Spete procedura insolventei. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.470
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea recurentă AVAS împotriva sentinței civile nr.913/20.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Ferm Consult T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.913/20.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului CSs -au respins obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS B împotriva Raportului final din data de 21 octombrie 2008, întocmit de către administratorul judiciar Ferm Consult, privind pe debitoarea - SRL; s-a aprobat Raportul final din data de 21 octombrie 2008, întocmit de către administratorul judiciar Ferm Consult, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - SRL; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL; s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S; în temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul-judiciar Ferm Consult, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței; în temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe comerciale debitoarei, lichidatorului judiciar, creditorilor: DGFP C S, AVAS B; Inspectoratului Teritorial d e Muncă C S; - SRL, în faliment, reprezentată prin lichidator-judiciar, Direcției Regionale de Drumuri și Poduri T, - SA - Generale - Sucursala Reșița și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr.169/JS din data de 14 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, de către judecătorul-sindic ce a fost desemnat în cauză s-a constatat că pârâta debitoare - SRL se află în stare de insolvență și, în consecință, în temeiul art.33 alin.(6), prima teză, din Legea nr.85/2006, împotriva acestei debitoare societate comercială s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, iar pentru administrarea procedurii insolvenței pe timpul derulării perioadei de observație, a fost desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență Ferm Consult. Prin Raportul final din data de 21 octombrie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar Ferm Consult, s-a propus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, care prin valorificare, să acopere cheltuielile aferente procedurii.
Prin același raport final lichidatorul judiciar a mai precizat că urmare a deplasării la sediul social a debitoarei a constatat că la acest sediu social nu se mai desfășoară activitate, administratorul social nu a fost găsit și nu au fost identificate bunuri care valorificate să poată acoperii creanțele debitoarei și astfel a considerat că pentru creanțele neachitate nu se poate atrage răspunderea administratorului debitoarei conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Împotriva Raportului final din data de 21 octombrie 2008, s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea obiecțiunilor pe care le-a formulat și, pe cale de consecință, obligarea lichidatorului judiciar la refacerea și comunicarea raportului, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei cu măsurile care să conducă la recuperarea sumelor datorate de debitoare, arătând, în esență, că aprecierea administratorului judiciar cu privire la nedispunerea de sumele necesare continuării procedurii de lichidare a debitoarei, este eronată, având în vedere că fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute, făcându-se aplicabilitatea dispozițiilor 4 alin.(4) din Legea nr.85/2006, modificată.
De către creditoare s-a mai arătat că în condițiile în care aceasta ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
Creditoarea AVAS Bam ai învederat instanței că lichidatorul ar fi trebuit să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.4 alin.(4) din Legea nr.85/2006, în scopul formulării cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a plăți cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Prin același obiecțiuni, creditoarea AVAS B, a precizat că, în opinia sa, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite prin dispozițiile art.138 și urm. din Legea nr.85/2006, având în vedere că scopul acestei dispoziții legale este tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dar, că, acest aspect legat de vinovăția sau de nevinovăția foștilor administratori, trebuie stabilite de către instanță, iar lichidatorul are calitatea conferită de lege de a investi instanța cu o cerere de chemare în judecată.
Judecătorul sindic a constatat că prin obiecțiunile formulate de creditoare se vizează în mod direct dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, în insolvență, în conformitate cu prevederile la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, în scopul acoperirii pasivului al acestei debitoare societate comercială.
Instanța de fond a apreciat că este corect că membrii organelor de conducere din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană juridică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate, în mod limitativ, la alin.(1) al art.138 din Legea nr.85/2006, și care au avut ca consecință ajungerea respectivei persoane juridice în starea de insolvență în sensul prevederilor Legii privind procedura insolvenței.(art.3.pct.1).
Cum însă potrivit art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul-judiciar sau, după caz, lichidatorul-judiciar și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent procedurii care aparține practicianului în insolvență, judecătorul sindic, căruia conform prevederilor art.11 alin.(2), prima frază, din aceiași lege, atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cereri de natură judiciară aferente procedurii, nu se poate pronunța prin calea soluționării de obiecțiuni formulate în condițiile prevăzute la art.129 alin.(1) din aceiași lege, în sensul dispunerii continuării procedurii de lichidare a debitoarei, cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare, și, cu deosebire de a se pune în vedere administratorului-judiciar să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social pentru acoperirea pasivului debitoarei societăți comerciale, ajunsă în stare de insolvență.
Ori, în condițiile în care de către creditoarea AVAS B, s-a apreciat, că în cazul debitoarei societate comercială își găsesc aplicabilitatea prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, și că practicianul în insolvență nu a înțeles a promova acțiunea în răspundere patrimonială împotriva administratorului social, se putea adresa comitetului creditorilor al debitoarei societate comercială în insolvență, constituit, prin încheierea comercială, nr.793/09 octombrie 2008, pentru ca acest organ al creditorilor, să ceară judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută la alin.(1).
