Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/COM
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor comerciale promovate de către apelanta reclamantă și intimată - - " -" SRL - cu sediul în C,-, jud. și de către apelanta pârâtă și intimată - - " C" - - cu sediul în C,-,.1, jud. C și cu sediul procesual ales la și - C,--84, jud. C, împotriva sentinței civile nr.8608/COM/15.12.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-( nr. format vechi 1044/COM/2005), având ca obiect obligatia de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06 martie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 martie 2008.
CURTEA:
Asupra apelurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.458/118/25.04.2005 (nr.format vechi 1044/COM/2005), reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - -, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei să își execute obligațiile asumate prin contractul de colaborare nr.67/21.08.1992; cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, părțile au perfectat contractul de colaborare nr.67/21.08.1992 al cărui obiect îl constituie executarea lucrărilor de reparații necesare pentru imobilul situat în C,-, pârâta având calitatea de proprietar locator al imobilului, iar - SRL calitatea de locatar al acestuia.
Potrivit art.2 din contract, reclamanta s-a obligat să asigure fondurile bănești necesare lucrărilor de proiectare, reparații, baza materială și forța de muncă pentru punerea în funcțiune a întregii clădiri, iar conform art.3 din contract, pârâta și-a asumat obligația să acorde în mod real ajutorul său reclamantei la definitivarea obiectivului și redarea acestuia circuitului comercial, prin obținerea aprobărilor și autorizațiilor necesare realizării imobilului.
Arată reclamanta că, prin lucrările executate în baza avizului nr.75/10.03.1994 al Inspecției Județene în Construcții a adus spațiul de la parterul imobilului în stare de funcțiune, în schimb, pârâta nu a făcut nici un demers pentru obținerea autorizațiilor necesare pentru efectuarea acestor lucrări, reclamanta fiind cea care a obținut certificatul de urbanism nr.380/15.04.1993 pentru efectuarea reparațiilor și consolidării imobilului, fără a putea obține autorizația de construcție ce se eliberează numai proprietarului - - -.
Susține reclamanta că, deși - SRL a solicitat în repetate rânduri pârâtei să obțină autorizația necesară pentru continuarea lucrărilor de reparații ale imobilului, aceasta nu a răspuns în nici un fel solicitărilor, încălcându-și obligația prevăzută de art.3 din contractul de colaborare și, mai mult, dând dovadă de totală rea-credință, pârâta a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului și evacuarea reclamantei din imobil.
Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, iar această soluție a fost menținută de instanțele de apel, de recurs, precum și de Curtea Supremă de Justiție - Completul de 9 judecători, prin respingerea recursului în anulare promovat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Contractul de asociere dintre cele două părți a rămas în vigoare, dar pârâta refuză să facă demersurile necesare pentru obținerea autorizației de construire, pentru continuarea lucrărilor de reparații la imobilul menționat.
Reclamanta a mai susținut că, la data de 16.02.2005, în mod abuziv pârâta a împrejmuit imobilul cu panouri metalice, invocând un așa-zis pericol pe care l-ar prezenta clădirea pentru circulația pietonală în zonă.
Nerespectând clauzele contractuale și hotărârile judecătorești irevocabile, pârâta încearcă să pună capăt, în mod unilateral,contractului de asociere în participațiune. Ori, conform art.251-256 Cod comercial, asocierea în participațiune are ca obiect desfășurarea în comun a unor activități în vederea obținerii de beneficii. . doar anumite porțiuni din clădire, situate în dreptul unor societăți comerciale, în timp ce în dreptul altei societăți comerciale situată la parterul aceleiași clădiri accesul este liber, pârâta nu urmărește decât șicanarea reclamantei.
În drept se invocă art.969 și urm. art.1074-art.1077, art.1084 și urm. cod civil și art.251-art.256 Cod comercial.
La termenul din 23.06.2005, prin cererea precizatoare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să obțină aprobările și autorizațiile legale necesare realizării imobilului (certificat de urbanism, autorizație de construcție), obligație asumată în art.3 din contract, în subsidiar solicitându-se autorizarea instanței ca aceste aprobări și autorizații să fie eliberate către - SRL, pe cheltuiala pârâtei.
Totodată, acțiunea introductivă a fost completată cu noi capete de cerere, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata daune interese în cuantum de 189.000.000 lei ROL, reprezentând prejudiciul cauzat, cât și beneficiul nerealizat ca urmare a neexecutării obligației contractuale de către - -, precum și la daune cominatorii de 1.000.000 lei ROL pe zi de întârziere.
Motivând cererea precizatoare se învederează de către reclamantă că, în urma împrejmuirii imobilului cu panouri metalice - -, începând cu data de 11.03.2005 nu a mai achitat chiria în cuantum de 300 USD pe lună, stabilită în contractul de sublocațiune, perfectat cu - SRL, întrucât nu a mai fost posibilă desfășurarea activității în spațiul situat la parterul imobilului, astfel încât, reclamanta a suferit un prejudiciu în cuantum de 6.300 lei RON, reprezentând contravaloare chirie pe 6 luni, iar diferența în sumă de 12.600 lei RON o reprezintă beneficiul nerealizat, respectiv chiria pe care reclamanta ar fi putut-o încasa de la alte societăți cu care ar fi putut încheia contracte.
