Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 494/2008. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.494

Sedința publică din 19 noiembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Decebal Taragan

JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu

GREFIER - - -

****************

Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă SC SRL B, împotriva sentinței comerciale nr.7860/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât prin consilier juridic care depune delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Apelanta reclamantă prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, acestea fiind anulate de C, după care, precizează că din eroare cererea a fost numită recurs, calea de atac fiind apelul.

Intimatul pârât prin consilier juridic, având cuvântul, apreciază calea de atac fiind apelul și nu recursul.

Curtea califică calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, cauza judecându-se în complet legal constituit din doi judecători.

Curtea apreciază că apelul a fost corect timbrat.

Intimatul pârât prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare cu exemplar pe care îl comunică apelantei prin apărător.

Apelanta reclamantă prin apărător, învederează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul părților, pe apel.

Apelanta reclamantă prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul pârât prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 7860 din 24.06.2008, a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL B, reprezentat prin PRIMAR GENERAL, și ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC SRL

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC SRL, considerând-o netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, obligarea pârâtei, la încheierea contractului de închiriere, pentru suprafața, cu altă destinație, decât aceea de locuință, constând în suprafața de teren de 298,86 mp. situată în- 2.

Temeiul cererii a constat, în dreptul stabilit, potrivit art.2 din nr.32/2007, de a beneficia de reînnoirea contractului de închiriere, acordat persoanelor fizice sau juridice, pentru spațiile cu altă destinație, decât aceea de locuință, pe o perioadă de 5 ani, fără însă, a depăși, data de 31.12.2012. În acest sens, a învederat că deține, în baza contractului de închiriere nr.2772/1990, încheiat cu fostul administrator, terenul în suprafață de 298,86 mp. situat în- sector 2, pe care a edificat, autorizat, o construcție comercială, în suprafață de 198 mp.

Prin Sentința Comercială nr.7860/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, cererea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată, reținându-se, pentru aceasta, că pârâtul nu poate fi obligat la încheierea unui contract, fondat doar, pe situația de fapt, a edificării unei construcții, provizorii.

Hotărâre a este nelegală.

Instanța nu a analizat cauza, sub toate aspectele sale, reținând ca unic argument, împotriva respingerii cererii, lipsa consecințelor juridice, rezultate din faptul edificării unei construcții. De asemenea, hotărârea nu este motivată, instanța ignorând, în tot, apărările sale, fondate pe disp. nr.32/2007, ce instituie, în sarcina, obligația reglementării raporturilor locative, pentru spațiile cu altă destinație, decât aceea de locuință, aflate in administrarea sa, cu chiriașii ale căror contracte au expirat, deci, indiferent de persoana fostului administrator. În aceeași măsură, hotărârea este nelegală, lipsind de conținut, dreptul acordat, persoanelor fizice sau juridice, de a beneficia de reînnoirea, contractelor de închiriere, pentru spațiile cu alta destinație, decât aceea de locuință, pe o perioadă de 5 ani.

Într-adevăr, potrivit contractului de închiriere nr.2772/1990, Întreprinderea mică a închiriat terenul în suprafață de 298,86 mp. situat în- sector 2, de la fostul. În urma reorganizării sale juridice, efectuate după apariția Legii nr.31/1990, fosta întreprindere mică, s-a transformat în societatea comercială " Import-Export" SRL, denumirea sa, fiind mai, apoi, schimbată în SC SRL. Potrivit Autorizației de construire nr.59L/04.02.1991, eliberată de Primăria Sectorului 3 B (pe numele fostul titular al Întreprinderii mici ), pe terenul închiriat, s-a edificat o construcție provizorie - cu destinație comercială, care, mai apoi, a fost extinsă și modernizată, în temeiul Autorizației de construire nr.3p-L/27.01.1998, eliberată de Primăria Municipiului

Începând cu data închirierii și până la adoptarea Legii nr.343/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, a achitat, neîntrerupt, chiria datorată, contractual, către SC Istoric SA, fostul, mandatat pe bază de contract, de către pentru administrarea domeniului privat al statului. Apoi, în contextul încetării mandatului societății Istoric SA, în lipsa unei hotărâri a, pentru reglementarea raporturilor contractuale, el titularii contractelor de închiriere, pentru suprafețele cu altă destinație, decât acea de locuință, aflate în administrarea, precum și în condițiile, noilor dispoziții, ale articolului 256 din Codul Fiscal, pentru folosința terenului, a achitat, în continuare, taxa de folosință, stabilită de Consiliul Local al Sectorului 3 Cu toate acestea, dreptul său de folosință, asupra terenului, nu a încetat și chiar, dacă, ar fi altfel, este nerelevant, în condițiile articolului 4 din nr.32/2007.

