Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1101/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 476
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelurile formulate de reclamantul și de pârâta SC SRL B, împotriva Sentinței comerciale nr.4716/02.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal, asistat de avocat cu împuternicire avocațială depusă în dosar și intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 21.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că a fost încuviințată proba testimonială pentru ambele părți, după care:
Apelantul reclamant, prin avocat, precizează că martorul propus este prezent în sală.
Se procedează la luarea declarației martorului, domiciliată în-, Bl.40,.2,.66, Sector 1, având CNP -, după depunerea jurământului și care semnează mărturia, conform art.198 Cod procedură civilă.
Apelanta pârâtă, prin avocat, susține că nu a găsit nici o persoană dispusă să depună mărturie dintre vecinii reclamantului.
Având cuvântul pe cereri, părțile susțin că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelurilor.
Apelantul reclamant, prin avocat, susține că nu s-a efectuat niciodată vreun control de mediu inopinat și cu privire la cererea de aderare la apel a intimatei consideră că trebuie respinsă.
Solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de reclamant conform motivelor arătate în întâmpinare și precizează că nu a fost dovedit caracterul ilicit al societății - restaurant și nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală.
Precizează că reclamantul apelant nu este un vecin direct
implicat, astfel că nu a fost necesară luarea acordului acestuia pentru funcționarea restaurantului, în speță a fost luat acordul asociației de proprietari.
Mai susține că programul non-stop este legal, sunt acte la dosar în acest sens și confirmă faptul că au fost făcute controale inopinate numeroase la sesizarea diferitelor persoane.
Cu privire la cererea de aderare la apel, solicită admiterea acesteia conform art.17 și următoarele din Codul d e procedură civilă și schimbarea în parte a sentinței de fond în sensul admiterii cererii cu privire la cheltuielile de judecată plus acordarea cheltuielilor de judecată și în apel, sens în care depune înscrisuri la dosar.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.4716 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- s- respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL având ca obiect desființarea restaurantului.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în realizare, prevalându-se de dispozițiile articolului 998 Cod civil, și invocând răspunderea civilă delictuală a pârâtei,că în motivarea cererii de desființare a restaurantului pârâtei s-a invocat faptul funcționării abuzive a localului, cu program non-stop, care ar periclita viața și sănătatea reclamantului și a familiei acestuia și că din înscrisurile de la dosar (avize de funcționare, acord de prezentare sezonieră, acordul Asociației de proprietari Bl.40) a reieșit faptul că restaurantul funcționează în conformitate cu legea, neputându-se proba în schimb fapta ilicită a organelor societății și nici culpa acestora.
S-a apreciat că întrucât martorii propuși de părți în dosar au avut poziții diferite, proba testimonială administrată în cauză nu se poate valorifica.
În continuare tribunalul a reținut cele din adresa nr. 1921/CD/7.09.2007 prin care Garda Națională de Mediu îl încunoștințează pe reclamant despre faptul că analiza sonometrică nu a înregistrat depășiri ale valorilor maxime admise din comunicatul Serviciului de Inspecție și de Mediu din 1.06.2007 din care reiese că la data controlului din anul 2006 evacuarea aerului viciat produs de restaurant se realiza corespunzător (pe o tabulatură care nu comunică cu instalațiile tehnice aferente imobilului) și cele declarate de administratorul blocului care a confirmat faptul că mirosurile din zona coloanei tehnice a grupurilor sanitare se datorează acțiunilor mai multor locatari care au modificat/obturat respectiva coloană. În final s-a ținut seama de verificările efectuate de Poliția Comunitară (care nu a reținut în sarcina unității fapte sancționabile), de împrejurarea că localul în cauză beneficiază de acordul
Asociației de Proprietari și de actele de control întocmite de autoritățile competente care nu au constatat încălcări ale normelor igienico sanitare în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că de peste 10 ani familia saeste afectată de factorii poluanți sonori, de vibrațiile puternice de la boxele instalate până la orele 3-4 dimineața, de mirosul de mâncare și de aerul viciat provenit de la țigări rezultate în urma funcționării diverselor unități comerciale tip bar-restaurant la subsolul și la etajul I al blocului (scara C) unde domiciliază.
A mai aratătat că restaurantul reprezintă un punct de lucru al SC SRL, că acesta îi introduce aer viciat în baie și dormitor, că măsurătorile efectuate la cererea pârâtei s-au făcut în alte apartamente și că singura verificare a Inspecției Sanitare de Stat efectuată la cererea sa în apartamentul în care domiciliază a avut loc fără a i se permite să constate dacă în restaurant se gătea la ora respectivă. Apelantul a apreciat că orarul de funcționare al restaurantului (2200- 500) încalcă dispozițiile Legii nr. 61/1991 și că prima instanță a soluționat cauza fără a lua în considerare dispozițiile articolului 34 și pe cele ale articolului 35 din Constituție și fără a ține cont de declarația administratorului blocului vizată de președintele Asociației de Proprietari.
În drept se invocă dispozițiile articolului 282 -298 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantului învederând pe de o parte că reclamantul nu a putut dovedi în speță caracterul delictual, ilicit al activității desfășurate în cadrul iar pe de altă parte că la baza pronunțării hotărârii atacate s-au aflat înscrisurile cu rezultatul controalelor inopinate efectuate în incinta restaurantului și a apartamentelor proprietatea apelantului.
