Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Gabriel Adrian Năsui
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de către reclamanta - CÂMPIA- - împotriva Sentinței comerciale nr. 1576/C din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - IMPORT-EXPORT - C, având ca obiect obligația de a face.
La data de 19 ianuarie 2010 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei apelante - Câmpia- -.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1576 din 27 aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta - CÂMPIA -, împotriva pârâtei - IMPORT EXPORT -, ca neîntemeiată.
S-a anulat cererea reconvențională formulată de către pârâtă împotriva reclamantei, ca netimbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Turda, reclamanta - CÂMPIA - a chemat-o în judecată pe pârâta - IMPORT EXPORT C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată aceasta să-i asigure și să-i permită accesul în incinta punctului de lucru Câmpia pentru a realiza lucrări de demontare, ridicare și transport a unei conducte de captare aer, proprietatea reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1980 construit o conductă de 1.000 mm pentru captarea aerului necesar activităților sale. Conducta are o lungime de 1.250 ml și este situată pe terenul societății pârâte, fiind poziționată pe stâlpi de beton la o înălțime de 4,5 de sol. După privatizarea și reorganizarea activității celor două societăți, acest mijloc fix nu a mai corespuns scopului inițial și în prezent nu este utilizat de părți. Reclamanta dorește să desființeze construcția și să o ridice de pe terenul pârâtei, însă pârâta deși recunoaște că această construcție aparține reclamantei, a interzis accesul specialiștilor acesteia în incintă, nu a mai permis nici o lucrare la acest obiectiv și a anunțat jandarmeria pentru constatarea contravențiilor săvârșite și aplicarea sancțiunilor. Poziția pârâtei reprezintă un abuz deoarece reclamanta nu are nici o altă cale de a intra în posesia bunului.
Prin sentința civilă nr. 6545/2008 pronunțată în data de 8 decembrie 2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Turdas -a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, litigiul fiind unul neevaluabil în bani și având o natură comercială.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 16 martie 2009 pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamantei, arătând că aceasta nu a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 7201.pr.civ. notificarea depusă la dosar nr. 73/122/24.06.2008 nefiind primită de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, iar prin cererea reconvențională formulată a solicitat instanței să o oblige pe reclamantă la plata sumei de 22.500 EUR reprezentând daune pentru imposibilitatea folosirii suprafeței de 3.000 mp teren agricol pentru realizarea obiectului său de activitate.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanta a deținut și deține pe terenul proprietatea pârâtei o conductă metalică de 1.000 mm pe o lungime de 1.250, afectând o suprafață de 3.000 mp teren care nu a putut fi folosită de pârâtă pentru activitatea principală a acesteia și anume producția agricolă pentru sere. Prin notificarea nr. 42/09.08.2007 pârâta i-a solicitat reclamantei să-i plătească chirie pe suprafața de 3.000 mp teren situat în intravilan în sumă de 2,5 lei/mp, în total 22.500 EUR corespunzător perioadei de prescripție de trei ani, urmând ca după aceea să-i permită să-și ridice conducta de pe teren. Reclamanta nu a luat nici un fel de măsuri, continuând să-i producă prejudicii pârâtei prin imposibilitatea de a folosi terenul afectat instalației proprietatea reclamantei, refuzând orice conciliere asupra prețului. Pârâta i-a propus reclamantei și varianta compensării chiriei datorate cu lăsarea la dispoziția ei a instalației respective, care urma a fi valorificată ca fie vechi, însă nici la această propunere reclamanta nu a dat nici un fel de răspuns.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de astăzi (filele 40, 41), reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale, arătând că obiectul acțiunii introductive este o obligație de a face, aceasta fiind neevaluabilă în bani, astfel că procedura concilierii prealabile nu este obligatorie. Pe fond, reclamanta a arătat că pârâta nu precizează temeiul juridic al pretențiilor materiale și nu justifică calculul lor. Reclamanta nu poate fi obligată la plata vreunei chirii întrucât nu are încheiat cu pârâta un contract de închiriere valabil. De asemenea, nu poate fi obligată nici la plata de daune interese sau despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului. Conducta amplasată parțial pe terenul societății pârâte s-a executat în anul 1980 când titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor teren și construcții a fost Statul Român, iar vechile întreprinderi aveau numai un drept de administrare operativă. Amplasamentul conductei nu împiedică utilizarea terenului pe care îl traversează deoarece este poziționată mult deasupra solului, pe stâlpi de beton la o înălțime de 4,5. Reclamanta arată s-a opus ci dimpotrivă a efectuat demersuri pentru ridicarea conductei de pe terenul pârâtei în vederea eliberării acestuia, însă pârâta nu a dat curs notificărilor sale, iar apoi a interzis accesul pe terenul său în vederea ridicării conductei.
Cu privire la excepția inadmisibilității introducerii acțiunii, pe motiv că nu a fost efectuată procedura concilierii prealabile, instanța s-a pronunțat la acest termen de jduecată, respingând-
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Solicitarea reclamantei ca pârâta să fie obligată să-i permită accesul pe un imobil în vederea ridicării unei conducte nu poate fi acceptată. Terenul pe care se află conducta aparținând în mod evident pârâtei, fapt recunoscut de către ambele părți, doar ea, ca titulară a dreptului de folosință poate să decidă cine anume să intre pe acel teren. Dreptul de folosință este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, drept real și garantat de lege, neputând fi încălcat nici măcar de căître instanța judecătorească. În situația în care reclamanta ar avea pretenții asupra acelei conducte poate să introducă o acțiune în revendicare, cerând ca bunul să-i fie predat de către cel care îl deține pe nedrept.
Referitor la cererea reconvențională, la termenul de astăzi, instanța din oficiu, a ridicat excepția nelegalei timbrări a cererii.
Analizând excepția invocată, tribunalul a reținut că prin citația comunicată pârâtei în data de 30 martie 2009 i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru în valoare de 3.182 lei conform valorii pretențiilor emise.
Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Dacă taxa judiciara de timbru nu a fost platită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționeaza cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru aferentă cererii formulate, în speță se va face aplicabilitatea dispozițiilor art. 20, alin. 3 coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997, astfel încât instanța va dispune anularea cererii reconvenționale ca fiind netimbrată.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta - - solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că apelanta detine o conducta metalica de 1000 m situata pe terenul intimatei. Aceasta conducta construita in anul 1990 deservea activitatea unei sectii a societatii, Fabrica de, in prezent desfiintata. Drept urmare acest mijloc fix nu a mai corespuns scopului initial si nici una din parti nu o foloseste in activitate, astfel incit apelanta a dorit sa o demonteze si sa o ridice. Pentru ca a incercat sa ridice aceasta conducta nefolosita si intimata a împiedicat-o sa intre in incinta punctului de lucru din a promovat o actiune avind ca obiect obligatie de face prin care a solicitat instantei sa autorizeze accesul in vederea efectuarii operatiunilor specifice
Instanta de fond a considerat ca aceasta actiune nu este intemeiata si ca apelanta are la indemina calea actiunii in revendicare.
Actiunea in revendicare este o actiune petitorie care pune in discutie insasi existenta dreptului de proprietate si instanta este obligata sa se propunte asupra restituirii bunului in raport de constatari le ce le va face cu privire la dreptul de proprietate al partilor.
In speta intimata nu a contestat niciodata proprietatea apelantei asupra conductei in litigiu ci a solicitat neintemeiat, in schimbul restiturii, plata unei sume de bani cu titlu de chirii.
In aceasta situatie instanta nu trebuie sa stabileasca adevaratul proprietar, ci sa constate ca intimata îi interzice accesul la locul situarii bunului si sa pronunte o hotarâre judecatoreasca prin care sa o oblige.
Intimata nu a facut nici un fel de cheltuieli cu conservarea bunului si nu a suferit prejudicii deoarece conducta este amplasata pe stâlpi de beton la o inaltime de 4,5 m de sol, permitind valorificarea integrala a terenului.
Pentru aceste motive apelanta consideră ca in litigiu nu se pune problema existentei dreptului de proprietate asupra unui bun ci obligarea piritei, prin hotarâre judecatoreasca sa permita accesul pe teren in vederea efectuarii opertatiunilor specfice de demontare si transport a conductei.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Import Export a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, arătând în motivare că prin cererea ce a format obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat tribunalului Cluj obligarea intimatei de a asigura și permite accesul acesteia în incinta punctului de lucru Câmpia pentru a realiza lucrări de demontare, ridicare și transport a conductei de captare aer, proprietatea sa.
Prin sentința comercială nr. 1576/C/2009 Tribunalul Comercial Cluja respins acțiunea formulată reținând că sunt titulara dreptului de folosință asupra terenului, care ca dezmembrământ al dreptului de proprietate este un drept real și garantat de lege, aceasta neputând fi . nici măcar de către instanța de judecată, reclamanta având la dispoziție acțiune a în revendicare.
Intimata consideră corectă pe fond soluția de respingere a Tribunalului Comercial Cluj, însă cu următoarea motivație.
În primul rând, consideră că trebuie realizată de către instanța de judecată o calificare corectă a obiectului prezentei cauze.
Aceasta a fost introdusă de către societatea reclamantă ca o actiune în obligația de a face întemeiată pe art. 1075 - 1079 cod civil, iar instanța de fond a analizat-o și soluționat-o ca atare.
Însă, consideră, având în vedere petitul acțiunii că aceasta este o acțiune în revendicare, deoarece reclamanta a solicitat obligarea la a asigura și permite accesul în incinta punctului de lucru cereri ce se pot subscrie unei acțiuni în obligația de a face.
Dar, nu același lucru putem spune și despre cererea reclamantei de a demonta, ridica și transporta conducta în litigiu, capete de cerere care presupun acte de dispoziție asupra acesteia, ce nu pot intra decât în sfera de incidență a unei acțiunii în revendicare, deoarece presupun deposedarea societătii intimate.
Mai mult decât atât, consideră alături de reclamantă, că numai în cadrul acțiunii în revendicare poate fi pus în discuție dreptul de proprietate al acesteia asupra conductei în speță și corelativ obligația sa de a face această dovadă, pentru dovedirea calității procesuale active în promovarea sa.
Numai într-o acțiune în revendicare poate fi pus în discuție constatarea unui drept de retenție al pârâtului pentru plata eventualelor prejudicii aduse de bunul litigios, precum și a contravalorii lucrărilor prin care terenul de sub această conductă să fie de lăsat liber de orice construcții și de a fi folosit potrivit obiectului de activitate al societății noastre, agricol.
De altfel, discuțiile între cele două părții s-au oprit în momentul în care intimata a pretins reclamantei să acopere prejudiciul produs de această conductă, dar mai ales să ridice pilonii de susținere a acesteia și să lase terenul pentru agricultură.
De asemenea, tot prin calificarea ca acțiune în revendicare a acțiunii reclamantei ar putea fi rezolvată și problema timbrajului, deoarece conducta are în mod cert o valoare de piață ce poate fi evaluată, taxa de timbru fiind stabilită la valoarea acesteia și nu printr-o taxă fixă, așa cum este în situația acțiunilor în obligație de a face.
Astfel, instanța de judecată ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice traseul conductei în cauză, precum și a valorii de piață a acesteia.
De asemenea, consideră că nici sub aspectul locului situării conductei în speță acțiunea reclamantei ar fi trebuit precizată, deoarece aceste nu este suficient determinat de aceasta.
Și, de asemenea, instanța de judecată trebuia să facă și o calificare a categoriei de bun din care face parte această conductă, de bun mobil sau de bun imobil prin destinație.
Analizând motivele de apel prin prisma dispoz. art. 287, 292, 295 Cod proced. Civilă, Curtea reține următoarele:
- Câmpia - își desfășoară activitatea, ca agent economic, încă înainte de 1990 (la momentul de față fiind reorganizat, privatizat și restructurat ) incluzând numeroase secții printre care și o secție de oxigen.
