Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/COM
Ședința publică de 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial declarat de către apelanta reclamantă - SC "" SRL - cu sediul în B, sect.2,-,.1, împotriva sentinței civile nr.4700/COM/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC " " ROMANIA SA - cu sediul în C,-,.A,.3,.15, jud. C și cu sediul ales în C,-,.A,.1,.7, jud. C - la " și - societate civilă de avocați", având ca obiect alte cereri Legea 11/1991 - Concurență neloială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06 martie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 martie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamanta Las olicitat - în contradictoriu cu ROMANIA A - să se dispună pe cale judiciară încetarea de către pârâtă a faptei ilicite de concurență neloială constând în producerea, importul, distribuirea de tuburi și ambalaje desuper glueinscripționate din gama produselor provenind din, obligarea acesteia să nu mai importe asemenea produse,respectiv să repare daunele morale pricinuite prin delictul civil; prin aceeași acțiune se cere și îndatorarea pârâtei la publicarea pe cheltuială proprie în 3 ziare de largă circulație a hotărârii judecătorești precum și la plata cheltuielilor de judecată legate de proces.
Reclamanta relevă în susținere că titularul mărcii a formulat cerere de intervenție la autoritățile vamale - în condițiile art. 9 din legea 344/2005 - care a avut ca efect reținerea în vamă a 71.280 tuburi adeziv instantaneu provenind din, marfă susceptibilă a aduce atingere unui drept de proprietate industrială, aflată în custodia deținătorului ROMANIA A; L este unicul importator în România al adezivului amintit, care a dobândit notorietate pe piața națională datorită promovării comerciale ( inclusiv prin campanii publicitare ) susținute exclusiv de către importator; în pofida acestui fapt, marfa deținută de pârâtă este contrafăcută, fiind neconformă cu specificațiile tehnice și standardele de calitate ale produsului original, cuprinzând fără drept pe ambalaj datele de identificare ale adevăratului importator; or, importul unor asemenea bunuri a condus la încălcarea firmei și emblemei - înțelese ca semne de identificare a comerciantului - realizându-se o inducere în eroare a clientelei cu privire la originea adezivului; prin fapta delictuală săvârșită s-a creat un prejudiciu considerabil, pârâta folosindu-se de notorietatea dobândită de reclamantă și de rețeaua de distribuție a acesteia, saturând piața cu un produs falsificat, cu caracteristici tehnice net inferioare produsului original; bunul renume și credibilitatea L sunt de asemenea afectate în măsura în care este folosită fără drept denumirea și celelalte atribute de identificare pe ambalajele mărfurilor contrafăcute; în drept au fost invocate dispozițiile art. 4-12 din legea 11/1991,ale legii 148/2000, art. 54 din Decretul -, art. 998-999 cod civil și legea 344/2005.
Prin sentința civilă nr.4700/19.09.2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, că la data de 9.03.2006 a emis conosamentul stipulat la ordin nr. SZ -, în virtutea căruia un container nr. - conținând 4200 de cutii cu adeziv super glue urma a fi transportat din portul chinez, - către portul românesc C; transportator a fost desemnată societatea de naționalitate franceză - din, agentul acesteia din portul de descărcare fiind pârâta ROMANIA A; conosamentul consemnează ca parte de înștiințat societatea iordaniană BUSINESS INTERNATIONAL.
La sosirea în portul C autoritatea vamală a procedat la controlul fizic al mărfurilor, în măsura în care acestea au fost plasate sub supraveghere vamală; întrucât s-a constatat că bunurile sunt susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, s-a dispus reținerea lor în baza adeverinței de reținere seria G nr. -/12.07.2006 și a procesului verbal de custodie datat 12.07.2006.
Agentul transportatorului - ROMANIA A - a fost notificat cu privire la măsura dispusă, pârâta comunicând autorității vamale că nu are un drept de dispoziție asupra celor 71.280 tuburi cu adeziv ambalate în 297 de colete a câte 240 de bucăți, acest drept aparținând exclusiv încărcătorului; prin adresa datată 18.07.2006 notifică celor interesați că este de acord cu abandonul mărfii și cu distrugerea ei, asumându-și întreaga responsabilitate pentru aceasta.