Prin întâmpinare, pârâta - - solicită respingerea cererii ca nefondată, cu motivația în esență că, prin contractul de colaborare, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, referitor la demersurile ce se cer a fi îndeplinite în vederea consolidării imobilului și redării acestuia circuitului comercial, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile constând în asigurarea fondurilor necesare lucrărilor de proiectare, reparații, baza materială și forța de muncă pentru punerea în funcțiune a întregii clădiri.
În egală măsură, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația plății prețului cuvenit, iar cu caracter subsidiar, în măsura în care urmare probatoriilor administrate, instanța ar constata neîndeplinirea vreunei obligații contractuale de către pârâtă, se solicită respingerea acțiunii ce este impusă de faptul că, această
atitudine a fost generată de refuzul reclamantei de a-și îndeplini propriile obligații contractuale.
Pe cale reconvențională, pârâta - - a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a contractului de colaborare intervenit între părți la data de 21.08.1992, cu motivația în esență a lipsei consimțământului - - la perfectarea acestuia, deoarece cei trei semnatari ai contractului nu aveau, nici legal și nici convențional, calitatea de a angaja societatea într-un raport de natura celui concretizat în contractul de colaborare.
Voința celor trei semnatari ai contractului, susține pârâta că, nu reprezintă voința societară, iar nulitatea contractului de colaborare rezultă și din înserarea în cadrul acesteia a unei cauze leonine, înțelegerea părților excluzând - - SRL de la participarea la pierderi.
În subsidiar, pârâta reconvenientă solicită a se dispune rezilierea contractului de colaborare, modificat prin act adițional, motivat de neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamanta pârâtă, referitoare la reintroducerea în circuitul comercial al imobilului și plata sumelor cuvenite cu titlu de preț, cum de altfel aceasta nu s-a prezentat pentru stabilirea chiriei conform art.6 din contract.
Urmare a constatării nulității sau dispunerii rezilierii contractului, arată pârâta reconvenientă că, se impune evacuarea reclamantei pârâte din imobil, motivat de inexistența titlului care să-i permită folosirea acestuia, și chiar în eventualitatea respingerii celor două capete de cerere sus-precizate, se insistă solicitându-se instanței a dispune în maniera arătată.
În drept au fost invocate disp.art.969 și urm.Cod civil, art.1073 și urm. Cod civil, art.251 și urm. Cod comercial, Legea nr.31/1990, art.1410 și urm. Cod civil,art.953 Cod civil, art.480 și urm. Cod civil, cu referire la art.720 și urm. Cod pr.civilă și art.274 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta pârâtă - - SRL solicită respingerea cererii reconvenționale, cu motivația în esență că, capătul de cerere privind constatarea nulității contractului este nefondat, acesta fiind semnat de organele de conducere ale societății conform art.35-art.36 din Decretul nr.31/1954, calitatea de reprezentant legal al - - a numitului - directorul societății - fiind confirmată și de aplicarea ștampilei societății pe contractul menționat, - SRL neavând cunoștință despre lipsa vreunei calități a persoanei ce reprezenta societatea, în speță, fiind aplicabil principiul validității aparenței în drept, care înlătură nulitatea unui act încheiat într-o situație de eroare comună.
Se arată că, sancțiunea juridică în situația când contractul ar fi fost încheiat de o persoană care nu avea calitatea de organ de conducere al societății comerciale, este cea a nulității relative a contractului, condiție în care, dreptul la acțiune al - - este prescris, fiind cu mult depășit termenul de trei ani de la data încheierii contractului, termen în care putea fi introdusă acțiunea în anulabilitate.
În ce privește clauza leonină, reclamanta pârâtă a arătat că, din analiza contractului rezultă fără dubiu că - - SRL a fost cea care și-a asumat obligația de a suporta toate cheltuielile necesare pentru punerea în funcțiune a imobilului, în timp ce - - nu și-a asumat nici o obligație materială, în afară de aceea de a permite folosința imobilului timp de 75 de ani.
În ce privește rezilierea contractului, reclamanta pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că, prin Sentința civilă nr.1693/COM/1999 a Tribunalului Constanța, definitivă și irevocabilă potrivit Deciziei civile nr.1/2001 a Curții de APEL CONSTANȚA și Deciziei nr.6166/2001 a Curții Supreme de Justiție, contractul de colaborare nr.67/21.08.1992 și-a păstrat valabilitatea și produce efecte juridice, pârâta reclamantă neputând invoca din nou aceleași motive pentru rezilierea contractului.
Cum imobilul este ocupat în baza unui contract valabil încheiat, se solicită respingerea cererii de evacuare.