Potrivit.2 al Hotărârii, pentru reglementarea raporturilor contractuale, privind spațiile cu altă destinație, decât aceea de locuință, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului B nr.32/2007, "Contractele de închiriere încheiate cu persoane fizice sau juridice, pentru spatiile cu altă destinație decât aceea de locuință,. se reînnoiesc. și se prelungesc pe o perioada de 5 ani, fără însă, a depăși data de 31.12.2012." De asemenea, potrivit articolului 4 din aceeași Hotărâre: "Titularii contractelor de colaborare/asociere, încheiate cu Primăria Municipiului B, precum și utilizatorii spațiilor, care s-au încadrat în prevederile Hotărârii R nr.59/1997, ale Dispoziției Primarului General nr. 1 05/1998, precum și ale Dispoziției Primarului General nr.888/2002, beneficiază de încheierea de contracte de închiriere (Anexa 2), de către Primarul General, prin Direcția de, și Contracte. "

Prin urmare, dreptul de a beneficia de încheierea unui contract de închiriere pentru spațiile ce fac obiectul Hotărârii municipale, nu este limitat, numai în favoarea celor care au beneficiat de locații, în prezent expirate, ci este acordat, chiar și celor care, dețin calitatea de utilizator de fapt și care plătesc o redevență, doar pe bază de fișă de calcul, întocmită potrivit Hotărârii nr.59/1997 și Dispoziției Primarului General nr.105/1998, precum și Dispoziției Primarului General nr.888/2002. Excepție, de la încheierea noului contract de închiriere, fac numai spațiile, aflate în situațiile prevăzute de art.5 din Hotărâre, neincident în cauză.

Or, în condițiile în care, dreptul său de folosință, nu a încetat, fiind nerelevantă încetarea mandatului, fostului mandatar al administratorului, și întrucât, nu i-a fost notificat concediul locației, este îndreptățită la încheierea, unui nou contract de închiriere în condițiile nr.32/2007, iar dreptul său îi corespunde, obligația corelativă, a de a încheia locația

În susținerea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Apelul este nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, apelanta a deținut, spațiul în litigiu, în baza contractului de închiriere nr. 2772/1990, încheiat cu fostul, ulterior, acesta trecând în administrarea Primăriei Sectorului 3, unde locatara a plătit chiria.

De asemenea, Curtea constată că, obiectul contractului de închiriere era constituit din 298,86. C și grădină, pe care reclamanta a edificat, o construcție, provizorie, potrivit autorizațiilor de construire, ce i-au fost acordate, desfășurând acte și fapte de comerț.

Odată cu, respingerea cererii reclamantei, nr.-/3.10.2006, de închiriere, în continuare, a terenului menționat mai sus, practic, reclamantei i s-a notificat concediul locației, astfel că, după expirarea acestuia, contractul de închiriere, inițial, a încetat.

În final, Curtea constată că, nu are nici o relevanță juridică, faptul că, pe terenul închiriat, reclamanta a edificat o construcție, provizorie, în care desfășoară activități comerciale, atâta vreme cât, nu a condiționat, la data efectuării acesteia, prelungirea sau încheierea unui nou act adițional, pe o perioadă de 5 ani, a contractului de închiriere, inițial.

De altfel, Curtea constată că, potrivit nr.32 din 20.02.2007, reclamanta nu îndeplinește condițiile acesteia, pentru a fi îndreptățită, la obligarea pârâtei, la încheierea unui act adițional sau a unui nou contract de închiriere.

În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel, invocate, sunt, în totalitate, neîntemeiate.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă SC SRL, cu sediul în B,- sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.7860 din 24.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL, reprezentat prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,- sector 3.

Definitivă. Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi - 19.11.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - -

GREFIER

- -

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex.

9.12.2008

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Decebal Taragan
Judecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 494/2008. Curtea de Apel Bucuresti