Astfel cum s-a arătat de către administratorul-judiciar prin raportul final, în averea debitoarei societate comercială, în insolvență, nu au fost identificate bunuri, care, prin valorificarea lor, să poată acoperi, pe de o parte cheltuielile aferente procedurii, iar pe de altă parte, creanțele creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei societate comercială.
Cum însă, fondurile pentru plata creanțelor și acoperirea cheltuielilor aferente procedurii se obțin din lichidarea averii debitoarei și din încasarea de creanțe ale debitoarei, în lipsa unor asemenea bunuri și creanțe, în mod corect s-a apreciat de către administratorul-judiciar că nu se mai poate continua procedura insolvenței și, în consecință, s-a propus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006.
În condițiile în care potrivit art.77 din Legea nr.85/2006, "toate acțiunile introduse de administratorul-judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxa de timbru, referirea creditoarei AVAS B din obiecțiunile formulate privitoare la aplicarea dispozițiilor art.4 alin.(4) din Legea nr.85/2006, în scopul formulării cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, este neavenită, având în vedere că acțiunea în răspundere patrimonială întemeiată pe prevederile art.138 alin.(1) din aceiași lege, este scutită de plata taxelor de timbru.
Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul sindic a respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS B, împotriva Raportului final întocmit de către administratorul judiciar Ferm Consult. După cum s-a mai reținut, în averea debitoarei societate comercială, aflată în stare de insolvență, nu au fost identificate faptic bunuri, din a căror valorificare să se obțină fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor aferente procedurii insolvenței.
De asemenea, s-a mai constatat că nici un creditor care s-a înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în insolvență, nu s-a oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative aferente procedurii insolvenței, punct de vedere exprimat și de către creditoarea AVAS B, prin obiecțiunile formulate la Raportul final, prin care s-a propus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
Ca atare judecătorul sindic a aprobat Raportul final din data de 21 octombrie 2008 întocmit de către administratorul-judiciar Ferm Consult T și constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, în consecință, a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, precum și radierea acestei debitoare societate comercială din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care acesta le are de achitat.
În motivarea recursului, creditoarea arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză întrucât ideea principală care se desprinde din contextul supus judecății este că, dacă ar fi existat sumele necesare continuarea procedurii s-ar impune.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, recurenta arată că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 modificată, care prevăd în mod explicit că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Totodată, recurenta arată că în condițiile în care ar fi avansat sumele pentru continuarea procedurii, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS s-ar fi mărit devenind și mai greu de recuperat.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, creditoarea recurentă arată că modalitatea continuării procedurii la care se referă este formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Creditoarea susține că o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art.3021Cod penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul muncii.
Statul R, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Față de prevederile menționate mai sus, recurenta arată că, în opinia sa, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006.
Creditoarea recurentă mai susține că debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanța de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se mai arată că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe și astfel în art.25 din Legea nr.85/2006 se prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Creditoarea recurentă arată că principalul considerent pentru care instanța de fond a respins obiecțiunile sale a fost că singura persoană care are capacitatea procesuală activă de a aprecia asupra oportunității declanșării procedurii insolvenței este lichidatorul judiciar, opinie care este contrară dispozițiilor art.38 alin.3 din Legea nr.85/2006 conform cărora "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1 (1)".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de creditoarea recurentă, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea îl va respinge ca nefondat.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic este nefondată, având în vedere că, pe de o parte, procedura a fost deschisă împotriva debitoarei din 2007, iar pe de altă parte închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar neidentificând bunuri aparținând debitoarei, iar creditoarea recurentă nefiind de acord să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente continuării procedurii.
Aceeași poziție procesuală a avut-o și creditoarea recurentă care, prin chiar obiecțiunile formulate la raport a arătat acest aspect, menținută și în recurs.
Susținerea că ar trebui refăcut și comunicat raportul (la care a formulat și obiecțiuni ce au fost respinse prin sentința recurată) și acordarea unui termen pentru a se discuta oportunitatea formulării de către creditori a raportului și a unei eventuale cereri de atragere a răspunderii persoanelor responsabile.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Curtea reține că, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru, iar simpla invocare a unor eventuale discuții și formularea unor cereri probabile nu pot constitui motiv de admitere a prezentului recurs, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat supra, procedura a fost închisă în temeiul art. 131 după ce s-a dat eficiență disp. art. 129 din nr. 85/2008.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AVAS împotriva sentinței civile nr.913/20.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./07.04.09
tehn./ 2 ex./07.04.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
