Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/COM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului comercial promovat de apelanta pârâtă SC SRL cu domiciliul procesual ales în C, la " și ",-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.704/COM/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă prin SRL, cu domiciliul procesual ales în B, Bucharest Business,.B-P nr.1A, Clădirea A,.4, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.8460/118/27.08.2007 reclamanta ( ), prin mandatar convențional Motors SRL a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
1.Obligarea pârâtei la încetarea folosirii mărcii, prin înlăturarea tuturor semnelor conținând mărcile, simbolurile și sloganele afișate de către pârâtă în orice locuri accesibile publicului;
2.Obligarea pârâtei la încetarea folosirii mărcii, prin încetarea vânzării în România a oricăror autovehicule și componente fără consimțământul titularului;
3.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acțiunea reclamanta a susținut că este titulara unor mărci comunitare, cu efecte și pe teritoriul României începând cu data de 01.01.2007, conform extraselor din baza de date a Oficiului Comunitare, respectiv:
-"", număr de înregistrare - din data de 31.01.2006, având termen de expirare la data de 28.12.2014, pentru clasa de produse 7 și clasele de servicii 35, 37 potrivit de la;
-" ", având număr de înregistrare - din data de 31.08.2004, având termen de expirare la data de 26.02.2013, pentru clasa de produse 12 potrivit de la,
-" B9", având număr de înregistrare - din data de 31.08.2004, având termen de expirare la data de 26.02.2013, pentru clasa de produse 12 potrivit de la,
-" B5", având număr de înregistrare - din data de 31.08.2004, având termen de expirare la data de 26.02.2013, pentru clasa de produse 12 potrivit de la,
-" B7", având număr de înregistrare - din data de 31.08.2004, având termen de expirare la data de 26.02.2013, pentru clasa de produse 12 potrivit de la,
-"" figurativ, cu logo-ul, având număr de înregistrare - din data de 09.07.2001, având termen de expirare la data de 28.01.2010, pentru clasele de servicii 36 și 39 potrivit de la,
-"" figurativ, cu logo-ul "", având număr de înregistrare - din data de 12.11.1998, având termen de expirare la data de 01.04.2016, pentru clasele de produse 7, 12 și clasa de servicii 37 potrivit de la,
-" TEAM", figurativ, conținând logo-ul "șase stele" și logo-ul " Team", având număr de înregistrare - din data de 21.03.2000, având termen de expirare la data de 03.02.1999, pentru clasele de produse 12 potrivit de la, denumite generic "mărcile ".
În exercițiul ilicit al activității sale, arată reclamanta în continuare, pârâta vinde în România autovehicule și componente achiziționate din alte surse decât distribuitorul autorizat de producător, prezentându-se ca fiind dealer autorizat, în legătură cu activitatea sa comercială.
Susține reclamanta că, după data de 01.01.2007, când mărcile comunitare și-au extins efectele pe teritoriul României, în scopul restabilirii ordinii încălcate, distribuitorul autorizat a notificat pârâta să înceteze orice act de folosire a mărcilor, prin Notificarea nr.354/19.04.2007, însă pârâta nu a dat curs acestei notificări.
Stabilirea existenței sau inexistenței încălcării drepturilor de proprietate industriala asupra mărcii necesita o operațiune juridica de încadrare a faptelor in ipotezele prevăzute de art.9 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.40/1994 privind marca comunitara. In acest sens se arata ca parata folosește un semn identic cu marca comunitara in legătură cu produse si servicii identice cu cele pentru care marca comunitara este înregistrata.
În condițiile date, învederează reclamanta că, pârâta folosește in activitatea sa denumirea, încălcând astfel drepturile de proprietate industriala ale titularului asupra mărcilor, după cum urmează:
a) sunt încălcate drepturilor asupra mărcii comunitare nr.-/13.01.2006 înregistrată pentru servicii din clasa 35, încălcarea fiind săvârșită de parata sub forma prestării serviciului de comercializare a autoturismelor in show-room-ul paratei, sub marca, în contextul în care, marca nr. -/13.01.2006 a fost înregistrata de reclamanta si pentru produse din clasa 35 (publicitate, gestiunea afacerilor comerciale, administrație comerciala, lucrări de birou).
Se arată că, potrivit de la, clasa 35 include in particular " punerea laolaltă, in beneficiul altora, a unei varietăți de bunuri (excluzând insa transportul acestora), permițând astfel consumatorilor sa vadă si sa achiziționeze, in mod lesnicios, aceste bunuri; astfel de servicii pot fi oferite prin magazine cu amănuntul, depozite en-gros, prin cataloage cu comanda prin posta sau prin mijloace electronice, de exemplu prin web site-uri sau programe TV de achiziții."
Așadar, înregistrarea mărcii pentru clasa 35 protejează titularul de folosirea acestei mărci de către terți pentru a comercializa produse in magazine sub aceasta marca.
a înregistrat marca nu numai pentru produse (autoturisme) din clasa 12, ci si pentru serviciile aferente de comercializare a produselor, fiind esențial ca serviciul de comercializare sa se realizeze la un standard calitativ comparabil cu cel al produselor.
Astfel cum rezulta din fotografiile anexate, arată reclamanta că, parata folosește semnele atașat serviciului de comercializare a autoturismelor in showroom-ul propriu, fără a avea autorizarea titularului mărcii sa desfășoare o astfel de activitate sub marca.
b) totodată, încălcarea drepturilor asupra mărcilor comunitare înregistrate pentru produse din clasa 12. Parata încalcă mărcile înregistrate pentru produse din clasa 12, prin importarea si comercializarea in România a autoturismelor sub marca, fără a face parte din rețeaua de distribuție autorizata de către producător si fără consimțământul titularului mărcii.
Se arată că, dispozițiile art.13 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.40/1994 privind marca comunitara, care consacra teoria epuizării dreptului la marca, nu sunt aplicabile in cauza, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera, si anume: bunurile sa fi fost puse pe "in Comunitate" de către titularul mărcii sau cu consimțământul acestuia si sa nu existe motive legitime pentru ca titularul sa se opună comercializării in continuare.
Învederează reclamanta că, niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, deoarece pârâta a importat și comercializat autoturisme sub marca care nu au fost puse pe piață de producător sau cu consimțământul acestuia. Astfel autoturismele importate și comercializate de către pârâta pe teritoriul României, au fost inițial puse pe prin rețeaua de distribuție autorizată în state din afara Uniunii Europene, de unde pârâta le-a importat în vederea comercializării.
In plus, există motive legitime pentru ca titularul să se opună comercializării acestor bunuri de către pârâta, care se prezintă față de consumatori ca dealer autorizat, deși nu are această calitate.
Apreciază reclamanta că, prin importul autoturismelor din state din afara UE, pârâta a vândut autoturisme ce nu au fost produse sub specificațiile tehnice aplicabile în UE. Astfel, autoturismele produse de destinate a fi distribuite în țările UE, sunt produse sub specificațiile tehnice aplicabile în UE, în vreme ce autoturismele destinate a fi comercializate în alte state sunt produse sub specificațiile tehnice cerute de reglementările în vigoare din statele respective.
Acestea sunt motivele pentru care, susține reclamanta că, prin comercializarea autoturismelor achiziționate din alte surse decât rețeaua de distribuție autorizată în România sau în UE, pârâta a indus în eroare consumatorii, prin faptul că aceste produse nu beneficiază de garanția producătorului. Aceasta garanție este acordată doar pentru autoturismele noi ce au fost puse pe piață prin rețeaua de distribuție autorizată în statele UE.
In temeiul art.98 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.40/1994 privind marca comunitară "când instanța de marcă comunitară constată ca pârâtul a încălcat sau amenință să încalce o marcă comunitară, va emite un ordin de obligare a pârâtului la încetarea actelor care încalcă sau ar încălca marca comunitară, dacă nu există motive speciale pentru a nu emite un astfel de ordin. Va lua de asemenea masuri necesare conform legii naționale în scopul asigurării respectării ordinului de interzicere."
Potrivit art.9 alin.2 din regulament, arată reclamanta că, pot fi interzise in special următoarele acte de folosire a mărcii comunitare:
- oferirea bunurilor, punerea lor pe sau stocarea lor in acest scop, sub acel semn, sau oferirea sau prestarea serviciilor sub semnul respectiv;
- importul sau exportul bunurilor sub acel semn;
- utilizarea semnului pe documente comerciale sau in reclame.
In drept au fost invocate dispozițiile art.9 si 98 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.40/1994 privind marca comunitara, Legea nr.84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice, de la privind clasificarea internațională a produselor si serviciilor in vederea înregistrării mărcilor, ratificat de România prin Legea nr.3/1998, Acordul, anexa 1A la Acordul de la privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț, ratificat de România prin Legea nr.133/22.12.1994.
Parata SC SRL, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Cu toate acestea,pe cale de excepție, pârâta a înțeles a invoca:
- La termenul de judecata din 26.09.2007 a solicitat suspendarea judecații conform art.244 pct.1 pr.civila, motivat de faptul ca deține dreptul de comercializare a autovehicule in baza unui contract încheiat cu SC SRL, iar pe rolul Tribunalului București este înregistrat dosarul nr- având ca părți reclamanta si parata SC SRL si același obiect cu al pricinii de fata.
Examinând, cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de pârâtă, instanța a dispus în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiata, prinîncheierea din 24.10.2007, apreciind în esență că, nu exista o strânsă legătură intre obiectul celor doua cauze, iar soluția din prezentul litigiu nu este in interdependenta cu soluția ce se va pronunță de către Tribunalul București, în cauza indicată de pârâtă.
- La termenul de judecată din 24.10.2007, parata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu reiese ca aceasta este titulara mărcii. La același termen, instanța, in temeiul art.137 alin.2 pr.civil a unit excepția invocata de parata cu fondul cauzei.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si interogatoriul paratei.
PrinSentința civilă nr.704/COM/19.03.2008Tribunalul Constanța - Secția comercială espinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ( ) prin mandatar convențional Motors SRL, ca neîntemeiată, admițând acțiunea formulata de reclamanta ( ) prin mandatar convențional Motors SRL in contradictoriu cu parata SC SRL.
Urmare admiterii acțiunii dedusă judecății, prin aceeași hotărâre instanța dispune încetarea folosirii mărcii de către parata, prin înlăturarea tuturor semnelor conținând mărci, simboluri si slogane afișate in locuri accesibile publicului, precum și, încetarea folosirii mărcii de către parata, prin încetarea vânzării in România a oricăror vehicule si componente, fără consimțământul titularului, parata fiind obligată la plata către reclamanta a sumei de 34.846,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța de fond a reținut, următoarele:
În respectarea dispozițiilor art.137 pr.civila, instanța a analizat cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active, constatând că este neintemeiata, și pe cale de consecință a fost respinsă, pentru urmatoarele considerente, în esență:
Potrivit dispozițiilor art.6 din Regulamentul nr.40/1994 al Consiliului Uniunii Europene "Marca comunitară se dobândește prin înregistrare". Prin urmare, drepturile asupra mărcii comunitare se și produc efecte depline pe data finalizării procedurii de înregistrare a mărcii, adusă la cunostința publicului prin înscrierea în registrul mărcilor comunitare administrat de catre (Oficiul pentru Armonizarea Pietei Interne).
In speță, reclamanta a făcut dovada calității sale de titular al fiecarei mărci comunitare invocate, prin depunerea de extrase din registrul mărcilor comunitare cu privire la fiecare din aceste mărci.
Mai mult de atât, potrivit art.95 din regulamentul sus menționat o marcă comunitară este considerată validă, cu excepția cazului în care pârâtul contestă validitatea acesteia printr-o cerere reconvențională de revocare sau nulitate.
