Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1084/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 413
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
**********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva Sentinței comerciale nr.3473/03.03.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimații pârâți Y SA Spania și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, fără delegație depusă la dosar și intimata Y SA prin avocat -, care depune împuternicire avocațială colectivă în dosar, lipsind intimata MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, după care:
Având cuvântul pe eventuale cereri, reprezentanții părților prezente susține că nu au alte cereri de formulat.
Din oficiu, Curtea pune în discuția părților calificarea căii de atac.
Părțile prezente, prin consilier juridic și avocat, lasă la aprecierea instanței.
Față de faptul că nu a fost declinată competența, Curtea califică prezenta cale de atac drept apel și acordă cuvântul pe cereri.
Reprezentanții părților prezente susțin că nu au cereri nici după recalificarea căii de atac.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelanta reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului și trimiterea pricinii spre rejudecare a Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Intimata pârâtă Y SA Spania, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii de fond,
precizând faptul că este o formă specifică de contract de achiziții și depune la dosar practică judiciară în acest sens.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comercială nr. 3473/03.03.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureștia fost admisă excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu pârâtele Y SA și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Calea de atac a fost calificată ca fiind apel în ședința publică din 20.10.2009.
Criticile aduse sentinței sunt următoarele:
În mod greșit s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de drept comun și a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
În conformitate cu dispozițiile OUG nr. 84/2003, SA este persoană juridică de interes strategic național care desfășoară în principal activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor în conformitate cu prevederile OG nr. 43/1997.
În virtutea calității sale de administrator al bunului aparținând domeniului public al statului, incluzând autostrada A 2 B - C, apelanta a încheiat contractul din care izvorăște prezentul litigiu.
În cea ce privește dispozițiile legale aplicabile în speță se invocă Convenția d l Geneva din 1961 care în articolul 2 prevede că existența sau valabilitatea unei convenții arbitrale se stabilește conform legii căreia părțile au supus-o, însă " judecătorul sesizat poate să nu recunoască convenția de arbitraj dacă, după legea forului, litigiul nu este susceptibil de arbitraj."
În prezenta cauză legea forului este legea română, întrucât părțile au stipulat în articolul 20.6 din condițiile particulare la contract că litigiul va fi soluționat potrivit regulilor de arbitraj ale Camerei de Comerț și Industrie a României, iar însăși Curtea de Arbitraj Internațional a considerat că locul litigiilor izvorâte din același contract este B România.
Pe de altă parte, potrivit legii nr.554/2004 ca autoritate contractantă cade sub incidența dispozițiilor articolului 2 alin. 1 lit. b întrucât are statut de utilitate publică și este autorizată să preseze un serviciu public, așa cum rezultă din prevederile articolului 1 alin. 2 din OUG nr 84/2003 iar contractul de achiziție publică care izvorăște din dreptul dedus judecății se încadrează în dispozițiile articolului 2 alin. 1 lit. c întrucât este un contract încheiat de autoritatea contractantă asimilată unei autorități publice și are ca obiect executarea lucrărilor de interes public.
Calificarea litigiului ca fiind de contencios administrativ, naște în sarcina părților drepturi și obligații specifice incluzând pe de o parte obligația de efectuare a procedurii plângerii prealabile pentru persoana vătămată într-un drept al său printr-un act al autorității publice și pe de altă parte obligația corelativă a autorității publice de a răspunde în termenul legal de 30 de zile acestei plângeri.
Apelanta consideră că Secția comercială nu era competentă să se pronunțe cu privire la excepția necompetenței generale a instanțelor de drept comun și ar fi trebuit să trimită cauza spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal.
Se mai arată că Ministerul Internelor și Reformei Administrative este autoritate publică centrală iar litigiul dintre apelantă și această autoritate este în mod cert circumscris sferei contenciosului administrativ.
Se subliniază că acest litigiu nu își are izvorul de drept în contractul încheiat între apelantă și Y SA.
În cauză intimata Y SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
La dosar intimata a depus înscrisuri.
Din aceste înscrisuri rezultă că între și Y SA există un litigiu înregistrat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț care face obiectul dosarului nr. 15937/GZ(c16177/GZ).
În cadrul acestei proceduri apelanta și-a exprimat în mod expres și univoc opinia că în cauză este valabilă clauza arbitrală, a plătit taxele arbitrale și a recunoscut că litigiul izvorând din contractul de achiziție publică semnat cu intimată este supus arbitrajului.
În acest sens, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în comunicarea transmisă la 30.04.2009 pârâtul nu formulează obiecțiuni cu privire la existența, validitatea sau scopul clauzei compromisorii în conformitate cu articolul 6 alin. 2 din Regulile
Criticile aduse sentinței în ceea ce privește competența instanței de contencios administrativ sunt neîntemeiate.
De esența procedurii contenciosului administrativ este ca acțiunea să fie inițiată de o persoană privată împotriva unei autorități publice.
Apelanta reclamanta nu se poate prevala de aceste dispoziții puse la îndemâna persoanei private pentru a se proteja împotriva abuzurilor autorităților publice.
În acest sens sunt însăși precizările apelantei referitoare la calificarea litigiului ca fiind de contencios administrativ care naște în sarcina părților obligația de efectuare a plângerii prealabile pentru persoana vătămată într-un drept al său printr-un act al autorității publice și pe de altă parte obligația corelativă a autorității publice de a răspunde în termenul legal de 30 de zile plângerii formulate de către persoana vătămată.
În ceea ce privește textul invocat din Convenția d l Geneva din 1961 referitor la faptul că judecătorul cauzei poate să nu recunoască convenția de arbitraj dacă după legea forului litigiul nu este susceptibil de arbitraj, Curtea reține următoarele:
Clauza compromisorie agreată de părți este valabilă, atrăgând competența exclusivă a arbitrajului internațional asupra litigiilor izvorând din sau în legătură cu contractul încheiat de părți.
În cauză s-a făcut dovada că există un litigiu pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj.
Pe de altă parte, contractul dintre părți a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 iar intenția părților a fost ca acest contract să aibă o natură comercială.
Potrivit contractului încheiat între părți, se stipulează în clauza 20.4 că în cazul în care între părți apare vreo dispută rezultând din contract sau în legătură cu contractul, aceasta va fi deferită spre soluționare Comisiei de Soluționare a care urmează să pronunțe o decizie obligatorie și definitivă pentru părți. Această decizie poate fi revizuită fie ca urme a negocierilor dintre părți, fie ca urmare a unei acțiuni introduse în arbitraj.
Clauza 20.6 din condițiile generale ale contractului reprezintă o clauză compromisorie prin care părțile stabilesc să supună litigiile dintre ele izvorând din contract sau în legătură cu acesta arbitrajului internațional și nu instanțelor internaționale.
Această clauză nu încalcă nici o dispoziție imperativă a legii în materie de competență.
Între reclamanta și pârâta a fost încheiat un contract pentru și Construcții inclusiv Proiectare pentru echipamente electrice și mecanice și pentru clădiri și lucrări inginerești proiectate de antreprenor.
Prin acest contract s-a stabilit în clauza compromisorie competența jurisdicțională în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul, în conformitate cu dispozițiile articolului 3434Cod procedură civilă, verificându-și competența și constatând că există o convenție arbitrală s-a declarat necompetent și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în B, sector 1,-, împotriva Sentinței comerciale nr.3473/03.03.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimații pârâți Y SA cu sediul ales în B la din-, sector 1 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, sector 1, nr. 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
18.11.2009
.
Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase
