Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.545
Ședința publică de la 20 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - FARM SRL, împotriva sentinței comerciale nr.7280/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr.41022//3/2006, în contradictoriu cu intimate - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul apelantei depune la dosar cererea de apel semnată de reprezentantul legal al apelantei astfel încât se complinește lipsa semnăturii de pe cererea de apel.
Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Apărătorul apelantei solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri pentru demonstrarea faptului că imobilul nu a fost niciodată în proprietatea - SA, ci a fost al pârâtei.
Apărătorul apelantei nu se opune cererii apelantei de încuviințare a probei cu înscrisuri.
Curtea deliberând, încuviințează proba solicitată de apelantă, ca utilă și pertinentă.
Se depun la dosar înscrisuri care se comunică și intimatei, apărătorul acesteia nesolicitând acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținut.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii principale, fără cheltuieli de judecată. Arată că pârâta nu a contestat niciodată valabilitatea mandatului d-lui pentru semnarea contractului de promisiune de vânzare, instanța nepunând în discuție îndoiala sa cu privire la valabilitatea acestui mandat. De asemenea, pârâta nu a contestat niciodată că ar fi proprietarul spațiului comercial în discuție, din toate actele depuse la dosar reieșind însă acest lucru. Astfel prin nr.266/2003 se aprobă eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile în litigiu.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise. Susține că prima instanță a analizat toate actele depuse la dosar, constatând în mod corect că mandatul acordat d-lui nu îmbracă condițiile de formă legale pentru semnarea contractului promisiune de vânzare. De asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect că reclamanta nu a făcut dovada calității pârâtei de proprietar al imobilului. Susține că a notificat reclamanta să se prezinte la executorul judecătoresc pentru a ridica avansul achitat în cuantum de 7000 Euro. De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere privind acordarea unui drept de retenție până la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, față de împrejurarea că nu este prevăzut acest drept în promisiunea de vânzare - cumpărare. Mai arată că reclamanta a folosit spațiul în litigiu fără a exista acordul pârâtei.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7280/29.05.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a vi a comercială s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - Farm SRL în contradictoriu cu pârâta - SA, cererea având ca obiect solicitarea de a se pronunța o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul "lotul 1 și lotul 2" din spațiul comercial situat în B,--60, -+B, parter, sector 5, în condițiile stabilite prin contractul-promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat de și sub nr.28/21 02 2006, acordarea unui drept de retenție asupra imobilului până la îndeplinirea obligației de încheiere a contractului și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii calculate de la momentul pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia, în cuantum de 2500 ron/zi.
În motivarea sentinței, Tribunalul reține că în ceea ce privește imobilul din--60, părțile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.28/21.02.2006 la BNP, prin care pârâta în calitate de promitentă vânzătoare a promis reclamantei să îi vândă imobilul individualizat mai sus, în schimbul sumei de 154.140 euro, convenindu-se ca autentificarea contractului și înstrăinarea efectivă a celor două loturi din spațiul comercial să se facă atunci când promitenta cumpărătoare va obține suma stabilită ca preț al vânzării. Printr-un act adițional, părțile au convenit ca înstrăinarea imobilului și autentificarea contractului să se facă până la data de 21.08.2006, dată până la care urma să se realizeze și întabularea dreptului de proprietate. Analizând înscrisurile aflate la dosar, Tribunalul a apreciat că nu s-au administrat suficiente probe din care să rezulte mandatul acordat dl. pentru a angaja în mod valabil voința societății pârâte. De asemenea, din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, Tribunalul a reținut că aceste înscrisuri nu fac dovada indubitabilă a dreptului de proprietate al pârâtei asupra spațiului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către reclamanta care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii principale, considerând că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, ca rezultat al lipsei de rol activ și al interpretării eronate a probelor. Se susține în primul rând că pârâta nu a contestat niciodată valabilitatea mandatului acordat d-lui pentru semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare și dacă instanța avea dubii asupra acestui aspect ar fi trebuit să dispună completarea probatoriului. În al doilea rând se critică sentința primei instanțe pentru interpretarea eronată a dovezilor de la dosar care arată că prin nr.266/2003 s-a aprobat eliberarea titlului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 722,75 mp aflate în patrimoniul - SA, în anexa acestei hotărâri fiind tabelul în care la poziția 1 apare spațiul comercial în litigiu, ca act doveditor al existenței imobilului construcție, titlu care a fost ulterior întabulat.
Prin întâmpinare, intimata a cerut respingerea apelului ca neîntemeiat.