Deoarece pârâta nu a formulat o astfel de cerere și nu a administrat probe care să răstoarne prezumția calității de titular al mărcilor comunitare invocate, instanța a apreciat că în cauză există identitate între titularul drepturilor de proprietate industrială ce se solicită a fi protejate și titularul cererii de chemare în judecata, sens în care dispune respingerea excepției lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei apreciază instanța că, acțiunea este fondată, pentru urmatoarele considerente, în esență:
Potrivit dispozițiilor art.9 alin.2 din Regulamentul CE 40/1994, titularul unei mărci comunitare este îndreptățit să interzică oricărui terț care acționează, fără acordul său:
- oferirea produselor, introducerea lor pe piață sau deținerea lor în aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
- importul sau exportul de produse sub acest semn;
- utilizarea semnului în documentele de afaceri i publicitate.
Aceleași dispoziții sunt transpuse în legislația română în art.35 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Din interpretarea textelor de lege sus enunțate, instanța reține că pentru admiterea unei acțiuni privind încălcarea drepturilor conferite de marca comunitară, se cer a fi întrunite următoarele condiții: reclamantul să fie titularul mărcilor invocate, efectuarea unor acte de folosire a unui semn identic sau similar cu marca comunitara protejată și lipsa acordului titularului mărcii pentru utilizarea acesteia.
In speță, reclamanta este titulara mărcilor enumerate în cererea de chemare în judecată și pentru dovedirea înregistrării cărora a depus extrasele din baza de date a Oficiului pentru Armonizare în Internă. In această calitate, are dreptul de a cere instanței, în baza art. 9 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.40/1994 si art.35 alin.3 din Legea nr.84/1998 să dispună măsuri prin care să interzică utilizarea mărcilor comunitare protejate.
În aceste condiții, apreciază instanța că, pârâta nu a făcut dovada folosirii cu drept, a semnelor înregistrate de reclamantă ca mărci comunitare. In acest sens, instanța reține că pârâta desfășoară activitatea de comercializare de autovehicule noi marca, asistența tehnică, service și comercializare piese de schimb pentru autovehicule marca în baza contractului de comercializare și service autovehicule 2007 încheiat cu SC SRL în calitate de importator.
Folosirea mărcii împreună cu simbolurile asociate acesteia în cadrul showroom-ului și în locuri accesibile publicului, a fost dovedită, atât cu înscrisurile (fotografii) depuse la dosar de reclamantă, dar și prin răspunsul pârâtei la întrebările nr.1 si 2 din interogatoriu, în care recunoaște explicit actele de folosire a mărcii comunitare în această modalitate.
In ceea ce privește comercializarea autovehiculelor marca, împrejurare contestată de pârâta, la dosarul cauzei au fost depuse facturi și declarații vamale de import pe teritoriul României a autoturismelor marca înregistrate la autoritatea vamală de către SC SRL, cât și contractul de comercializare și service autovehicule încheiat intre SC SRL în calitate de importator și pârâta SC SRL în calitate de dealer.
Se reține de asemenea, că, deși în cadrul răspunsului la interogatoriu pârâta a negat comercializarea autovehiculelor, în ședința din 24.10.2007 la solicitarea instanței de a depune la dosar facturile fiscale in baza cărora a achiziționat și vândut produse marca, pârâta s-a opus prezentării acestora, întrucât nu se afla în posesia sa, fără însă a nega existența lor sau desfășurarea activității de comercializare.
Prin urmare, concluzionează instanța că, susținerile pârâtei sunt nefondate, din contractul de comercializare și service autovehicule rezultând fără îndoială faptul că pârâta desfășoară nu doar servicii de prezentare a autoturismelor, ci și comercializare propriu zisa, în contract fiind stipulat ca obiectiv de vânzări un număr minim de autoturisme.
