Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.425
Ședința Publică de la 29.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de apel, formulată de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.664 din 22.02.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SA și ASOCIAȚIA DE . ADB. GERMANIA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.09.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.09.2008.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată, sub nr.11677/2002 (-) pe rolul Tribunalului București, reclamanta AUTORITATEA pentru PRIVATIZARE și ADMINISTRAREA PARTICIPAȚIILOR STATULUI a chemat în judecată pârâtele Asociația de . Germania și SC SA, solicitând în contradictoriu cu acestea ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligate a executa cele asumate prin clauza 8.7 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D MS nr. 15/18.03.1999, modificat prin actul adițional încheiat la 26.04.1999, în sensul de a obliga pârâta să determine plata de către SC SA a datoriei reprezentând daune interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar pentru anii 1993,1994,1995; cu daune interese cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de a determina plata sumei datorate de către societatea privatizată.
În motivarea cererii s-a învederat că între reclamantă și pârâta Asociația de . a intervenit contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D MS/18.03.1999, contract având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor reprezentând 80,21% din capitalul social al SC SA, prin clauza 8.7 lit. c cumpărătorul obligându-se să asigure plata datoriilor societății supuse privatizării către vânzător.
S-a învederat că obligația asumată este o obligație de a face, de a determina societatea comercială să plătească daunele interese moratorii pentru neachitarea în termen a dividendelor aferente anilor 1993,1994,1995.
S-au solicitat daune cominatorii, apreciat ca fiind singurul mijloc de constrângere al debitorului în executarea întocmai unei obligații de a face.
S-a precizat că, în ceea ce privește SC SA, aceasta a fost chemată în judecată pentru opozabilitate, întrucât efectul executării obligației se va reflecta în patrimoniul acesteia.
Prin întâmpinarea formulată la 17.02.2006, pârâta SC BVN SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A fost invocată autoritatea de lucru judecat, învederându-se că prin sentința civilă nr.975/16.10.1998, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr.1703/1998, sentință definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat renunțarea reclamantei la cererea având ca obiect plata penalităților pentru achitarea cu întârziere a dividendelor.
Prin sentința comercială nr.664/22.02.2006 pronunțată în dosar nr.1484/-, Tribunalul Bucureștia respins excepția necompetenței teritoriale a instanței; a respins ca neîntemeiată excepția autorității lucrului judecat; a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC SA; a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Asociația de ..
Cu privire la excepția necompertenței teritoriale, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 pct.4 pr.civ. competente, reclamantul alegând, între instanțe deopotrivă competente, instanța locului unde obligația a luat naștere.; cu privire la excepția autorității lucrului judecat, instanța a reținut că prin hotărârea invocată pârâta SC SA a fost obligată la plata dividendelor aferente anilor 1994-1996, reclamanta renunțând la capătul de cerere privind penalitățile aferente, față de obiectul cererii s-a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA instanța a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate exclusiv pe dispozițiile contractului de vânzare cumpărare de acțiuni față de care pârâta este terț, neputând fi chemată în judecată pentru opozabilitate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că obligația asumată de către pârâtă este o obligație de plata a datoriilor societății nu de a determina societatea să efectueze plata, aceasta rezultând din interpretarea clauzelor contractuale; în cazul în care s-ar reține interpretarea dată de către reclamantă clauzelor contractuale, în sensul că obligația asumată de cumpărător este o obligație de a face, aceasta este oricum o obligație de diligență și nu de rezultat; din probatoriul administrat nu a rezultat culpa pârâtei în neexecutarea obligației asumate, care nu presupune, dată fiind natura sa, atingerea rezultatului promis.
S-a apreciat ca nedovedită certitudinea datoriilor pretinse împotriva societății privatizate, din probatoriul administrat nerezultând întinderea creanței asupra căreia poartă penalitățile de întârziere, data la care acestea au fost achitate, modul în care s-a efectuat plata.
