Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 422
Ședința publică de la 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta, împotriva sentinței comerciale nr. 9574/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, împrejurare în raport de care Curtea reține cauza, spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3707/05.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu o cerere de obligare a pârâtei la a-și da acordul pentru funcționarea unui punct de lucru al reclamantei în regim non-stop, în spațiul situat în B, Calea, nr. 174, sector 3, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii, până la semnarea acordului.
Tribunalul a constatat că, pentru obținerea avizului de funcționare în regim non-stop de la Primăria Sectorului 3, reclamanta a solicitat pârâtei, în calitate de proprietar al apartamentului cu care se învecinează spațiul comercial, să-și dea acordul pentru desfășurarea activității după orele 22:00, însă pârâta a refuzat. De asemenea, instanța de fond a luat act că pârâta a sesizat în repetate rânduri Primăria Sectorului 3, cu privire la zgomotul produs, iar la data de 20.03.2008, la solicitarea reclamantei, au fost efectuate determinări ale nivelului acustic, în cuprinsul buletinului de analiză nr. 11 emis de către Direcția de Protecție a Mediului și Educație din cadrul menționându-se că la data și ora determinării (20.03.2008, orele 23:00-23:30) nu s-a evidențiat un impact semnificativ din punct de vedere acustic al activității desfășurate în incinta magazinului situat în B, Calea, nr. 174,. 58, sector 3. Pârâtei s-a comunicat că valorile măsurătorilor au relevat totuși un nivel acustic crescut față de cel maxim legal admis, de natură să îi amplifice disconfortul, iar Poliția Comunitară Sector 3 încheiat două procese-verbale, în care a reținut că liniștea locatarilor este tulburată de funcționarea instalației de aer condiționat și a combinelor frigorifice în stare avansată de uzură, situate în magazinul reclamantei. Totodată, prima instanță a constatat că Asociația de proprietari a comunicat că nici un proprietar de apartamente care se învecinează în plan vertical cu magazinul nu este de acord cu funcționarea acestuia în regim non-stop, dar și că refuzul pârâtei de a-și da acordul este determinat nu doar de zgomotul produs de aparatele de aer condiționat și de combinele frigorifice, ci și de acela care este cauzat de manipularea mărfii în timpul nopții, dar și de gunoi și mirosul deșeurilor menajere. Instanța de fond a constatat că și după efectuarea lucrărilor de izolare fonică, măsurătorile efectuate în noaptea de 14/15.11.2008 în locuința pârâtei au evidențiat că nivelul acustic depășește limita legală.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere Sector 3 nr. 103/2004, modificată prin Sector 3 nr. 132/2003, prin care s-a prevăzut că agenții economici ce își desfășoară activitatea în condominii trebuie să dețină avizul favorabil al Asociației de Proprietari, apreciind în consecință că reclamanta trebuie să obțină avizul acestei entități, iar nu doar acordul pârâtei.
Tribunalul a prezentat definiția obligației de a face și a reținut că între părți nu există nici un raport juridic în virtutea căruia pârâta să fie ținută a-și da acordul pentru ca magazinul pe care îl deține reclamanta să desfășoare activitate în regim non-stop; de aceea, cu atât mai mult cu cât probele nu au demonstrat că pârâta și-ar fi exercitat în mod abuziv drepturile, determinând refuzul asociației de a-și da acordul pentru ca magazinul să deruleze activitate comercială și după orele 22:00, prima instanță a respins cererea, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în temeiul art. 274.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând anularea sa și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
În motivare, apelanta a arătat că în mod nejustificat prima instanță a respins cererea de administrare a probei cu expertiză sonometrică, susținând că aceasta era singura în măsură să demonstreze nivelul acustic al activității desfășurate în magazin.
De asemenea, apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele administrate, respectiv pretinsul refuz al Asociației de Proprietari (afirmând că nu au fost respectate dispozițiile legale pentru adoptarea unei asemenea hotărâri), raportul încheiat la 20.06.2008 de Poliția Comunitară Sector 3 (în care, contrar considerentelor Tribunalului, s-a reținut că nivelul de zgomot nu-l depășește pe cel legal), dar și faptul că alți doi proprietari de apartamente care se învecinează cu magazinul au fost de acord cu funcționarea acestuia în regim non-stop. Apelanta a mai susținut că prima instanță a manifestat superficialitate în examinarea cauzei, atunci când a apreciat că nu este necesar acordul pârâtei, pentru obținerea avizului de funcționare în regim non-stop de la Primăria Sectorului 3, arătând că însăși Primăria pretinde acest acord.
Ca ultimă critică adusă sentinței, apelanta a arătat că în măsura în care prima instanță ar fi apreciat că în sarcina intimatei nu poate fi regăsită o răspundere contractuală, ar fi trebuit să respingă cererea, ca inadmisibilă, iar nu ca neîntemeiată, iar dacă ar fi apreciat că în cauză este incidentă o eventuală răspundere delictuală, ar fi trebuit ca, în aplicarea rolului activ, să pună în discuția părților acest aspect.
La data de 21.09.2009, intimata a înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Apelul nu a fost timbrat, așa încât, prin rezoluție, apelantei i s-a pus în vedere să-l timbreze cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și cu timbru judiciar de 0,3 lei, citațiile care i-au fost expediate la sediul social indicat în cererea de apel și la cel indicat în cererea de chemare în judecată adresată primei instanțe purtând această mențiune.
Apelanta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare, astfel încât Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1, rap. la art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, completată și rectificată, acțiunile, cererile și căile de atac introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Pe de altă parte, nr.OG 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. 2 al art. 35 din Normele Metodologice pentru aplicarea acestei legi stabilește că instanțele judecătorești - cu totul excepțional -, pentru motivele menționate în rezoluție, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. 3 din lege statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Or, în speță, constatând că cererea de apel este supusă cerinței timbrării, apelantei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar pe care era obligată să le achite, dar aceasta nu a înțeles să își îndeplinească obligația de timbrare - necesară pentru legala învestire a instanței - motiv pentru care, în baza textelor de lege citate mai sus, Curtea va anula apelul, ca netimbrat, în cauză fiind vorba de o nulitate necondiționată de vătămare, care intervine pentru nerespectarea cerinței legii.
În acest context, Curtea subliniază că timbrarea apelului trebuie analizată prioritar față de o posibilă incidență a vreunui caz de suspendare a judecății, întrucât înseși dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 prevăd că neplata până la termenul stabilit a taxei de timbru atrage sancțiunea anulării cererii; rezultă, așadar, că legea specială se aplică și în situația lipsei părților de la dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 3707/05.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu domiciliul în B, Calea, nr. 174,. 58C,. 1,. 3, sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./02.12.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu
