 2009 și respectiv 11 martie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- la Tribunalul Dâmbovița reclamanta - SRL MILANO a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pârâta - SA Târgoviște să fie obligată să-i plătească suma de 87270,844 Euro, din care 80.000 Euro reprezintă contravaloarea facturilor nr. 14 din 10.09.2005, nr. 17/10.10.2005, nr.4/10.01.2006 și nr. 5/10.02.2006, iar restul de 7.270,844 Euro reprezintă dobânda legală calculată potrivit art. 4 din OG9/2000, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza contractului de prestări servicii nr. 101/1 ianuarie 2004 încheiat de părți s-a obligat să acorde pârâtei asistență la construirea unor linii de cromare performante, ecologice,care includeau băi de spălare, degresare integrate, obligație pe care și-a respectat-o, în perioada 2004-2005, pârâta construind 7 asemenea linii, însă din suma datorată în baza contractului, de 140.000 Euro pârâta a achitat numai 60.000 Euro, astfel că reclamanta prejudiciată a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
In drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 969,1073, 1088, 1361,1362 Cod civil, art. 43 și 46 Cod Comercial,art. 4 din nr.OG 9/2000.
In temeiul art. 115 pr.civ. pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, arătând că refuzul de plată este întemeiat pe prevederile art. 6 lit.a din contractul de asistență încheiat între părți.
Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă - SA Târgoviște a solicitat obligarea reclamantei pârâte la restituirea sumei plătite cu titlu de avans în baza contractului, deoarece aceasta nu și-a respectat obligațiile asumate,liniile de cromare nu au fost modernizate, funcționând în continuare conform unei tehnologii bazată pe contacte de mercur și nu pe soluția tehnică avută în vedere de contract.
In drept pârâta reclamantă și-a întemeiat cererea reconvențională pe disp.art. 943, 969, 992, 997 și 973 Cod civil.
După administrarea probatoriilor cu interogatoriu,declarații de martori, expertiză contabilă și expertiză tehnică în specialitatea inginerie și proiectare chimică, prin sentința nr. 1098 din 3 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, obligând reclamanta să restituie pârâtei avansul de 60.000 Euro și să-i plătească suma de 12.447 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat la data de 16.12.2003 un contract privind vânzarea-cumpărarea de -how pentru realizarea a 8 linii de cromare continuă a barelor de de la 10-80 mm diametru, livrarea de documentații tehnice pentru realizarea instalațiilor de cromare și acordarea de asistență tehnică reclamantei, de către pârâtă.
S-a mai constatat că expertiza de specialitate a stabilit că nu s-au făcut precizări cu privire la conținutul -how-ului, acesta cuprinzând doar o descriere sumară a instalației, fără a se prezenta în amănunt procesul tehnologic, deși reclamanta vânzătoare se obligase să elaboreze și să predea pârâtei cumpărătoare proiectele pentru fiecare linie tehnologică și să acorde asistență tehnică pentru toate lucrările de construcții și montaj, inclusiv pentru punerea în funcțiune.
Tribunalul Dâmbovițaa mai reținut că din contractul nr. 101/1.01.2004, având ca obiect acordarea de asistență tehnică de către reclamantă la construirea liniilor de cromare, în intervalul 2004-2005, precum și la realizarea liniilor de cromare performante, ecologice de către pârâtă, care să includă băi de spălare și cromare integrate, a rezultat că aceste linii trebuiau să asigure performanțele unui nivel de evaporare a fumului cromic egal cu zero și să elimine pierderile tehnologice din capetele necromate.
Din probele administrate instanța a concluzionat că documentația necesară pentru elaborarea proiectelor de execuție pentru realizarea alimentării cu utilități nu a fost predată pârâtei de către reclamantă, iar din datele strânse cu ocazia primei luni de probe a liniei 1, echipată cu tehnologia implementată de reclamantă ( constând la faza de cromare cu contacți din cupru) a fost nesatisfăcătoare, obținându-se rebuturi în proporție de 85-90%, obiectivul contractului nefiind realizat, liniile de cromare funcționând și în prezent pe baza unei alte tehnologii decât cea care trebuia implementată de reclamantă, care s-a dovedit ineficientă și neeconomică.
Prima instanță a considerat, pe baza materialului probator administrat, că este neîntemeiată acțiunea reclamantei privind plata diferenței de preț contractual, apreciind ca fiind întemeiată în schimb excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă prin cererea reconvențională.
S-a considerat că plata sumei de 60.000 Euro de către pârâtă a avut caracter de avans, ulterior nemaiefectuându-se nicio plată de către pârâtă, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către reclamantă.