Reclamanta se prevalează în speță de dispozițiile art. 5 lit. g din legea 11/1991 modificată prin legea 298/2001, care incriminează drept infracțiuneproducerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzareaunor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind mărcile,originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari. Prin mențiuni false asupra originii mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. g), se înțelege orice indicații de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socotește mențiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic și indică în comerț numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoțită de o mențiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.
Constituie temei juridic al acțiunii și dispozițiile art. 6 -persoana care săvârșește un act de concurență neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidențiale însușite în mod ilicit de la deținătorul lor legitim și, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislației în vigoareși 9 -dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă corespunzătoare.
L apreciază că pârâta se face vinovată și de comiterea faptelor incriminate de art. 4 lit. d și e din același act normativ, constând încomunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau activității acesteia, menite să inducă în eroare și să îi creeze o situație de favoare în dauna unor concurenți,respectiv încomunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente.
Pentru o justă soluționare a raportului obligațional dedus judecății se impune stabilirea regimului vamal al bunurilor reținute; astfel, se remarcă faptul că tuburile de adeziv au sosit pe teritoriul României în baza unui conosament stipulatla ordin, înțeles ca un titlu reprezentativ al mărfurilor emis la ordinul unei anumite persoane, care îl poate apoi andosa alteia; prin urmare, dreptul de dispoziție asupra bunurilor transportate pe cale maritimă aparține încărcătorului până la preluarea lor de către destinatar ori până la andosarea conosamentului către un terț.
În concret adezivul tipsuper gluea rămas sub supraveghere vamală, ceea ce presupune - față de dispozițiile art. 38 din Codul Vamal - că regimul vamal nu a fost determinat; în adevăr, marfa nu a fost supusă operațiunilor specifice importului și nici unui regim vamal suspensiv, astfel cum este descris prin art. 48 alin. 3 din Cod.
Trebuie remarcat în acest sens că marfa a fost reținută de autoritatea vamală în baza cererii de intervenție nr. 34939/14.06.2006 formulate de titularul dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii ( fila 87 ).
Pârâta a demonstrat probatoriu că are calitatea de agent de shipping al transportatorului mărfurilor contrafăcute - - din, calitate dobândită prin încheierea de către părți la data de 3.06.2005 a contractului de reprezentare ; în raport de specificul drepturilor și obligațiilor născute în sarcina părților se poate concluziona că raporturile juridice dintre armator și agent se circumscriu contractului de comision, definit caînțelegerea în virtutea căreia comisionarul se obligă - în baza împuternicirii date de comitent - să încheie anumite acte de comerț în nume propriu dar pe seama comitentului, în schimbul unei remunerații.
Prin urmare, nu se poate reține că pârâta a produs, a depozitat, a importat, a oferit spre vânzare ori a comercializat produsele aflate sub supraveghere vamală, dovedind că a acționat doar ca agent al armatorului și transportatorului bunurilor.
Sub acest aspect, împrejurarea înscrierii pe ambalajul tuburilor de adeziv a datelor de identificare a reclamantei fără drept nu poate fi imputată pârâtei, în măsura în care singurele operațiuni efectuate de aceasta se înscriu în sfera de cuprindere a contractului încheiat cu transportatorul francez.
Pe de altă parte, susținerile reclamantei referitoare la producerea unui prejudiciu cauzat prin saturarea pieții cu un produs contrafăcut nu pot fi primite pentru bunul motiv că adezivul nu a intrat în circuitul comercial, fiind indisponibilizat în vamă, urmând a fi distrus din ordinul emitentului conosamentului; situația premisă pe care s-a întemeiat acțiunea - îndeplinirea formalităților vamale de import și comercializarea bunurilor - nu își regăsește corespondent în ansamblul probatoriu, respingîndu-se acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta invocând ca motive de nelegalitate:
1) instanța nu a intrat în cercetarea fondului și s-a pronunțat numai pe excepție;
2) respingerea acțiunii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.4 lit d și e din Legea nr.11/1991, privind combaterea concurenței neloiale pentru că s-a dovedit în cauză că pârâta a comunicat și răspândit în public de afirmații menite să inducă în eroare și să creeze o situație în dauna concurenței.