Referitor la excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta reconvenientă în apărare, reclamanta pârâtă arată că, prin hotărârile judecătorești menționate s-a reținut că - - nu poate să pretindă părții contractante - - - SRL - îndeplinirea propriei obligații (executarea lucrărilor de reparații și renovare) și nici să solicite, pentru același motiv, desființarea contractului.
La data de 29.09.2006, reclamanta - - SRL a formulat cerere de renunțare la judecata capătului de cerere privind daunele interese, instanța luând act de renunțarea la judecată prin încheierea din aceeași dată.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2005, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta pârâtă, reținând că, Sentința civilă nr.1693/COM/28.10.1999 a Tribunalului Constanța nu are autoritate de lucru judecat, rezilierea contractului de colaborare solicitându-se pentru motive survenite după data la care această sentință a devenit irevocabilă.
Prin încheierea din data de 08.12.2005, a fost respinsă excepția prescripției dreptului pârâtei reconveniente la acțiune, invocată de - - SRL, cu motivația în esență că, față de obiectul acțiunii sunt incidente în cauză disp.art.2 din Decretul nr.167/1958, conform cărora, acțiunea în constatarea nulității actului juridic este imprescriptibilă.
Prin Sentința civilă nr.8608/COM/15.12.2006, Tribunalul Constanța - Secția comercială respinge cererea precizată formulată de reclamanta - SRL C, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă - -, ca nefondate.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține în esență că, părțile au perfectat contractul "de colaborare" înregistrat la - SRL sub nr.67/21.08.1992 al cărui obiect, conform art.1, îl constituie executarea lucrărilor de reparații la imobilul situat în C,-, în scopul punerii în funcțiune al acestuia, reclamanta obligându-se potrivit art.2 din contract, să asigure fondurile necesare lucrărilor de proiectare, reparații, bază materială, forță de muncă pentru punerea în funcțiune a întregii clădiri.
Prin art.3 din contract, reține instanța că, părțile și-au asumat obligația de a se îngriji de elaborarea documentațiilor tehnice, aprobările și autorizațiile legale necesare realizării imobilului respectiv, iar pârâta s-a obligat să acorde în mod real ajutorul său reclamantei la definitivarea obiectului și redarea acestuia circuitului comercial.
Pârâta - -, contrar susținerilor reclamantei, a solicitat eliberarea autorizației necesare pentru începerea lucrărilor de consolidare și modernizare a clădirii, iar cu adresa nr.120/03.02.1995 a solicitat primarului eliberarea urgentă a autorizației de construire, arătând că documentația a fost depusă sub nr.9632/19.05.1994 la Direcția de Urbanism.
Consiliul Local C - Serviciul Autorizații în Construcții, cu adresa nr.3136 din 20.03.1995 înregistrată la sediul - - sub nr.398/06.04.2005, a comunicat pârâtei reconveniente că, pentru eliberarea autorizației este necesară revizuirea documentației întocmite de arhitect, întrucât aceasta cuprinde și construcții anexe pe terenul din spatele clădirii (bucătărie, depozit, birouri, scări de acces), teren pe care - - nu îl deține în administrare.
Reține instanța că, prin înscrisurile sus-menționate pârâta a dovedit că, în executarea obligației asumate prin art.3 din contract, a solicitat eliberarea autorizației necesare pentru efectuarea lucrărilor de reparații, refuzul eliberării acesteia de către autoritatea competentă nefiindu-i imputabilă.
Nu a fost primită de instanță susținerea pârâtei referitoare la neexecutarea obligației de întocmire a documentației necesară eliberării autorizației în condiții de legalitate, în sarcina reclamantei, pârâta omițând însă a arăta că, a avizat favorabil documentația prezentată de reclamantă, aspect ce rezultă din conținutul adresei nr.133/25.01.2004.
Totodată, instanța reține că, nu se poate susține că reclamanta - - SRL se află în culpă pentru necorectarea documentației întocmite în vederea obținerii autorizației, pârâta nefăcând dovada comunicării motivului pentru care s-a refuzat eliberarea autorizației și nici faptul că, a solicitat reclamantei să refacă autorizația.
Pe de altă parte, instanța reține că, autorizația de construire se eliberează pentru lucrările de reparații a construcțiilor numai pe baza unei documentații complete, celui care face dovada titlului și cum, în cauză, s-a dovedit că pârâta a solicitat eliberarea autorizației, iar refuzul acestuia nu-i este imputabil, printr-un raționament compensator, instanța respinge cererea precizatoare a acțiunii formulată de - SRL ca nefondată.