Referitor la limitele protecției mărcii comunitare pentru produse puse pe piață în spațiul comunitar din surse exterioare comunității, instanța constata că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.13 alin.1 din Regulamentul CE 40/1994 ce consacră teoria epuizării dreptului la marcă.
Astfel, potrivit art.13 alin.1 din Regulamentul CE nr.40/1994 "Dreptul conferit de marcă comunitară nu permite titularului să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piață în Comunitate sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său."
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv facturi fiscale, certificate de export și declarații vamale de import al autovehiculelor, coroborate cu contractul de comercializare și service, rezultă că autoturismele au fost furnizate pârâtei de către SC SRL, care le-a importat din afara Comunității Europene, unde au fost puse pe de producător.
Prin urmare, autoturismele comercializate de pârâta SC SRL nu au fost puse pe în Comunitate de către producător, ci în state din afara Uniunii Europene, respectiv Turcia, si SUA, așa încât pârâta nu se poate prevala de epuizarea dreptului la marca comunitară.
In acest sens, este și jurisprudența Curtea de Justiție a Comunităților Europene, care în cadrul unui recurs preliminar referitor la interpretarea art.7 al Directivei 89/104/ ce conține prevederi identice cu art.13 din Regulamentul CE nr.40/1994, a decis că este interzis legislațiilor naționale să reglementeze epuizarea drepturilor conferite de marca comunitară, în legătură cu produsele comercializate în afara Comunității sub marca respectivă, de către proprietar sau cu acordul acestuia (cauza Silhouette International GmbH&Co vs mbH).
In ce privește lipsa acordului titularului mărcii comunitare, arată instanța că, din punct de vedere juridic aceasta reprezintă un fapt negativ, astfel că sarcina probei incumbă pârâtei care avea obligația de a dovedi faptul pozitiv contrar, respectiv existența unei autorizări sau a unei alte justificări legitime.
Pârâta SC SRL nu a făcut dovada unui atare acord, lipsa acestuia fiind recunoscută în cadrul răspunsului la întrebarea nr.9 din interogatoriu, unde pârâta precizează că, nu a solicitat acordul titularului, însă s-a conformat contractului de dealer. Existența unui contract de dealer cu o persoană neautorizată de titularul mărcii comunitare, nu suplinește însă acordul titularului pentru folosirea mărcii, întrucât nici cocontractantul nu avea permisiunea și dreptul de a transmite către terți o astfel de permisiune.
Se reține de asemenea, ca pârâta a fost notificată de către reclamantă să înceteze actele de încălcare a mărcii comunitare (notificarea nr.354/19.04.2007), însă nu a dat curs acestei somații, continuând să folosească marca și să comercializeze autovehicule sub aceasta marcă.
Față de considerentele expuse, instanța a constatat că pârâta SC SRL a efectuat acte de încălcare a dreptului la marca comunitară, prin folosirea mărcii și comercializarea de autovehicule, fără acordul reclamantei în calitate de titular al mărcii respective.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declaratapel pârâta SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica temeiurile de drept aplicabile, cu următoarea motivație, în esență:
1) în mod greșit instanța de fond a procedat la interpretarea prevederilor art.244 pct.1 Cod pr.civilă, atât timp cât, suspendarea judecării cauzei era pe deplin justificată pentru simplul motiv că, în cadrul litigiului pendinte și la acea dată pe rolul Tribunalului București era supusă verificării însăși valabilitatea titlului în temeiul căruia cele trei societăți acționate în instanță de presupusul titular al mărcii, au procedat la încheierea de contracte, în baza cărora alte entități juridice, între care și apelanta, au fost împuternicite a uzita semnele conținând mărcile, simbolurile și sloganele, cât și folosirea mărcii, prin vânzarea în România a oricăror autovehicule și componente;
2) în mod eronat instanța de fond a procedat la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante, apreciind că, în speță, ar opera o prezumție a calității de titular al mărcilor comunitare invocate, prin depunerea de extrase din registrul mărcilor comunitare cu privire la fiecare dintre aceste mărci. Se arată că, nu există identitate între așa-zisul titular al dreptului de marcă, calitatea arogată prin procura specială depusă și titularul tuturor drepturilor asupra mărcilor și desenelor specificate în traducerea extraselor de pe un website.