Aceste fapte au fost săvârșite cu ocazia aducerii în țară a produselor reținute de organele vamale pe care se regăsesc mențiuni neadevărate, menite să inducă în eorare prin afirmații și mențiuni de natură să dăuneze bunul mers al reclamantei.
Apelul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de apel.
Verificând sentința de față se constată atât din considerente, cât și din dispozitiv că, prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei astfel că susținerea reclamantei că prima instanță nu a judecat fondul cauzei este nefondată.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel - pe fondul cauzei.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere inaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din probele administrate în cauză, respectiv documentația Autorității Naționale a vămilor rezultă că:
1) pârâta nu a angajat un comisionar vamal;
2) nu a depus nici o declarație vamală de import;
3) nu a plătit taxe vamale și nici nu a întocmit vreun document prin care să solicite importul mărfurilor suspectate că încalcă drepturile de proprietate intelectuală.
În aceste împrejurări susținerile reclamantei sunt nefondate pentru că:
1) Potrivit art.1251pct.13 din Codul Fiscal,importatorul reprezintă persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile în momentul în care taxa la import devine exigibilă conform art.136, iar în cauză s-a dovedit că pârâta nu are calitate de importator pentru că pentru mărfurile respective, pârâta nu a depus declarație vamală - ele fiind reținute de organele vamale.
2) De asemenea pârâta nu are nici calitatea deproducător, pentru că mărfurile în litigiu au fost transportate în C de armatorul francez din la solicitarea încărcătorului.
3) De asemenea din probele administrate în cauză a rezultat că, pârâta nu este nicidistribuitorulmărfurilor în litigiu, pentru că nu a făcut acte de comerț cu aceste mărfuri.
De altfel ar fi fost și în imposibilitatea de a face acte de comerț, pentru că mărfurile au fost reținute de autoritatea vamală fiind depozitate în baza procesului-verbal de custodie în terminalul de containere al societății comerciale SOCEP SA.
4)Cu privire la fapta ilicită premisă de reclamantă.
Potrivit art.4 alin.1 lit.d și e din Legea nr.11/1991 constituie contravenție următoarele fapte dacă sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate:
d) comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau activității acesteia, menite să inducă în eroare și să creeze o situație de favoare în dauna unor concurenți;
e) comunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente.
În cauză nu au fost dovedite condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus citate pentru că:
1) pentru a se reține săvârșirea faptelor de concurență neloială sub forma denigrării este necesar ca între denigrator și denigrat să existe raport de concurență -inexistent în cauză;
2) să existe o discreditare conținută îtr-un mesaj -nu s-a dovedit în speță că pârâta a făcut afirmații calomnioase care să o vizeze pe reclamantă;
3) ținta discreditării să fie un concurent identificat -în cauză nu s-a dovedit nici această condiție;
4) mesajul să fie difuzat -existența mesajului denigrator nu a fost dovedită în cauză.
De altfel, în motivele de apel reclamanta nu descrie existența vreunui act denigrator, face o înșiruire de texte, fără a arăta în concret în ce constă fapta ilicită generatoare de concurență neloială.
Nici celelalte elemente ale răspunderii pentru concurența neloială - prejudiciu concurențial, legătura de cauzalitate și vinovăția nu au fost dovedite.
În consecință se constată că apelul este nefondat, sub toate aspectele criticilor formulate, urmând ca în baza art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească intimatei suma de 2216,13 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul comercial declarat de către apelanta reclamantă - SC "" SRL - cu sediul în B, sect.2,-,.1, împotriva sentinței civile nr.4700/COM/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC " " ROMANIA SA - cu sediul în C,-,.A,.3,.15, jud. C și cu sediul ales în C,-,.A,.1,.7, jud. C - la " și - societate civilă de avocați".
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 2216,13 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red.jud.hot.
red.jud.dec.-/ 14 Martie 2008
tehnoredact./5 ex./14.03.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