Interpretând clauza contractuală, instanța a apreciat că obligația asumată nu privea datorii anterioare încheierii contractului de vânzare cumpărare acțiuni, ci la datorii ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta AVAS invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
S- susținut că în mod greșit, prima instanță a procedat la soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, cu încălcarea principiului contradictorialității; că a interpretat greșit, cu încălcarea dispozițiilor art.982 cod civil raportat la 969 și 970 cod civil contractul părților, apreciind că obligația asumată de cumpărătorul acțiunilor este o obligație de plată a datoriilor societății; de asemenea, s-a susținut că nici calificarea obligației ca fiind una de diligență și nu de rezultat nu poate fi reținută, câtă vreme cumpărătorul
s-a obligat să asigure plata datoriilor societății, în calitate de acționar având posibilitatea să oblige societatea să își achite propriile datorii față de AVAS.
În ceea ce privește reținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA s-a susținut, că în mod greșit instanța de fond a ignorat faptul ca aceasta a fost chemată în judecată pentru a-i fi opozabilă hotărârea și nu pentru a fi obligată la plata datoriilor, în conformitate cu cele cuprinse în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D MS 15/1999.
Prin întâmpinarea formulată la 08.05.2006, intimata SC SA a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția dreptului material la acțiune invocată din oficiu la termenul din 11.02.2008, instanța reconsiderând materialul probatoriu raportat la obiectul acțiunii revine asupra acestei excepții, ce nu a fost pusă în discuția părților.
Prima instanță a procedat la soluționarea corectă a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA, apreciind că aceasta are calitatea de terț față de contractul în temeiul căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește fondul litigiului, constată că între reclamanta AVAS și pârâta Asociația de . a intervenit contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D MS 15/18.03.1999 contract prin care pârâta a devenit proprietara unui pachet de acțiuni reprezentând 80, 21% din capitalul social al SC SA.
Prin acest contract cumpărătoarea s-a obligat, conform art.8.7 să asigure, în calitate de acționar plata datoriilor societății către vânzător.
Aceasta presupune, ca unică modalitate de executare a obligației asumate, exercitarea în Adunarea Generală a Acționarilor, a dreptului de vot, cu ocazia discutării și aprobării bilanțului a sumelor necesare plății de către societate a datoriilor anterioare ale acesteia, creanțe certe și exigibile la data asumării obligației, 18.03.1999.
De altfel, prin art.8.7. alin.1 lit. a s-a specificat modalitatea de îndeplinire a obligației asumate, stipulându-se și termenul scadent al acesteia, data ținerii Adunării Generale a Acționarilor la care se va aproba bilanțul pe anul în care societatea se privatizează.
Aceasta dată se determină în conformitate cu art.27 alin.1 și art.36 alin.1 din Legea nr.82/1991, adunarea generală a acționarilor fiind ținută să aprobe bilanțul pentru exercițiul financiar, perioada ce coincide cu anul calendaristic, în cazul societăților comerciale, în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar.
Cele prevăzute de părți în art.8.7 alin.1 lit. a din contract cu privire la termenul și modalitatea de executare a obligațiilor asumate, nu au fost reiterate în cadrul aceluiași articol al contractului, și la lit.
Aceasta nu constituie o omisiune și nici nu poate fi interpretat în sensul că părțile au înțeles să opteze pentru o altă modalitate și un alt termen pentru îndeplinirea acestei obligații.
Așa cum am reținut, pentru Asociația de . sigura modalitate de determinare a plății datoriilor societății o constituie exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de acționar majoritar, titular al dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni reprezentând 80,21% din capitalul social al societății debitoare.
Aceasta presupune obligația de a vota în AGA, pentru plata acestor datorii cu prilejul aprobării bilanțului pe anul financiar 1999, anul în care, ca urmare a înstrăinării pachetului majoritar deținut de FPS în numele statului, SC SA s-a privatizat.
Din probatoriul administrat a rezultat că la data
încheierii contratului de vânzare cumpărarea de acțiuni, 18.03.1999, dreptul de a solicita SC SA, penalitățile de întârziere aferente dividendelor nu era prescris.
Raportat la cele cuprinse în sentința 975/1998, pronunțată în dosar 1703/1998 de către Tribunalul Mureș prin care societatea a fost obligată la plata dividendelor neachitate pentru perioada 1994 - 1996, întrucât datoriile a căror plată s-a obligat acționarul să o asigure, reprezintă penalități de întârziere, conform art. 1 alin 2 din Decretul 167/1958 câtă vreme dreptul principal nu este prescris nici accesoriile acestuia nu sunt prescrise.
De asemenea, dreptul material la acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.8.7 alin.1 lit. c din contract, față de cele reținute anterior cu privire la termenul scadent al obligației, data aprobării bilanțului pentru anul când societatea se privatizează, nu este prescris.
În ceea ce privește conținutul obligației asumate, apreciem că prin clauza convenită prin art.8.7 alin1 lit. c din contrat cumpărătoarea nu și-a asumat obligația de plată, in nume propriu a datoriilor societății, în condițiile art. 1093 cod civil, ci așa cum rezultă cu claritate din cuprinsul clauzei, obligația de a asigura plata, cu sensul de a determina societatea să achite datoriile față de fostul acționar.
În ceea ce privește certitudinea creanțelor deținute de AVAS împotriva SC SA, așa cum am reținut acestea constau, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare de acțiuni D MS 15/18.03.1999, în dividende și penalități ca urmare a achitării cu întârziere a acestora.
Cuantumul dividendelor aferente anilor 1994 - 1996 fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sentința nr.975/1998, prin care creditoarea a renunțat la judecata capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, nu la dreptul dedus judecății.
În consecință, obligația de determinare a plății, asumată de către Asociația de . privește o creanță ce întrunește cerințele impuse de art.379 pr.civ.
Atât obligația de plată în nume propriu, a datoriilor societății cât și obligația de a determina plata acestora de către societate sunt obligații de a face, astfel că determinarea naturii juridice sub acest aspect este irelevantă.
Prin hotărârea atacată, însă s-a determinat corect, raportat la criteriul întinderii garanției de executare, natura juridica a obligației ca fiind de diligență și nu de rezultat.
Cumpărătoarea s-a obligat să determine plata datoriilor, revenindu-i obligația de a utiliza și a pune în valoare toate mijloacele de care dispune în virtutea calității de acționar și ponderii la capitalul social, cu diligența și prudența necesare, pentru a obține rezultatul urmărit de vânzătoare, fără însă, a garanta obținerea acestuia.
Nerealizarea rezultatului exclude însă culpa debitorului obligației de diligență.
În cauză a rezultat că Asociația de . nu a îndeplinit propriile obligații asumate, nu a urmărit prin mijloacele de care dispunea determinarea societății comerciale de achita datoriile către fostul acționar, astfel că nerealizarea rezultatului promis îi este exclusiv imputabilă.
Apreciem că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA.
Societatea debitoare este terț față de contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, față de raporturile juridice stabilite între cocontractanți; de asemenea, soluția ce se va pronunța nu îi poate fi opozabilă întrucât pretențiile deduse judecății nu se întemeiază pe obligația personală a acesteia, obligație ce derivă din raporturile stabilite între societatea comercială și acționar, ci pe cele dintre părțile contractului de vânzare cumpărare de acțiuni.
Cu privire la cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.580 indice 3 pr.civ. și pentru că acestea reprezintă unicul mijloc procedural de constrângere al debitorului în îndeplinirea obligației asumate, va admite cererea.
În consecință, în temeiul art.296 pr.civ, va admite apelul formulat, va schimba sentința atacată și va admite în parte cererea formulată de AVAS, în sensul că va obliga pârâta la respectarea obligației asumate prin art.8.7. alin.1 lit.c din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni D MS 15/1999. Va obliga pârâta ASOCIAȚIA de . GERMANIA la plata daunelor cominatorii, în sumă de 100 lei pe zi întârziere în executarea obligației.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, nr.21, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.664 din 22.02.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SA cu sediul în de M,-, Județul M și ASOCIAȚIA DE . ADB. GERMANIA cu sediul în Germania, d, 28 D - 91413 ().
Schimbă sentința atacată.
Admite în parte cererea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul că obligă pârâta la respectarea obligațiilor asumate prin clauza 8.7. din contractul de privatizare.
Obligă pârâta la daune cominatorii de 100 lei pe zi întârziere în executarea obligației.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored. - 03.10.2008
5 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