Pentru funcționarea acesteia, în 1980 fost montată o conductă de aer care traversa terenul deținut de vechile sere.
În prezent, secția de oxigen a fost desființată amplasarea conductei devenind inutilă iar o parte din terenul traversat de conductă a intrat în proprietatea intimatei - IMPORT EXPORT - C ( aprox. 1000 de conductă traversează terenul acesteia ).
Cu privire la natura juridica a acțiunii formulate de către reclamantă, Curtea face următoarele precizări:
Cererea de chemare în judecată a - - este întemeiată pe dispoz. art. 1075-1079. civil care reglementează executarea obligațiilor.
Pe de-o parte, în virtutea principiului disponibilității, instanța trebuie să se pronunțe asupra obiectului cererii, punând în discuția părților eventualul temei de drept al acțiunii numai în măsura în care consideră necesar pentru justa soluționare a cauzei și doar în ipoteza în care partea, nebeneficiind de asistență juridică, nu este în măsura ea însăși să indice un temei corect al pretențiilor.
În caz contrar, schimbând temeiul de drept, s-ar putea interpreta în sensul încălcării principiului disponibilității și a egalității părților în fața legii.
Nici una dintre aceste ipoteze nu este aplicabilă în speță astfel încât, o eventuală recalificare a acțiunii din, obligație de a face, în acțiune in revendicare, apare ca nujustificată.
Cu privire la acțiunea petitorie, ea presupune analizarea existenței dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul reclamantei.
În speță, la momentul edificării conductei, în 1980, aceasta aparținea domeniului public, fiind dată în administrarea antecesoarei - -.
Așa cum în mod corect arată apelanta, la momentul edificării era exclusă ideea unei construcții abuzive și a necesității unei aprobări prealabile, atât conducta cât și terenul traversat de aceasta aparținând domeniului public.
După 1990, conducta a intrat în proprietatea apelantei iar terenurile din zonă au fost dobândite de către diverse persoane juridice printre care și intimata.
Este susținerea acesteia din urmă, exprimată în întâmpinare, potrivit căreia doar o acțiune în revendicare ar permite invocarea, pe cale de excepție, de către partea adversă, a unui drept de retenție știut fiind faptul că retenția este condiționată doar de simpla deținere, fie ea chiar precară.
Fără a contesta dreptului intimatei la despăgubiri pentru eventuala lipsă de folosință a terenului traversat de conductă, Curtea constată că pretențiile sale în acest sens au fost anulate, urmare a netimbrării cererii reconvenționale, soluția nefiind contestată prin promovarea unei eventuale căi de atac.
În acest caz, împotrivirea pârâtei la ridicarea, de către reclamantă, a conductei proprietatea sa, apare ca un abuz de drept al acesteia, nejustificat în drept.
Față de aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de reclamanta - CÂMPIA- - împotriva Sentinței comerciale nr. 1576/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- pe care o va modifica în parte în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta - CÂMPIA- - împotriva pârâtei - IMPORT-EXPORT - C.
În baza art. 1075 și urm. Cod proced. civilă, va obliga pârâta să asigure și să permită accesul reclamantei în incinta punctului de lucru din Câmpia- pentru a realiza lucrările de demontare, ridicare și transport a conductei de captare aer, proprietatea sa.
Vor fi menține restul dispozițiilor hotărârii atacate ( in privința soluției date cererii reconvenționale )
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - CÂMPIA- - împotriva Sentinței comerciale nr. 1576/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta - CÂMPIA- - împotriva pârâtei - IMPORT-EXPORT - C și obligă pârâta să asigure și să permită accesul reclamantei în incinta punctului de lucru din Câmpia- pentru a realiza lucrările de demontare, ridicare și transport a conductei de captare aer, proprietatea sa.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - --- -
GREFIER
---
RED.MH/MB
21.01.2010/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Gabriel Adrian Năsui