S-a reținut că nu s-a dovedint nici acceptarea facturilor emise de către reclamantă, înregistrarea acestora în contabilitate reprezentând o obligație prevăzută de Legea nr. 82/1991, astfel că instanța a constatat că a intervenit rezoluțiunea de drept a contractului încheiat de părți, pentru expirarea duratei acestuia, apreciindu-se întemeiată solicitarea pârâtei din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei la restituirea avansului de preț achitat, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL MILANO, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit prima instanță a reținut pe baza a raportului de expertiză tehnică, împrejurarea că prin contractul de asistență nr. 101/2004 și-ar fi asumat obligația de predare a documentației tehnice pentru construirea celor 8 linii de cromare, când de fapt obligația asumată a fost aceea de acordare a asistenței la construirea unor linii de cromare.
Apelanta a învederat că prin acordul comercial încheiat anterior de părți, respectiv la 16.12.2003, având ca obiect cesiunea -how-ului pentru construirea celor 8 linii de cromare s-a obligat să predea intimatei documentația tehnică pentru construirea acestora, obligație pe care și-a îndeplinit-o, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză și din raportul de expertiză tehnică, acest acord stând la baza contractului de asistență nr. 101 încheiat ulterior de părți, la data de 1 ianuarie 2004, ca urmare a solicitării intimatei pârâte, pentru a justifica plata facturilor emise de apelantă pentru serviciile prestate.
Apelanta a arătat că termenul de -how desemnează cunoștințe specifice asupra unui produs sau procedeu de fabricație, obținute adesea prin lucrări de cercetare și dezvoltare importante și costisitoare, acesta putând consta și în informații concrete despre procedeele de combinare unor substanțe și materiale pentru obținerea unui produs finit, apelanta arătând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale de cesiune a -how-ului pentru construirea respectivelor linii de cromare.
S-a susținut că prin contractul de asistentă nr. 101/2004 s-a obligat numai la acordarea asistenței în construirea liniilor de cromare, ingineria de detaliu, materialele și montarea acestora fiind în sarcina exclusivă a intimatei, apelanta furnizându-i toate informațiile necesare pentru achiziționarea materialelor corespunzătoare, inclusiv prin recomandarea unor furnizori competitivi.
S-a mai arătat că a răspuns solicitărilor intimatei, de acordare a sprijinului prin proprii tehnicieni calificați, iar împrejurarea că aceste solicitări nu au fost numeroase nu semnifică neimplicarea apelantei în asigurarea asistenței tehnice necesare, din răspunsul intimatei la notificarea inițială a apelantei rezultând că ar fi fost vorba de 5-6 vizite, fiecare de câte 2-3 zile, în perioada 2004-2005 și nu de 2-3 vizite ale tehnicienilor săi, cum s-a susținut ulterior, în mod greșit prima instanță preluând concluziile raportului de expertiză, deși apelanta a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile contractate și a predat intimatei documentația necesară construirii celor 8 linii de cromare.
Apelanta a susținut că în mod eronat s-a reținut că obiectul contractului de asistență nu a fost realizat, prin prisma tehnologiei ce a stat la baza construirii respectivelor linii de cromare, deoarece în prima fază s-a hotărât construirea și punerea în funcțiune a liniei nr. 1, pentru a se verifica dacă rezultatele sunt satisfăcătoare, aceasta fiind realizată în primul semestru a anului 2004.
S-a recunoscut că inițial au fost probleme la contacte, și a propus intimatei schimbarea acestora, operațiune pentru care era dispusă să furnizeze toate informațiile necesare, însă intimata a refuzat această soluție și în luna iulie 2004, a hotărât construirea următoarelor linii, chiar dacă au existat defecte la contactele electrice pe bară, în luna iunie 2005, fiind finalizate liniile 2,3,4, și 5, iar lucrările pentru liniile 6 și 7 fiind într-o fază avansată de realizare.
A mai arătat că în luna mai 2006 intimata i-a comunicat decizia de a folosi contacte electrice pe bază de mercur și că apelanta nu mai trebuie să se ocupe de această problemă, soluția aleasă fiind periculoasă și interzisă în, motiv pentru care de la început apelanta a sugerat construirea liniilor de cromare utilizând tehnologia bazată pe contactele electrice de cupru.
Apelanta a relatat că a sugerat intimatei modificări cu caracter tehnic, inclusiv modificarea vitezei de deplasare a țevilor, ceea ce demonstrează implicarea ei în obținerea unor rezultate cât mai bune, astfel încât este greșită concluzia că nu ar fi furnizat informații referitor la tehnologia folosită.
Ultima critică vizează soluția pretins greșită de admitere a cererii reconvenționale formulată de către intimata pârâtă, care nu a contestat facturile emise de apelantă, le-a înregistrat în propria contabilitate, ceea ce dovedește acceptarea acestora, cu consecința obligației de plată a diferenței de preț, în acest sens fiind și decizia nr. 1164/19.10.2997 a Curții de apel Bacău.