În referire la cererea reconvențională, formulată de pârâta - -, se apreciază în sensul că, motivul de nulitate invocat este nefondat, deoarece pârâta a fost înființată în temeiul Legii nr.15/1990, iar atribuțiile Adunării Generale a Acționarilor au fost exercitate conform art.212 din Legea nr.31/1990 - în forma în vigoare la data perfectării contractului -, de către consiliul . statului, astfel că, voința societară se creează în Adunarea Generală a Acționarilor () și nu în ședința Consiliului de Administrație, iar
între atribuțiunile acesteia se regăsește și aceea a încheierii contractelor de închiriere.
Apreciază instanța că, nu s-au produs dovezi referitoare la îndeplinirea condițiilor prev. de art.953 Cod civil, iar susținerile făcute prin invocarea clauzei leonine sunt contrazise de însăși clauzele contractului modificat prin actul adițional înregistrat la - - sub nr.292/11.03.1997.
Astfel, scopul asocierii în participațiune "constând în punerea în funcțiune a imobilului situat în C,- și redarea acestuia circuitului comercial", urma a fi realizat prin contribuția exclusivă a reclamantei pârâte la asigurarea fondurilor necesare lucrărilor de proiectare, reparații, bază materială, forță de muncă (art.2), urmând ca, potrivit art.4 din contract reclamanta pârâtă să folosească integral imobilul după darea acestuia în funcțiune, cu plata chiriei lunare stabilită la data punerii în funcțiune, pentru întreaga suprafață a clădirii.
Reține instanța că, în art.6 părțile au convenit ca recuperarea cheltuielilor suportate de - - SRL conform art.2 să fie recuperate din chiria ce urma a fi plătită pârâtei reconveniente, respectiv lunar din cuantumul chiriei stabilite conform art.4, diferența de compensând cheltuielile efectuate pentru redarea imobilului circuitului comercial.
Că nu este o cauză leonină, clauza contractuală privind recuperarea cheltuielilor avansate exclusiv de reclamanta pârâtă, rezultă și din împrejurarea că, prin actul adițional încheiat la data de 11.03.1997 părțile au convenit ca, începând cu data de 01.05.1995 reclamanta pârâtă să achite pârâtei reconveniente o cotă de profit de 100 USD/lună, în condițiile în care imobilul nu a fost integral repus în funcțiune.
Se reține că, - -, după aducerea parterului clădirii în stare de funcționare, contrar clauzelor contractului a cărui nulitate se solicită a fi constatată, a încheiat contracte de închiriere cu terțe persoane, astfel cum rezultă din adresa nr.20156/15.07.2005 și contractele nr.75/10.03.2005 și nr.79/19.04.2005, prin urmare realizează venituri ca urmare a eforturilor financiare efectuate de - - SRL și pentru considerentele arătate instanța reține că, în speță, nu au fost încălcate disp.art.251 Cod comercial și nu sunt incidente disp.art.1513 Cod civil.
Concluzionează instanța în sensul că, - - SRL a efectuat lucrări de consolidare și reparație la parterul imobilului ce a fost redat circuitului comercial, solicitând, în repetate rânduri ca pârâta reconvenientă să facă demersuri în vederea obținerii autorizației de construire, fără de care nu putea proceda la inițierea lucrărilor de reparare a clădirii, astfel încât, în sarcina acesteia nu poate fi reținută încălcarea vreunei obligații contractuale, cât timp - - nu i-a solicitat a reface documentația tehnică în sensul înlăturării greșelilor constatate.
În referire la obligația - - SRL de a achita lunar suma de 100 USD, observă instanța că, această sumă urma a fi achitată din cota de profit, iar pârâta reconvenientă nu a dovedit, astfel cum prevăd disp.art.1169 Cod civil, că
aceasta ar fi obținut profit din asociere, iar potrivit art.4 din contract, chiria lunară urma a fi stabilită la data punerii în funcțiune a clădirii.
Pentru toate considerentele expuse, ambele cereri deduse judecății au fost respinse ca nefondate de către instanța de fond.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen au promovat apel ambele părți, după cum urmează:
Apelul - - SRL face referire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, sub următoarele aspecte:
- perfectarea contractului de colaborare nr.67/1992 a presupus asumarea de obligații reciproce pentru fiecare dintre părți, astfel cum rezultă din disp.art.2, art.3, precum și din cele cuprinse în art.4 și art.6, cu mențiunea că, reclamanta și-a respectat obligațiile în totalitate, pe când pârâta nu a făcut demersuri legale pentru obținerea autorizațiilor necesare efectuării lucrărilor, instanțele judecătorești statuând irevocabil asupra aspectelor invocate, astfel încât hotărârea apare ca fiind nelegală și netemeinică;
- în mod greșit instanța de fond nu a reținut culpa vădită a pârâtei reconveniente - -, care nu a comunicat - - SRL aspecte legate de revizuirea documentației tehnice, dovedind astfel rea-credință în derularea relațiilor contractuale;
- a demonstrat cu prisosință prin înscrisurile depuse la dosar că, pârâta reconvenientă a perfectat contracte de locațiune cu terțe părți, urmărind astfel să împiedice - - SRL să folosească spațiul ce face obiectul contractului de colaborare, în condițiile în care valabilitatea acestui contract a fost constatată în mod definitiv și irevocabil de instanțele de judecată, fapt recunoscut de chiar pârâtă;
- greșit instanța de fond nu a avut în vedere că, - - a încălcat principiul forței obligatorii și al irevocabilității actului juridic civil și chiar disp.art.1420 pct.3 Cod civil.
Apelul - - C critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei respingeri a cererii reconvenționale, cu următoarea motivație, în esență:
- nu poate fi reținută concluzia instanței referitoare la voința societară față de conținutul actului constitutiv, prin care s-a stabilit că, Consiliul de Administrație hotărăște cu privire la încheierea contractelor, astfel că, în mod greșit a fost soluționată cererea având ca obiect constatarea nulității contractului de colaborare motivat de lipsa consimțământului;
- hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este motivată sub aspectul criticilor apelantei, referitoare la constatarea nulității contractului de colaborare, motivat de existența clauzei leonine;
- cât privește soluționarea cererii având ca obiect rezilierea contractului de colaborare, se susține că, hotărârea este nelegală, deoarece în mod greșit s-a reținut ca prezentând relevanță împrejurarea de a nu readuce la cunoștința - - SRL obligația refacerii documentației;
- greșit s-a apreciat de către instanță aspectele referitoare la neîndeplinirea obligației de plată a cotei de participare la profit în cuantum de 100 USD, apelanta arătând că, reclamantei pârâtei îi revenea sarcina de a justifica și proba motivul neplății, odată ce convenția părților nu condiționează această plată de obținere a profitului.
În apel, Curtea a încuviințat și administrat la cererea părților proba cu înscrisuri și proba testimonială, încuviințând proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea sumelor obținute de - - SRL din exploatarea imobilului ce face obiectul contractului de colaborare în perioada 24.06.2002 - 23.06.2005.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază în sensul respingerii apelului formulat de pârâta - C - ca nefondat și admiterii apelului formulat de reclamanta - - SRL, ca fondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Părțile au perfectat " contractul de colaborare", înregistrat la sediul - - SRL sub nr.67/21.08.1992, având ca obiect conform art.1 "executarea lucrărilor de reparații la imobilul situat în C,-, în scopul punerii în funcțiune a acestuia".
- - SRL și-a asumat obligația executării lucrărilor de reparații necesare redării în funcțiune a imobilului - aflat în proprietatea intimatei pârâte - - - sens în care, urma să finanțeze toate lucrările de proiectare, reparații, bază materială, forță de muncă pentru punerea în funcțiune a întregii clădiri ( art.2 din contract).
, apelanta pârâtă - -, și-a asumat obligația de a se îngriji alături de apelanta reclamantă de elaborarea documentațiilor tehnice, de obținerea aprobărilor și autorizațiilor prevăzute de lege pentru realizarea obiectului prevăzut de contractul de colaborare - redarea în funcțiune a imobilului în vederea exploatării acestuia conform clauzelor stipulate în continuare în contract - ( art.3 din contract).
Totodată, - - s-a obligat să asigure - - SRL, la data punerii în funcțiune a imobilului, exploatarea acestuia pe o perioadă de 75 de ani, contra unei chirii lunare negociate pentru întreaga suprafață a clădirii, din care urma să se deducă cheltuielile efectuate de - - SRL pentru redarea în circuitul comercial a clădirii. (art.4 și art.6 din contract).
În referire la obligațiile asumate de părți prin art.3 din contract, Curtea reține că, respectându-și obligațiile contractuale, - - SRL a efectuat lucrări de reparații necesare imobilului, aducând parterul clădirii în stare de funcționare, în baza avizului nr.75/10.03.1994 emis de Inspecția Județeană în Construcții din cadrul, aviz obținut de reclamantă în condițiile în care anterior obținuse certificatul de urbanism pentru realizarea de reparații și consolidări la imobil sub nr.380/15.04.1993.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că, reclamanta - - SRL și-a îndeplinit obligația rezultată din conținutul art.3, referitoare la "elaborarea documentațiilor tehnice, aprobărilor și autorizațiilor legale necesare realizării imobilului respectiv", documentație avizată favorabil de - -, astfel cum rezultă din conținutul adresei nr.133/25.01.2004 (vol.I fila 21 dos.fond).
Potrivit legislației în vigoare, apelanta pârâtă - în calitate de proprietar al imobilului - avea obligația de a obține toate aprobările și autorizațiile necesare pentru efectuarea lucrărilor menționate mai sus.
Curtea reține că, reclamanta apelantă - - SRL a solicitat pârâtei reconvenientă și apelantă - - a face demersuri legale pentru obținerea autorizației de construcție, cu adresele nr.34/07.11.2003, 40/16.02.2005, 61/04.03.2005, 57/14.02.2007, în vederea continuării lucrărilor de reparații la etajul imobilului litigios, fără însă ca aceasta să fi răspuns solicitărilor și, astfel, încălcându-și obligațiile asumate prin art.3 din contractul de colaborare, în condițiile în care astfel cum sus a reținut, autorizația de construcție se eliberează numai proprietarului imobilului, în condițiile reglementate de Legea nr.50/1991, modificată și completată.