Intimata a mai formulat și o cerere de aderare la apel în temeiul articolului 293 raportat la articolul 296 Cod procedură civilă prin care solicită schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a i se admite cererea făcută în fața primei instanțe cu privire la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.500 lei reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea cererii de aderare la apel se arată că la filele 203-205 ale dosarului de fond se află înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată suportate în cauză de către pârâtă, înscrisuri omise a fi luate în considerare de către tribunal.
S-au depus la dosar note scrise de către apelantul.
În susținerea apelului formulat de și respectiv în combaterea apelului acestuia părțile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri (existente la dosar), proba testimonială cu un martor și cercetarea la fața locului. Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială pe care le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei și a respins ca nerelevantă proba cu cercetarea la fața locului.
În ședința publică din 11.11.2008 a fost audiat martorul propus de către apelant, numita, care a declarat că a vizitat de mai multe ori apartamentul părții, că în acesta se simt pregnant mirosurile de mâncare și fum care vin pe coloana de aerisire aflată între pereții blocului, respectiv între B de serviciu a martorei și peretele aparținând apartamentului apelantului și că deasupra restaurantului se află o terasă iar apoi apartamentele lor. A mai declarat martora că în jurul orelor 4 dimineața încep zgomotele în bucătăria restaurantului unde se carnea.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului în raport de hotărârea atacată și motivele de apel invocate Curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat acțiune în justiție prin care solicită desființarea restaurantului pentru a se înlătura astfel sursa săvârșirii unor fapte apreciate de parte ca ilicite și cauzatoare de prejudicii.
Reclamantul se arată nemulțumit de condițiile în care este nevoit să trăiască în propriul apartament (mirosuri neplăcute, aer viciat, zgomote) și invocă în justificarea cererii sale mai multe aspecte de fapt confirmate de martora audiată în apel, numita.
Cele declarate în acțiune de către reclamant și susținute de martoră sunt în sensul că prin funcționarea restaurantului la parterul blocului (bloc în care domiciliază) i se aduc prejudicii însemnate părții, prejudicii constând în periclitarea sănătății acesteia.
Aspectele amintite trebuie să fie însă rezultatul unor fapte ilicite pentru a putea fi atrasă în cauză răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice, respectiv a organelor acesteia și pentru a se putea verifica în dosar întrunirea cumulativă a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale invocată în cererea de chemare în judecată.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr. 1921/CB/ 2007 a Gărzii Naționale de Mediu și adresa nr.17452/2007 a Primăriei Sector 1 - Serviciul de Inspecție și de Mediu - a rezultat că restaurantul funcționează cu acordul Asociației de proprietari și fără a înregistra depășiri ale nivelelor de zgomot, unitatea situându-se la nivelul de zgomot inferior limitelor maxime admise ( cum rezultă și din buletinul aflat la fila 112 dosar).
Din înscrisul aflat la fila 45 a dosarului de fond reiese că președintele Asociației de proprietari s-a arătat de acord cu racordarea pârâtei la țeava de gaze aparținând blocului iar din înscrisul aflat la fila 46 rezultă că același președinte s-a arătat de acord cu efectuarea de amenajări interioare la parterul blocului, în condițiile respectării de către pârâtă a legislației cu privire la siguranța în construcții.
Există la dosar și avizul sanitar nr. 303/2005 emis de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului B din care rezultă că pentru spațiul din-, sector 1 sunt respectate prevederile
legale antiepidemice și de igienă în vigoare care permit amenajarea,construirea unei fast- food în imobil.
Au fost prezentate în cauză și note de constatare întocmite de Garda Națională de Mediu și de Serviciul Control Comercial și Control Piețe.
Din cele expuse reiese că restaurantul funcționează cu respectarea prevederilor legale fără a încălca norme de conviețuire.
Apelantul reclamant nu a putut dovedi în schimb existența acelor fapte care să fi fost săvârșite într-un mod culpabil, ilicit, de către societatea intimată, fapte care să justifice cererea de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate, având în vedere și dispozițiile legale invocate, Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul.
În ceea ce privește apelul societății care a înțeles să adere la apelul făcut de partea potrivnică în condițiile articolului 293 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond SC SRL a solicitat pe lângă respingerea cererii de chemare în judecată și plata cheltuielilor ocazionate de pricina dedusă judecății. La filele 203- 205 din dosarul tribunalului se află înscrisurile doveditoare în legătură cu plata onorariului avocațial efectuată de către pârâta societate, înscrisuri care au fost depuse de parte înainte de rămânerea cauzei în pronunțare.
În condițiile expuse și văzând și dispozițiile articolelor 274- 276 Cod procedură civilă se impunea obligarea reclamantului la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru cele arătate având în vedere dispozițiile legale invocate și dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința atacată și va obliga reclamantul să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, cu consecința păstrării soluției de respingere a cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Va face aplicarea dispozițiilor articolelor 274-276 Cod procedură civilă și va obliga apelantul - reclamant să plătească apelantei-pârâte cheltuielile de judecată suportate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant domiciliat în B, sector 1,-,.40,.C,.2,.67, împotriva sentinței comerciale nr.4716 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă SC SRL cu sediul social în B, Sector 1,-,.2 D, parter și cu sediul social în-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.4716 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelantul-reclamant.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamantul la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Obligă apelantul-reclamant la plata sumei de 5.280 lei cheltuielile de judecată către apelanta-pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2008.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored.IN: 5 ex./25.11.2008.
Com.3/ 03.12 2008
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