A pretins apelanta că în mod eronat prima instanță a reținut că intimata a achitat suma de 60.000 Euro cu titlu de avans, concluzie care este contrazisă de contractul încheiat de părți și de documentul intitulat, acord scadență de plată ", însușit de intimată, solicitându-se admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale.
Intimata pârâtă - SA Târgoviște a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, filele 18-22.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată cănu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Raporturile comerciale dintre părți au luat naștere prin acordul comercial încheiat la data de 16.12.2003, depus în traducere legalizată la filele 79-80 dosar fond, în baza căruia s-a încheiat ulterior contractul de asistență nr. 101/1.01.2004, filele 12-14 dosar fond.
Prin Acordul comercial inițial apelanta vânzătoare s-a obligat să vândă intimatei cumpărătoare -how-ul pentru realizarea a 8 linii de cromare continuă de bare de de 10mm, până la 80 mm diametru - art. 1, prin art. 2 al acestui Acord apelanta obligându-se să furnizeze intimatei documentația indicată în Anexa A, precum și asistența tehnică loco, conform programului de execuție a lucrărilor ce urma să fie stabilit odată cu punerea în executare a Acordului.
Prin art. 4 al acestui Acord apelanta s-a obligat să elaboreze proiectul pentru fiecare linie, pe baza exigențelor intimatei și să furnizeze asistență tehnică pentru toate lucrările de construire, montaj și pornire a liniilor, să o informeze cu privire la actualizările și îmbunătățirilor proiectului inițial, timp de 5 ani de la semnarea acordului, să nu divulge informații de specialitate, în timp ce intimata s-a obligat să achiziționeze materialele și aparatura necesară, să asigure manopera indicată în Anexa Bac ontractului, să suporte cheltuielile rezultate din eventuale modificări necesare sau îmbunătățiri, în faza de realizare a liniilor, sau ulterior, să permită accesul apelantei la instalațiile furnizate, cu un preaviz de minim 24 ore, să asigure confidențialitatea informațiilor, în prima anexă a Acordului fiind menționate documentele specifice ce urmau să fie furnizate intimatei, iar în cea de a doua anexă materialele ce urmau să fie achiziționate de aceasta din urmă.
In baza Acordului s-a încheiat ulterior, respectiv la 1 ianuarie 2004 Contractul de Asistență nr. 101, prin care apelanta - SRL MILANO, s-a obligat să acorde intimatei - SA Târgoviște asistență la construcția unor linii de cromare performante, ecologice pe perioada 2004-2005, acestea urmau să includă băi de spălare și degresare integrate și să asigure performanțele unei nivel de evaporare a fumului cromic egal cu zero, eliminând pierderile tehnologice prin capetele necromate.
Părțile au convenit ca durata contractului să fie de la 1.01.2004, până la data de 30.12.2005, valoarea acestuia fiind stabilită la 20.000 Euro net /pe fiecare linie, iar plata urma să se facă în baza facturii emise de către apelantă, până la data de 31.12.2005.
Obligațiile apelantei denumită, prestatoare de servicii " au fost sumar enumerate la punctul V din contract: aceasta urma să acorde intimatei beneficiare asistență de specialitate la un standard de performanță ridicat, să respecte cerințele intimatei beneficiare în privința realizării obiectivelor stabilite și să implementeze în aceste linii de cromare tehnologii economice, care să elimine apele reziduale, precum și timpii auxiliari de încărcare și evacuare, optimizând timpii de staționare, în timp ce intimata și-a asumat obligația de a achita contravaloarea prestațiilor apelantei.
Rezultă deci că Acordul comercial încheiat de părți la 16 decembrie 2003 privește alte obligații comerciale decât cele convenite prin contractul de asistență din 1 ianuarie 2004, acordul privind vânzarea -how-ului pentru realizarea unei linii de cromare continuă de bare de, în timp ce contractul privea acordarea asistenței tehnice la construirea acestora, ambele convenții fiind însă sumar redactate, fără a preciza cu exactitate obligațiile pentru fiecare dintre părți și răspunderea concretă acestora, în caz de neexecutare.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că apelanta reclamantă este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, deoarece: nu a predat intimatei nicio temă de proiectare de specialitate, care să stea la baza întocmirii proiectelor de execuție, nici un proiect tehnologic care să conțină procesul de fabricație pe faze, cu precizarea parametrilor funcționali, care să pună la dispoziția intimatei beneficiare a cunoștințelor tehnice necesare fabricației, instruirii personalului operator de deservire a instalațiilor respective, nu s-au precizat condițiile tehnice de calitate a agenților de degresare și cromare care trebuia folosiți în fabricație, nici modul de preparare, de dozare pentru obținerea soluțiilor electrolitice respective,(concentrație, PH), nu s-au făcut precizări nici asupra condițiilor tehnice de calitate a pregătirii fizice a suprafețelor exterioare metalice ale țevilor, care condiționează calitatea, acoperii prin cromare nu s-au transmis proiectele tehnice pentru utilajele care compun echipamentele liniilor de cromare, nerezultând executarea de către apelantă a obligațiilor asumate prin Anexa A - Acordului comercial care face parte integrantă din acesta, conform art. 2 din Acord.