Cu adresa nr.120/03.02.1995 - - a solicitat primarului eliberarea urgentă a autorizației de construire, arătând că documentația pentru consolidarea și modernizarea clădirii a fost depusă sub nr.9632/19.05.1994 la Direcția de Urbanism (vol.1 fila 70 dos.fond).
Consiliul Local C - Serviciul Autorizații în Construcții prin adresa nr.3136/20.03.1995, înregistrată la - model - sub nr.398/06.04.2005 (vol.1 fila 238 dos.fond), a comunicat pârâtei reconveniente că, pentru eliberarea autorizației este necesară revizuirea documentației întocmite de arhitectul, întrucât acesta cuprinde și construcții anexe pe terenul din spatele clădirii (bucătărie, depozit, birouri, scări de acces), teren pe care - - nu-l deține în administrare.
S-a încercat de către - - prin administrarea în apel a probei testimoniale, a se demonstra că ar fi comunicat verbal conținutul adresei nr.3136/20.03.1995 a Consiliului Local C, situație de fapt urmare căreia reclamanta - - SRL se află în culpă pentru necorectarea documentației înaintate, în vederea obținerii autorizației.
Apărarea apelantei pârâte urmează a fi respinsă de instanță, deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, un rol deosebit avându-l sub acest aspect, avizarea favorabilă a documentației de către - -, comunicată în scris reclamantei apelante și lipsa unor răspunsuri la adresele înaintate apelantei sub nr.34/07.11.2003, 40/16.02.2005, 61/04.03.2005, 57/14.02.2007.
Față de considerentele sus-expuse, Curtea reține că, culpa pentru neobținerea autorizației de construcție aparține pârâtei reconveniente - -, care nu a întreprins nimic pe linia realizării obligațiilor contractuale ce-i reveneau și pe care și le asumase în baza contractului de colaborare nr.67/21.08.1992.
Curtea reține că, pârâta - - a făcut demersuri în justiție pentru a se dispune rezilierea contractului de colaborare intervenit între părți, care au rămas fără rezultat, instanțele judecătorești statuând irevocabil asupra îndeplinirii obligațiilor asumate de reclamantă prin contract, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr.1693/COM/1999 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială ce a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr.1/11.01.2001 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială și Decizia nr.6266 din 06 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.
Chiar și recursul în anulare promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sus-menționatelor hotărâri judecătorești, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.435/03 noiembrie 2003 pronunțată în dosar nr.158/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în completul de 9 judecători, reținându-se "din ansamblul materialului probator administrat" rezultă că, spre deosebire de - - SRL "care a depus toate diligențele pentru demararea, efectuarea lucrărilor necesare asigurării reabilitării imobilului ce a făcut obiectul contractului, reclamanta - - - - nu a întreprins nimic pe linia realizării obligațiilor contractuale ce-i reveneau".
În atare condiții, în mod greșit instanța de fond nu a reținut culpa vădită a pârâtei reconveniente - - față de necomunicarea către - - SRL a necesității revizuirii documentației tehnice, aceasta în condițiile în care apelanta reclamantă a solicitat în mod expres obținerea autorizației de construire prin adresele comunicate pârâtei, știut fiind că, aceasta se eliberează pentru lucrările de reparare a construcțiilor numai pe baza unei documentații complete, celui care face dovada titlului său asupra terenului și construcției (art.7 din Legea nr.50/1991 republicată, modificată și completată).
S-a demonstrat cu înscrisuri - adresa nr.20156/15.07.2005 și contractele nr.75/10.03.2005 și nr.79/19.04.2005 (vol.1 filele 175, 176, 318 și 321 dos.fond) - că, pârâta reconvenientă - - a încheiat două contracte de locațiune pentru spațiul situat în C,- cu - SRL și - SRL, după aducerea parterului clădirii în stare de funcțiune, contrar clauzelor contractului a cărui nulitate se solicită a fi constatată, urmărind astfel să împiedice pe reclamanta - - SRL să folosească spațiul litigios, în condițiile în care valabilitatea contractului a fost constatată în mod definitiv și irevocabil de instanțele de judecată.
Ca o dovadă în plus, în referire la poziția adoptată de - -, sunt și reținerile făcute prin " Minuta de lucru privind situația clădirilor din Municipiul C, care reprezintă vulnerabilități seismice accentuate și pericol de prăbușire din data de 26.01.2005" întocmită la sediul Prefecturii C și din care rezultă că, societatea a susținut prin reprezentantul său că, "nu dispune de fonduri pentru realizarea acestor lucrări" aceasta în condițiile în care, lucrările urmau a fi efectuate de - - SRL, în baza contractului de colaborare.