Pentru toate aceste considerente, se solicită de către apelantă a se dispune în sensul admiterii apelului dedus judecății, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința obligării apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivația în esență că, având în vedere natura dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii - drept real - suspendarea judecății cauzei ar echivala cu o lipsire totală de protecție juridică a unui drept pe toată perioada cât s-ar desfășura celălalt proces, aceasta în condițiile în care este fără putință de tăgadă că, intimata a făcut dovada împrejurării de a fi titulara mărcilor comunitare, situație de fapt ce rezultă din consultarea registrului mărcilor comunitare.
Examinând susținerile părților, în raport cu probatoriul administrat în cauză,Curteaapreciază în sensulrespingerii apelului dedus judecății, ca nefondat, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente în esență:
Așa după cum rezultă din motivele de apel deduse judecății, criticile formulate de către apelanta pârâtă prin acestea se circumscriu la:
- contestarea temeiniciei încheierii pronunțate de instanța de fond și prin care s-a dispus respingerea cererii de suspendare a judecății în temeiul art.224 Cod pr.civilă, pe de o parte;
- iar, pe de altă parte, la a critica sentința pronunțată de instanța de fond exclusiv sub aspectul modului în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Cu alte cuvinte, motivele de apel nu conțin critici cu privire la modul de soluționare a fondului acțiunii în contrafacere a mărcii de către prima instanță, cu excepția criticii vizând reținerea primei instanțe în sensul că, pârâta nu a dovedit existența unei presiuni din partea titularului mărcii.
În respectarea dispozițiilor cuprinse în art.295 al.1 Cod pr.civilă și a principiuluitantum devolutum quantum appellantum,Curtea procedează la verificarea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate de prima instanță exclusiv din perspectiva și în limitele motivelor de apel.
Astfel:
1)Cu privire la dezlegarea dată de instanță cererii de suspendare a judecății în temeiul art.2441Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul că, în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.244 al.1 Cod pr.civilă, motiv pentru care a respins cererea de suspendare a judecății, deoarece:
a) litigiul până la care s-a solicitat suspendarea cauzeinu are ca obiectexistența sau inexistența unui drept(dos.nr- al Tribunalului București ) ci, o acțiune al cărui obiect îl reprezintă cererea formulată de reclamanta ( ), prin care se solicită instanței a se dispune obligarea pârâților la încetarea actelor de încălcare a mărcilor săvârșite de alte subiecte de drept decât apelanta din prezenta cauză, respectiv SC SRL și SC SRL.
Reține Curtea că, premiza încălcării oricărui drept invocat de către reclamantă este ca dreptul respectiv să existe în patrimoniul acesteia, însă acest lucru nu înseamnă că instanța investită cu soluționarea prezentei cauze nu era în măsură să verifice ea însăși această situație de fapt (calitatea de titular al reclamantului asupra mărcilor ), împrejurare care nu formează însă obiectul dedus judecății în procesul până la soluționarea căruia s-a solicitat suspendarea prezentei cauze.
b)soluția în prezenta cauză este independentăde soluția care se va pronunța, sau s-a pronunțat, în litigiul invocat de apelant, astfel, indiferent de soluția care se va pronunța în dosarul -, instanța investită cu soluționarea prezentei cauze se află în situația de a verifica exclusiv dacă, prin comportamentul său apelanta pârâtă SC SRL și nu alte subiecte de drept, a cauzat sau nu vreo încălcare a drepturilor de proprietate industrială ale reclamantei asupra mărcilor invocate.
