Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.472
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva încheierii nr.43/A/16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială din 23.03.2009, taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței comerciale inițial investite, cu cheltuieli de judecată, arătând că în speță raporturile dintre părți sunt de natură comercială având în vedere contractul încheiat între acestea și, mai mult, în cauză s-a stabilit că prin obligația asumată de recurent la 5 iunie 2006 acesta s-a obligat să nu mai încalce terenul administrat de pârâta intimată, iar în situația în care oile recurentului vor trece pe terenul părții adverse să predea oile chiar dacă acestea au produs sau nu vreo pagubă societății.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3068/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei - SRL, s-a constatat că reclamantul este proprietarul turmei de 472 oi aflate în posesia sa și care au fost reținute de pârâtă prin procesul verbal din 06.11.2007, s-a respins ca prematură cererea reconvențională formulată de pârâtă și a fost obligată pârâta - SRL să plătească reclamantului cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate, respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale.
Prin încheierea nr.43/A/16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Timiș și trimiterea spre competentă soluționare Secției Civile a aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin acțiunea sa, așa cum a fost precizată în fața Judecătoriei Timișoara, reclamantul a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra turmei de oi reținută inițial de pârâtă. Astfel, tribunalul a apreciat că litigiul are natură civilă iar nu comercială, între părții neexistând vreun raport de drept comercial care să confere cauzei comercialitate, iar înscrisul invocat de către pârâtă, prin care se constată producerea unei pagube de către reclamant prin lăsarea nesupravegheată a turmei de oi, nu intră în sfera dreptului comercial ci, având la bază răspunderea civilă delictuală, în sfera dreptului civil.
În consecință, tribunalul a considerat că atât înscrisul cât și litigiul de față au natură civilă și prin urmare a scos cauza de pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Timiș și a trimis-o spre competentă soluționare Secției Civile a aceleiași instanțe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și restituirea cauzei la completul comercial inițial investit, arătând că raporturile dintre părți sunt de natură comercială fapt ce atrage competența instanței comerciale. Recurentul mai arată că în speța de față, prin obligația asumată la 5 iunie 2006 și inițial în noiembrie 2004, s-a obligat să nu mai încalce terenul administrat de către partea adversă, iar în situația în care oile sale vor trece vreodată pe terenul societății adverse să predea acesteia oile chiar dacă ar fi produs sau nu vreo pagubă.
Ulterior, arată recurentul, pârâta a înțeles să îi solicite predarea turmei de oi, respectiv să refuze a-i restitui oile întrucât acestea au încălcat proprietatea vecinilor și în această situație nu i se impută vreo pagubă.
Reclamantul recurent susține că ceea ce i se impută de către pârâtă, după încheierea convenției, este încălcarea unei obligații concrete stabilită prin contractul preexistent încheiat între părți și nu încălcarea unei obligații legale cu caracter general, cum ar fi fost situația răspunderii civile delictuale și astfel, este evident că demersul judiciar are caracterul unei acțiuni tipic comerciale și nicidecum civile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul formulat de reclamantul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș, prin care acesta a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției comerciale și trimiterea acestei cauze spre competentă soluționare Secției civile a aceleiași instanțe, este nefondat și urmează a fi respins în baza următoarelor considerente:
Art.3 din Codul comercial prevede expres și limitativ ceea ce legiuitorul a înțeles să denumească fapte de comerț. În același timp, art.4 din Codul comercial prevede că se socotesc în afară de cele enumerate în art.3 fapte de comerț "celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul".
Acțiunea formulată de reclamantul a avut un singur petit prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea turmei de 472 capete oi, preluate abuziv de pârâta - SRL și pe care refuză să i le restituie. Ulterior reclamantul a arătat că-și precizează acțiunea ca fiind acțiune în constatare a dreptului său de proprietate asupra turmei de 472 oi. Totodată, a arătat reclamantul că își întemeiază acțiunea pe art.111 Cod procedură civilă și în fapt a arătat că oile se află în posesia sa și că interesul îl constituie obligarea părții adverse să îi respecte dreptul de proprietate asupra oilor, drept pe care pârâta i-l contestă prin pretențiile formulate prin cererea reconvențională.
Astfel fiind, având în vedere atât temeiul de drept invocat de reclamant, cât și motivarea în fapt a acțiunii sale precizate, Curtea constată și reține că în mod temeinic și legal Tribunalul Timiș, Secția comercială a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Secția civilă, deoarece speța dedusă judecății este un litigiu civil. În acest context, nu are relevanță faptul că pârâta este o societate comercială deoarece calitatea de comerciant al pârâtei nu atrage natura comercială a litigiului dintre părți, căci, convenția prin care părțile au înțeles să stabilească consecințele pășunării abuzive a turmei de ovine a reclamantului, pe terenurile proprietatea pârâtei, este, la rândul său de natură civilă și nu comercială.
Astfel fiind, pentru motivele arătate mai sus se va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamantul împotriva încheierii nr.43/A/16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.16785/325 din 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva încheierii nr.43/A/16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.16785/325 din 2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./23.04.09
tehn./ 2 ex./23.04.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:;
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