Deci, neîndeplinirea obligațiilor stipulate în art.3 din contract - de a obține autorizațiile și avizele necesare - se datorează culpei - -, care nu poate să pretindă - - SRL, îndeplinirea propriei obligații și nici să solicite, pentru același motiv, desființarea contractului.
Față de sus-menționatele rețineri, văzând disp.art.294 Cod pr.civilă, Curtea dispune respingerea apelului formulat de - C -, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește motivul de apel prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de colaborare nr.67/1992, pentru lipsa consimțământului apelantei pârâte, Curtea reține că, la data încheierii contractului în conformitate cu disp.art.5 alineat final din Statutul societății, reprezentanții legali ai acesteia - director, contabil șef, inginer șef - puteau "încheia contracte de asociere sau alte forme de colaborare cu partenerii interni sau externi, în condițiile legii" în realizarea activităților înscrise.
Urmează a se reține că, pârâta a fost înființată în temeiul Legii nr.15/1990, atribuțiile Adunării Generale a Acționarilor fiind exercitate, conform art.212 din Legea nr.31/1990 (în forma în vigoare la data perfectării contractului), de către Consiliul . Statului ori, voința societară era exprimată în adunarea generală, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, și nu de către Consiliul de Administrație, care este un organ executiv, ce are rol de a aduce la îndeplinire voința societății, prin actele de executare ale persoanelor anume investite, care realizează administrarea societății.
Potrivit art.212 din Legea nr.31/1990, la acea dată, atribuțiile Adunării Generale a Acționarilor erau exercitate de Consiliul . Statului, din care făcea parte directorul societății, așa după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar - Decizia nr.323/23.07.1991 a Prefecturii Județului C, Decizia nr.269/11.06.1991 a Prefecturii Județului C, Hotărârea nr.5/08.02.1992 a S-ului - -, devenit ulterior - - - dar recunoscut și de apelanta pârâtă prin răspunsul la interogatoriul administrat la întrebarea nr.4.
Această situație este confirmată de procesele verbale ale ședințelor Consiliului de Administrație al - -, nr.11/10.06.1992, 12/25.06.1992, 13/26.08.1992, 14/19.11.1992 și de procesul verbal al ședinței din 27.08.1992, în care directorul societății figurează ca membru și președinte al Consiliului de Administrație al societății apelante.
Prin urmare, pârâta reconvenientă nu poate susține că, la data încheierii contractului a lipsit consimțământul său, motivat de faptul că lipsește voința societară și tot astfel, nu s-a făcut dovada în sensul art.1169 Cod civil a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.953 Cod civil.
2. În ce privește motivul de apel referitor la existența clauzei leonine, care ar atrage nulitatea contractului nr.67/1992, Curtea reține că, acesta este nefondat și pe cale de consecință urmează a fi respins, deoarece susținerile pârâtei reconveniente sunt contrazise de însăși clauzele contractului modificat prin actul adițional înregistrat la - - sub nr.292/11.03.1997 (vol.1 fila 231 dos.fond).
Astfel, scopul asocierii în participațiune constând în punerea în funcțiune a imobilului situat în C,- și redarea acestuia circuitului comercial, urma a fi realizat prin contribuția exclusivă a reclamantei pârâte la asigurarea fondurilor necesare lucrărilor de proiectare, reparații, bază materială, forță de muncă (art.2).
Potrivit art.4 din contract, reclamanta pârâtă urma a folosi integral imobilul după darea acestuia în funcțiune, cu plata chiriei lunare stabilită la data punerii sale în funcțiune pentru întreaga suprafață a clădirii.
Prin art.6 din contract părțile au convenit ca, recuperarea cheltuielilor suportate de - - SRL, conform art.2, să fie făcută prin chiria ce urmează a fi plătită pârâtei reconveniente - urmează a plăti lunar din cuantumul chiriei stabilite conform art.4, diferența de compensând cheltuielile efectuate pentru redarea imobilului circuitului comercial.
Într-o atare situație, legal și temeinic instanța de fond a concluzionat în sensul că, clauza contractuală privind recuperarea cheltuielilor avansate exclusiv de reclamanta pârâtă, nu este o clauză leonină, astfel cum afirmă - -.
Se va reține că, prin însăși actul adițional perfectat de părți la data de 11.03.1997, s-a convenit ca, începând cu 01.05.1995 reclamanta-pârâtă să achite pârâtei reconveniente o cotă de profit de 100 USD/lună, în condițiile în care imobilul nu a fost integral repus în funcțiune, iar după aducerea parterului clădirii în stare de funcțiune - - a încheiat contracte de închiriere cu terțe persoane, astfel încât realizează venituri ca urmare a eforturilor financiare efectuate de - - SRL, situație de fapt urmare căreia nu se pot reține susținerile referitoare la clauza leonină.