Constată Curtea că, soluția ce se va pronunța în dosarul sus-menționat, nu creează autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, instanța de control putând să dispună o măsură diferită de cea a celeilalte instanțe, în funcție de situația de fapt și de aplicarea particulară a legii la această situație de fapt.
c)măsura suspendării nu este obligatorie, chiar și dacă condițiile prevăzute de art.244 al.1 pct.1 Cod pr.civilă ar fi fost îndeplinite, în mod formal, întrucât o astfel de măsură ar fi de natură să prejudicieze exercitarea efectivă a drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantului asupra mărcilor.
Reține Curtea că, în cauza de față, având în vedere natura dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii - drept real, (cu unele particularități), opozabilerga omnes,suspendarea judecății prezentei cauze, ar echivala cu o lipsire totală de protecție juridică a acestui drept pe toată perioada cât s-ar desfășura celălalt proces supus mai multor grade de jurisdicție, expunând pe titularul mărcii la o îndelungată perioadă în care apelanta pârâtă din prezenta cauză ar putea să continue nestingherită actele de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală a reclamantei asupra mărcilor.
2)Cuprivire la dezlegarea dată de instanță excepției lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante, precum și fondului cauzei, Curtea apreciază în sensul că, în mod legal și temeinic instanța de fond a stabilit în mod corect că reclamanta este titularul mărcilor comunitare, mărci înregistrate atât pentru protejarea serviciilor de prezentare și comercializare cu amănuntul (clasa 35), cât și pentru protejarea produselor propriu-zise realizate sub marca respectivă - autoturisme (clasa 12), admițând acțiunea dedusă judecății.
Apelanta pârâtă a înțeles a critica modul de soluționare al primei instanțe în referire la excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante sub două aspecte:
- (I) pe de o parte s-a susținut că reclamanta nu a dovedit calitatea de titular asupra mărcilor;
- (II) pe de altă parte, s-a susținut că numele titularului mărcii din Registrul este diferit de numele reclamantei și, deci, ar fi vorba de persoane juridice diferite.
(I). Susținerea apelantei pârâte în sensul că intimata reclamantă nu ar fi dovedit că este titulara mărcilor comunitare este greșită, apreciază Curtea deoarece, împrejurarea că intimata reclamantă este titularul mărcilor indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese din consultarea registrului mărcilor comunitare, registru administrat de către Oficiul pentru Armonizarea Pieței Interne () în temeiul art.83 din Regulamentul CE 40/1994.
Pe de altă parte, dovada calității de titular al mărcilor comunitare rezultă inclusiv din extrasele Registrului cu privire la fiecare marcă invocată și care se regăsesc în Anexa 2 la cererea de chemare în judecată (filele 14-68 dos.fond).
Contrar susținerilor apelantei pârâte, pentru a dovedi calitatea intimatei reclamante de titulară a mărcilor comunitare invocate nu este nevoie de nici un alt înscris ori alt mijloc de probă, deoarece:
- potrivit art.6 din Regulamentul mărcii comunitare, marca comunitară se dobândește prin înregistrare, iar nu printr-un înscris constitutiv ori translativ de drepturi;
- înregistrarea este o operațiune juridică ce presupune parcurgerea unei proceduri specifice, detaliate în Titlul IV, art.36 - art.45 din regulament și care se încheie prin înscrierea mărcii în registrul mărcilor comunitare ținut de;
- înregistrarea unei mărci este un fapt juridic, iar nu un act juridic;
- potrivit art.95 din Regulament o marcă comunitară se bucură de prezumția de validitate ce nu poate fi răsturnată de pârât decât printr-o cerere de revocare sau de anulare.
Chiar și dacă instanța ar conferi extraselor depuse de intimată doar valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă, ori a unei prezumții simple, este cunoscut că, aceasta nu ar putea fi răsturnată de către pârât prin nici un fel de probă în sens contrar, ori, pârâtul s-a mărginit a susține numai faptul că, "Nu crede că producătorul autoturismelor este și titularul mărcilor atașate acestora".