Apelanta nu a dovedit nici executarea obligațiilor asumate prin contractul de asistentă nr. 101/2004 încheiat cu intimata, reprezentanții acesteia fiind prezenți în mod sporadic de 2-3 ori, la sediul intimatei, pe parcursul celor 2 ani de execuție a contractului, nerezultând că aceștia ar fi contribuit cu soluții tehnice la construirea liniilor de cromare performante, intimata fiind nevoită să abandoneze tehnologia de cromare propusă de către apelantă privind construirea instalațiilor de cromare pe bază pe contacți electrici din cupru, randamentul acesteia fiind excesiv de scăzut, în condițiile în care rebuturile au atins 85-90% din producție, adoptându-se o altă tehnologie, care consta în utilizarea catozilor electrici cu mercur, liniile de cromare 2-6 fiind echipate de la început cu catozi electrici de contact cu mercur.
Aceste concluzii au rezultat atât din înscrisurile depuse la dosar, apelanta nedepunând niciun fel de documente care să se facă dovada contrară celor constatate de expertul tehnic, care a concluzionat fără nici un fel de dubiu că apelanta reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Față de conținutul sumar al celor două convenții încheiate de părți, prima instanță a interpretat corect raporturile juridice reglementate de acestea și a analizat prin prisma dispozițiilor art. 969, 970 alin. 2 și ale art. 981 cod civil modalitatea în care părțile și-au executat obligațiile contractuale asumate, fiind aplicabile în speță și principiile - art.1.3 privind obligativitatea clauzelor contractuale pentru părți, art. 5.1 privind posibilitatea stipulării exprese sau implicite obligațiilor în contractele comerciale internaționale, art.52 și art.7.1.1 potrivit căruia neexecutarea constă în executarea defectuoasă sau cu întârziere a unei obligații contractuale, rezultând din probele administrate, în raport cu textele menționate anterior că apelanta nu și-a executat obligațiile contractuale asumate, motiv pentru care acțiunea acesteia a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepției de neexecutare a contractului ridicată de către intimata pârâtă.
Nefondată este și critica apelantei care vizează neplata diferenței de preț pretins datorată de către intimată, susținându-se că în mod greșit prima instanță ar fi reținut că aceasta ar reprezenta un, avans " în condițiile în care facturile emise de apelantă au fost acceptate de către intimată, care nu le-a contestat, ba mai mult, le-a înregistrat în contabilitate, așa cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul ( filele 11-18 dosar fond).
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 46 Cod comercial și a prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, deoarece în cazul unor contracte scrise prin care s-a stabilit obligația emiterii, respectiv a plății unor facturi pentru prestațiile contractuale executate, înregistrarea acestora în contabilitatea societății beneficiare este obligatorie, această obligație legală neechivalând însă cu acceptarea necondiționată a plății sumelor menționate în respectivele documente contabile.
In speță intimata pârâtă a achitat contravaloarea prețului convenit cu apelanta prin art. 4 din Contractul de asistență nr. 101/2004 pentru 3 linii de cromare, respectiv suma de 60.000 Euro net/pentru fiecare linie, însă părțile stabiliseră ca valoarea prestațiilor să fie facturată către intimata beneficiară până la data de 31.12.2005, rezultând fără putință de tăgadă că plata parțială efectuată de către intimată reprezenta un, avans " din prețul contractului, cum corect a apreciat prima instanță.
In raport cu concluzia neexecutării obligațiilor contractuale asumate de către apelantă, în mod corect s-a dispus restituirea sumelor achitate de intimată, care nu își găsesc acoperire în prestațiile executate de către apelantă, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 943, 969, 992 - 997 și 973 Cod civil, coroborate cu art. 46 și 67 Cod Comercial.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza disp.art. 296 pr.civ, va respinge apelantul pârâtei ca nefondat, precum și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, care nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Milano, nr. 10, punct de lucru în, nr. 22, 20129 Milano și sediul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.104,.5,.6,. 102, Sector 5, împotriva sentinței nr. 1098 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Mun. Târgoviște-,.66, județ D, cod poștal -.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 martie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored. CMF
4.ex/20.03.2009
dos.fond - - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