Concluzionând sub aspectul celor sus-expuse, Curtea apreciază că, din probele administrate în cauză, înțelegerea părților nu exclude - - SRL de la pierderi, atât timp cât, această societate și-a asumat obligația contractuală de a suporta toate cheltuielile necesare pentru punerea în funcțiune a imobilului, ajungând chiar să suporte o cotă de profit de 100 USD lunar începând cu 01.05.1997, chiar dacă imobilul nu a fost integral repus în funcțiune potrivit actului adițional la acest contract.
În mod legal și temeinic instanța de fond a constatat a nu fi fost încălcate disp.art.251 Cod comercial și lipsa incidenței în cauză a disp.art.1513 Cod civil, care prevăd că, o convenție este lovită de nulitate dacă un asociat primește totalitatea câștigurilor sau, dimpotrivă, este scutit de participarea la pierderi.
3. În ce privește motivul de apel referitor la critica soluționării cererii de reziliere a contractului pentru neîndeplinirea obligației de renovare a imobilului, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și expertiza tehnică imobiliară efectuată, instanța de fond a reținut că, - - SRL a efectuat lucrările de consolidare și de reparații a imobilului, parterul fiind redat circuitului comercial.
Din probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că, lucrările nu au putut fi continuate la etajele I și II ale clădirii, deoarece, documentația tehnică întocmită în vederea obținerii autorizației de construcție trebuia refăcută, astfel cum rezultă din adresa nr.3136/20.03.1995 eliberată de Primăria C către - -, și care nu a fost comunicată apelantei reclamante.
De altfel, - - nu a comunicat reclamantei apelante nici conținutul dispoziției Prefecturii Județului C, materializată prin Minuta ședinței de lucru din 26.01.2005, în care i se pune în vedere societății să obțină "în regim de urgență autorizație de construcție pentru consolidarea și renovarea clădirii aflate în proprietatea sa".
4. În ce privește motivul de apel referitor la rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligației de reintroducere a imobilului în circuitul comercial și a celei de plată a sumelor cuvenite cu titlu de preț - cotă profit - prin invocarea excepției de neexecutare a contractului, Curtea apreciază în sensul respingerii acestuia ca nefondat, deoarece excepția nu poate fi reținută atât timp cât, probele administrate în cauză demonstrează că apelanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar - - nu și le-a îndeplinit pe ale sale.
Deci, astfel cum sus s-a reținut, neîndeplinindu-și obligația stipulată în art.3 din contract - obținerea autorizației de construcție și avizelor necesare - - - nu poate să pretindă părții contractante, îndeplinirea propriei obligații și nici să solicite, pentru același motiv desființarea contractului.
5. În ce privește motivul de apel referitor la neexecutarea obligației de plată a chiriei, Curtea apreciază în sensul respingerii sale ca nefondat, deoarece, potrivit actului adițional din 11.03.1997, obligația reclamantei era aceea de plată a unei cote profit de 100 USD lunar.
Cu înscrisurile depuse la dosar, s-a demonstrat că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă până în luna martie 1998, cât timp - - SRL a înregistrat profit, ca urmare a activității economice desfășurate, după această dată, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, ne mai înregistrând profit, pârâta nu mai este îndreptățită să solicite plata chiriei.
Într-o atare situație, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat în sensul de a nu fi întrunite condițiile rezilierii contractului prevăzute în art.1020 Cod civil.
Pentru toate considerentele sus-expuse, în temeiul art.294 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul formulat de - C -, neexistând motive pentru reformarea hotărârii recurate.
În referire la apelul formulat de reclamanta - - SRL, având în vedere toate reținerile sus-expuse, coroborate cu disp. art.969 Cod civil conform cu care, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cu referire la art.970 Cod civil ce prevede că, convențiile trebuie executate cu bună-credință, Curtea apreciază în sensul reținerii criticilor formulate de - - SRL împotriva hotărârii apelate ca fiind corecte și făcându-se o interpretare corectă a clauzelor contractului intervenit între părți, admițând apelul reclamantei, dispune schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei - - să își execute obligațiile asumate prin contractul de colaborare nr.67/21.08.1992.
Pentru aceleași considerente se vor menține celelalte dispoziții cuprinse în sentința apelată, și văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă se va dispune obligarea intimatei apelante - - la plata sumei de 21,15 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei - intimatei - - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul comercial formulat de apelanta pârâtă și intimată - - " C" - - cu sediul în C,-,.1, jud. C și cu sediul procesual ales la și - C,--84, jud. C, împotriva sentinței civile nr.8608/COM/15.12.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-( nr. format vechi 1044/COM/2005).
Admite apelul comercial formulat de către apelanta reclamantă și intimată - - " -" SRL - cu sediul în C,-, jud.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că, admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta - - C să-și execute obligațiile asumate prin contractul de colaborare nr.67/21.08.1992.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata să plătească apelantei - - -, 21,15 lei RON cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/01.04.2008
Dact.Sz - 4 ex/01.04.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
