Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.472
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.4169/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare pentru comunicare.
Se comunică apelantei întâmpinarea formulată de intimată, reprezentantul acesteia nu solicită termen pentru a lua cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Arată că intimata în urma achiziționării imobilului cunoștea situația juridică a terenului, și anume că pe terenul respectiv se afla deja amplasat un stâlp de electricitate care făcea parte din rețeaua de joasă tensiune, astfel cum recunoaște și în răspunsurile la interogatoriu. Susține că instanța de fond nu a ținut cont de apărările sale referitoare la faptul că reclamanta a procedat la extinderea construcției inițiale, fără să respecte indicațiile din autorizația de construcție referitoare la amplasamentul clădirii. De asemenea, intimata nu a respectat distanța minimă admisă față de gard și anume de 6 metri și nici prevederile art.39 din Legea nr.318/2003, prin care se interzice persoanelor fizice și juridice de a efectua construcții de orice fel în zona de protecție și siguranță a rețelelor de distribuție a energiei electrice.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține că stâlpul a fost amplasat în mod discreționar față de amplasamentul celorlalți stâlpi ai rețelei de înaltă tensiune, iar față de disp.art. 53 alin.3 din OUG 63/1998 apelanta nu a stabilit nici o indemnizație și nici despăgubiri. Mai mult, stâlpul este amplasat pe o proprietate privată, iar conform expertizei întocmite în cauză stâlpul nu se află în aliniament, fapt necontestat de apelantă prin vreo obiecțiune la raportul de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4169/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA filiala Muntenia Sud, care a fost obligată să mute stâlpul de energie electrică amplasat pe proprietatea reclamantei reprezentată de terenul în suprafață de 1.184 mp situat în B,-, sector 6, identificat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3531/22 10 2003 de BNP, pe cheltuiala pârâtei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 50 ron/zi până la îndeplinirea acestei obligații.
În motivarea sentinței, Tribunalul reține că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 1184 mp și construcțiile aflate pe acesta în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.3531/2003 și în baza probelor administrate în fața instanței (interogatoriu, rapoarte de expertiză) pe acest teren se află amplasat un stâlp de energie electrică, foarte aproape de gardul imobilului, de acoperișul și balconul de la etaj al construcției nivele. Pârâta nu a prezentat nici un document din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale de amplasare a stâlpului, respectiv autorizația eliberată de autoritatea competentă, acordul proprietarilor de la acel moment, conform art.53 alin.3 din OUG nr.63/1998. Considerând că terenul pe care se află stâlpul este proprietate privată, că pârâta se află în situația de rea-credință, Tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.494 alin.2 și în temeiul art.480 cod civil a admis acțiunea așa cum a fost formulată, obligând-o pe pârâtă să mute stâlpul de pe terenul reclamantei pe cheltuiala sa, sub sancțiunea pecuniară până la îndeplinirea acestei obligații de a face.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către SC Muntenia Sud SA care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. Apelanta consideră nelegală și netemeinică sentința deoarece instanța nu a ținut seama de faptul că reclamanta cunoștea situația terenului la data dobândirii proprietății și în mod eronat s- apreciat că nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru amplasarea stâlpului, deoarece în cazul unui stâlp - instalație de distribuție de joasă tensiune, regulamentul pentru acordarea licențelor și autorizațiilor aprobat prin HG nr.567/1999 nu prevede necesitatea obținerii unei autorizații. O altă critică a apelantei are în vedere absolutizarea de către instanța de fond a prerogativelor dreptului de proprietate și faptul că nu s-a ținut seama de dispozițiile speciale în materie, respectiv de OUG nr.63/1998, Legea nr.318/2003 și Legea actuală a energiei electrice nr.13/2007, legi prin care se instituie în sarcina proprietății afectate de capacități energetice o sarcină gratuită, drepturile de uz și de servitute ale distribuitorului de energie fiind de utilitate publică și cu caracter legal. Apelanta a mai susținut că este și culpa reclamantei în crearea acestei situații, deoarece aceasta a procedat la extinderea construcției inițiale fără a se respecta aliniamentul existent, astfel că nu-și poate invoca propria culpă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Nu au fost cerute probe noi în apel.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere probele administrate în fața instanței de fond, precum și prevederile legale aplicabile, Curtea constată că apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță avea de stabilit dacă stâlpul de energie electrică ce se solicită a fi mutat se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantei, dacă la instalarea stâlpului au fost respectate prevederile legale în materie, respectiv au fost sau nu obținute autorizațiile, avizele sau aprobările la autoritățile competente și dacă edificarea acestei lucrări reprezintă un pericol pentru locuitorii imobilului.
Raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de expertul specialist în domeniul electroenergetică, dr. ing. concluzionează că stâlpul amplasat pe terenul proprietatea reclamantei a fost edificat în cursul anului 2000 când erau în vigoare reglementările Ordonanței de urgență nr.63/1998 și că apelanta pârâtă nu a prezentat nici un document referitor la vreo autorizare a instalării stâlpului, respectiv prevederile acestui act normativ au fost ignorate în totalitate. Chiar dacă nu se supune autorizării de către autoritatea competentă, nu înseamnă că se poate edifica oricum și oriunde un stâlp de energie electrică, în mod discreționar și fără o minimă documentație emisă de autoritățile competente. În cauză, apelanta-pârâtă nu a probat nici în fața primei instanțe și nici în apel, că la momentul edificării stâlpului a avut la bază această documentație necesară pentru ca montarea stâlpului să se realizeze în condiții optime, să nu prejudicieze pe proprietarul terenului sau să nu îl pună în pericol. În mod evident stâlpul a fost instalat în cursul anului 2000 pe un teren proprietate privată, la acel moment aparținând numiților, ulterior reclamantei. Legiuitorul a prevăzut atât în OUG nr.63/1998 în vigoare la momentul instalării stâlpului, cât și ulterior în Legea nr.318/2003, abrogată acum, precum și în Legea nr.13/2007 a energiei electrice, obligativitatea încheierii unor acorduri între proprietar și distribuitorul de energie care dezvoltă rețeaua de tensiune, inclusiv cu privire la stabilirea daunelor pentru prejudiciul creat sau pentru lipsa de folosință a terenului. În cauză nu au fost încheiate astfel de acorduri între proprietar și distribuitorul de energie. Mai trebuie subliniat că apelanta nu a formulat în fața instanței de fond nici o obiecție cu privire la concluziile expertizei în specialitatea electroenergie. Prin cererea de apel nu s-a cerut o completare a probatoriului în acest sens, ceea ce face ca motivul de apel referitor la împrejurarea că nu era necesară o autorizare sau aprobare pentru montarea stâlpului să rămână nedovedit.
Așadar, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că stâlpul a fost edificat pe terenul proprietatea reclamantei și cu încălcarea prevederilor legale, respectiv cu nerespectarea dispozițiilor art.44 alin.1 din.63/1998, potrivit cărora, realizarea de noi capacități de distribuție a energiei este supusă autorizării, iar drepturile de uz și servitute asupra terenurilor proprietate privată se stabilesc prin acord între proprietarul terenului și titularul autorizației, cu stabilirea duratei, conținutului, a condițiilor și limitelor de funcționare, precum și a despăgubirilor sau indemnizației acordate proprietarului, conform art.53 alin.3 din OUG nr.63/1998.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect concluziile celui de al doilea raport de expertiză realizat în cauză (specialitatea topografie) și care arată că, astfel cum este amplasat stâlpul pe teren (la foarte mică distanță de gardul imobilului, de balconul și acoperișul construcției) există pericol permanent de producere a unui incendiu, stâlpul nu se află în aliniament cu ceilalți stâlpi electrici și că trebuie mutat pe linia exterioară vestică a drumului de servitute existent. Și în acest caz, apelanta pârâtă ar fi putut invoca obiecțiuni sau ar fi putut solicita o contraexpertiză care să stabilească dacă susținerile sale privind propria culpă a reclamantei în extinderea construcției sunt reale, ceea ce nu s-a întâmplat. Or, în această situație devin aplicabile prevederile art.1169 civil referitoare la dovedirea afirmațiilor făcute în instanță.
În concluzie, apelanta nu a dovedit realitatea și veridicitatea criticilor formulate, astfel că apelul este nefondat și în conformitate cu art.296 proc.civ. va fi respins pentru considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta DISTRIBUȚIE MUNTENIA cu sediul B,--43, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.4169/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu domiciliul în B, - -, nr.93D, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I
Grefier,
Red.Jud. - 6.11.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