La termenul de judecată de la 20.11.2008 s-a încuviințat apelantei completarea probatoriului cu înscrisuri care au fost depuse la dosar.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate de apelantă și având în vedere prevederile legale aplicabile, precum și probele dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanta - Farm SRL solicită obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărarea a spațiului comercial situat în B,--60, - +B, parter, sector 5 în conformitate cu promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată de BNP și ca urmare a refuzului pârâtei de a-și îndeplini obligația de a vinde. Cu alte cuvinte, se solicită suplinirea de către instanță a consimțământului pârâtei în calitate de promitent-vânzător la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului identificat mai sus. În acest scop, instanța de fond avea de verificat și de stabilit în primul rând dacă promitentul-vânzător are sau nu calitatea de proprietar al imobilului ce se înstrăinează, pentru că nici părțile și nici instanța nu poate face abstracție de principiul potrivit căruia nimeni nu poate vinde decât ceea ce îi aparține, sau nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet). Așadar, din verificarea înscrisurilor prezentate ca probă în susținerea calității pârâtei de proprietar al imobilului în discuție, prima instanță a constat că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare se referă la "lotul I și II"din spațiul situat în--60, -+B, parter (3, ), spațiu dobândit prin vânzarea-cumpărarea pachetului majoritar d acțiuni de către - Co a fostei Alimentara nr.5, care s-a reorganizat înființându-se - SA(devenită - SA)și pentru care s-a eliberat Decizia nr.1071/9 11 1990, în temeiul legii 15/1990. Din tabelul anexă la Decizia nr.1071 reiese că activul fostei întreprinderi Comerciale Locale Alimentara 5 fost preluat de - SA, dar nu s-a depus nici un act din care să rezulte că spațiul din--60 era inclus în activul Alimentara 5. De asemenea, adresa nr.595/12.01.1977 aflată în dosarul de fond relevă că spațiul comercial din str. - - a fost al Alimentara 6 și a fost ulterior preluat de către - SA, nu de către -. nr.266/2003 privind eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 722,75 mp cotă-parte indiviză aflată în patrimoniul - se referă la teren și nu privește dreptul de proprietate asupra imobilului-construcție, iar înscrierea în cartea funciară nu este constitutivă de drepturi. În cadrul probei cu înscrisuri în fața instanței de apel nu s-au adus alte dovezi, pentru că o simplă adresă emisă de - SA în sensul că imobilul în litigiu nu îi aparține nu are nici o relevanță juridică. Așadar, în mod corect s-a observat de către prima instanță că reclamanta promitentă-cumpărătoare nu a făcut dovada calității de proprietar al vânzătoarei.
Faptul că în fața instanței de fond pârâta nu a contestat calitatea sa de proprietar nu îndreptățește și nu justifică ca o instanță de judecată să treacă peste verificarea cu prioritate a titlului de proprietate al celui al cărui consimțământ la vânzare se cere a fi suplinit, tocmai pentru respectarea principiului evocat anterior, conform căruia nimeni nu poate vinde decât ceea ce îi aparține. Cea de a doua critică adusă sentinței apelate, respectiv faptul că nimeni nu a contestat valabilitatea mandatul acordat d-lui de a semna din partea pârâtei, promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului este nefondată, pentru că promisiunea sinalagmatică are ca obiect angajamentul ferm al celor două părți de a face toate demersurile pentru a încheia în viitor în formă autentică un contract de vânzare ale cărui elemente principale, cum sunt lucrul vândut și prețul, sunt deja stabilite. Prin urmare și consimțământul de a vinde trebuie să fie valabil în condițiile dreptului comun, iar părțile trebuie să aibă capacitatea de a vinde și de a cumpăra. În acest sens, corect a observat prima instanță că nu s-a dovedit că cel care s-a angajat ca în viitor să încheie vânzarea are împuternicire specială din partea reprezentantului legal al societății de a semna promisiunea de vânzare-cumpărare, ținând seama și de faptul că vânzarea este un act de dispoziție, că pârâta este societate comercială și că obiectul vânzării este un activ din patrimoniul pârâtei.
Nici în fața instanței de apel nu s-a adus vreo dovadă în plus care să lămurească acest aspect.
În concluzie, Curtea reține că sunt neîntemeiate motivele de apel invocate de apelantă, astfel că în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 proc.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - FARM SRL cu sediul în B,-, sector 4, și cu sediul ales la & Asociații în B, nr.2K,.B,.1, camerele6-7, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.7280/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimate - SA cu sediul în Otopeni, str. -, - și, nr.5, județul, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 3.12.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
