Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 42/
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamantul - CNP - împotriva sentinței civile nr. 654/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată - - A, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că au sosit relațiile solicitate de la Primăria comunei Cermei, jud. A și Penitenciarul d e Maximă Siguranță
În deliberare asupra cererii de asistență judiciară sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru la care a fost obligat reclamantul apelant, Curtea o admite dispunând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar ce vizează calea de atac promovată, având în vedere că reclamantul apelant este deținut în executarea unei pedepse privative de libertate și că nu are surse de venit.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reclamantul apelant învederează că susține excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei în primă instanță, considerând că instanța de contencios administrativ și fiscal ar fi competentă în soluționarea cauzei în primă instanță. Solicită înapoierea filei CEC în alb.
Curtea de Apel Timișoara apreciază că este competentă să soluționeze apelul promovat, urmând a cerceta competența primei instanțe.
Pe fondul apelului, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 654/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, împotriva pârâtei - - A pentru obligația de a face și despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin acțiunea sa, reclamantul, deținut în Penitenciarul Arad, a chemat-o în judecată pe pârâta - - A, solicitând obligarea acesteia, la restituirea filei CEC, sau la despăgubiri, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivare că în cursul anului 2001 lăsat fila CEC cu nr. G - la societatea pârâtă, și a ridicat de la aceasta mai multe facturi pentru marfă, iar pârâta a completat fila CEC și a trimis-o la o bancă din
Reclamantul a susținut că a lăsat fila CEC în alb, doar ca garanție și a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 10 miliarde lei, despăgubiri, și daune morale.
Deși a fost legal citată, pârâta nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nici nu a formulat apărări ori cereri de probațiune.
Instanța de fond a admis cererea reclamantului, formulată în condițiile art. 74, privitoare la asistența judiciară gratuită, atât în privința acordării de scutire pentru plata taxei judiciare de timbru, cât și în privința cererii de asistență gratuită, Baroul d e avocați A desemnând în acest sens ca avocat, pe doamna av..
La 8 septembrie 2007, reclamantul, prin avocat, a depus la dosar o precizare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea filei CEC seria G nr. - lăsată în garanție pârâtei, iar în caz contrar, obligarea ei la plata unor despăgubiri în valoare de 1.000.000 Ron, reprezentând daune interese.
În motivarea acestei precizări a acțiunii, reclamantul a susținut că la 3 iulie 2001 lăsat pârâtei drept garanție a efectuării plății pentru mărfurile ridicate, în valoare de 71.258.010 Rol, fila CEC mai sus arătată, pentru cumpărătoarea - " " SRL, dat pârâta nu i-a mai restituit actul și ulterior, ca urmare a operațiunilor dolozive efectuate de către aceasta, a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii sale disp. art. 1073 și următoarele civ. și a solicitat în probațiune atașarea dosarelor nr. 4369/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, precum și nr. 7130/2003 a Judecătoriei Arad.
Deși s-au efectuat numeroase demersuri pentru atașarea celor două dosare solicitate de către reclamant, acestea nu au fost comunicate instanței de fond, pe de o parte datorită numeroaselor reveniri ale reclamantului, referitoare la numerele dosarelor, iar pe de altă parte, datorită împrejurării că, acestea au fost atașate la alte dosare și potrivit actului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, din 28 martie 2008, aflat la fila 57 dosar, fila CEC s-a aflat în dosarul 161/P/2002, înaintat instanței la 14 martie 2006, iar ulterior înaintate Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr-.
Având în vedere însă susținerile necontestate ale reclamantului potrivit cărora, fila CEC în litigiu, nu se mai află la intimata chemată în judecată, ci într-un dosar penal, este evident că, aceasta nu poate fi obligată la predarea actului către reclamant, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a dovedit incidența prevederilor art. 1073. civ. respectiv îndreptățirea reclamantului în calitate de creditor al pârâtei, de a dobândi de la pârâtă, executarea exactă a obligației, respectiv dacă, aceasta din urmă ar fi avut obligația restituirii filei CEC în alb, pentru eventualitatea în care, societatea pentru care a acționat reclamantul și-ar fi îndeplinit obligația de plată, pentru mărfurile ridicate, obligație pe care a garantat-o cu fila CEC.
În aceste condiții, este evident că reclamantul nu poate formula nici pretenții la daune interese atâta vreme cât nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată mai sus arătate, considerente pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau obligarea pârâtei intimate să restituie fila CEC în alb, fără elemente esențiale, pentru a putea face plata facturii în numerar ca și înainte, iar în cazul în care aceasta refuză, să fie obligată la despăgubiri.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 295, alin. 1.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește motivul de apel vizând necompetența materială a primei instanțe, motiv invocat de către reclamant sub forma unei excepții, Curtea constată că este nefondat, întrucât litigiul este comercial, fiind generat de activitatea comercială a societății comerciale la care reclamantul a fost administrator, iar fila cec nu este decât un instrument de plată.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal putea fi atrasă numai în cazul în care se ataca un act administrativ, însă fila cec nu este un act administrativ, ci un instrument de plată între comercianți.
Examinând pe fond apelul, Curtea reține că reclamantul nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă ca ar fi dat fila cec necompletată ca garanție pârâtei, iar aceasta ar fi completat-o și ar fi introdus-o în circuitul bancar.
Împrejurarea că între părți s-a convenit ca fila cec să constituie doar o garanție care să fie restituită apoi reclamantului nu este dovedită, motiv pentru care concluzia firească este că respectiva filă cec a fost înmânată reprezentantului pârâtei ca instrument de plată, care și-a urmat cursul normal, fiind prezentat băncii, la plată.
Este adevărat, astfel cum a susținut reclamantul, că orice creditor are dreptul ca debitorul său să își execute întocmai obligațiile, însă, în speță, nu s-a dovedit că pârâta avea obligația de a restitui fila cec și nici că această filă cec a fost predată ca garanție.
În consecință, întrucât nu se poate reține în sarcina pârâtei nicio culpă în executarea vreunei obligații contractuale și nici nu i se poate reține în sarcină comiterea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, nici nu poate fi obligată la plata unor despăgubiri față de reclamant.
Despăgubirile sub forma daunelor interese presupun neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unei obligații contractuale, însă, în speță, nu se poate afirma acest lucru în ceea ce o privește pe pârâtă.
Despăgubirile decurgând dintr-o faptă ilicită se pot acorda numai dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției, însă, în speță, după cum s-a arătat mai sus, nu există nicio faptă ilicită și nici vinovăția pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, Calea 6 Vânători FN, A, jud. A, împotriva sentinței civile nr. 654/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în A, nr. 44-45, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
RED./19.03.2009
TEHNORED./19.03.2009/4 ex.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
PREȘEDINTE:
Se comunică: - 2 ex: -
- - -
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