(II). În referire la aspectul invocat de apelanta pârâtă legat de numele titularului mărcii din Registrul precum că, ar fi diferit de numele reclamantei, Curtea reține că, susținerea apare ca fiind nelegală și netemeinică, urmând a fi respinsă deoarece, deși, pe procură este menționat numele titularului mărcilor transcris în engleză ca fiind " ", în registrul numele titularului mărcii este menționat prin reproducerea denumirii originale din limba japoneză " ", situație de fapt ce, nu este de natură a schimba în vreun fel împrejurarea că titularul mărcilor este una și aceeași persoană juridică, cu titularul cererii de chemare în judecată.
De altfel, în dovedirea identității dintre cele două denumiri ale societății și deci a identității dintre reclamant și titularul mărcilor comunitare, în ședința publică din 08 ianuarie 2009, intimata a administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele:
- extras din actul constitutiv al reclamantului, în variantă originală (japoneză) însoțită de traducere certificată în limba engleză și traducere certificată în limba română, din care rezultă fără putință de tăgadă identitatea dintre cele două denumiri (filele 69 - 76 dos.apel);
- copia certificatului de înregistrare a mărcii naționale nr.38217 emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, din conținutul căruia rezultă că o autoritate publică din România atestă printr-un document oficial faptul că, cele două denumiri desemnează aceeași entitate juridică (fila 68 dos.apel).
Pentru toate considerentele expuse, concluzionând, Curtea reține că, întrucât intimata reclamantă a demonstrat că estetitularul mărcilor comunitare invocate, iar apelanta pârâtă nu a putut combate în vreun fel această situație de fapt, rezultă că, în speță, existăidentitate între titularul drepturilor de proprietate industrialăce se cer a fi protejate prin mijlocirea instanțeiși titularul cererii de chemare în judecată,astfel că, hotărârea pronunțată de prima instanță apare ca fiind legală și temeinică și în ceea ce privește modul în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active.
Cu alte cuvine, Curtea reține că, deoarece intimata reclamantă apare ca fiind titulara mărcilor comunitare, apelanta pârâtă a folosit nelegitim mărcile comunitare, aparținând intimatei reclamante (pentru servicii - clasa 35; pentru produse - clasa 12) comercializând autoturisme sub marca pe teritoriul României în formele prevăzute și interzise de Regulament, fără a avea acordul titularului mărcilor.
În referire la susținerea apelantei pârâte privind problema sarcinii probei existenței unei presiuni din partea titularului mărcii și care a reprezentato critică a modului de soluționare a fondului cauzei, de către instanță, Curtea reține că, susținerile apelantei nu pot fi primite urmând a fi respinse deoarece, în mod constant cu prilejul soluționării acțiunilor în contrafacere de marcă, instanțele investite au stabilit că, în materia dovedirii acordului titularului privind folosirea mărcii,sarcina probei este răsturnată și revine pârâtului.
Urmează a se reține că, apelanta părâtă SRL nu a putut face dovada existenței unui astfel de acord din partea titularului mărcii, recunoscând chiar, în cadrul răspunsului la interogatoriu (întrebarea nr.9 - filele 110-112 dos.fond) că nu au solicitat acordul titularului, dar că s-ar fi "conformat contractului de dealer".
Având în vedere sus-menționata susținere, Curtea reține că, legea cere ca acest acord să provină de la titularul mărcii,fiind irelevantdacă cel ce folosește marca a primit un "acord" de la o persoană care nu are calitatea de titular, astfel că apelanta se afla în situația de a manifesta minime diligențe la momentul perfectării contractului cu o societate comercială, ce ar fi fost necesar a face dovada calității de titular al mărcii.
Cu alte cuvinte, existența unui contract de dealer cu o persoană neautorizată de către titularul mărcii, nu poate suplini acordul titularului pentru folosirea acesteia și, astfel, nici cocontractantul nu are permisiunea și puterea de a transmite către terți o astfel de permisiune.
Concluzionând, Curtea apreciază că, nu sunt motive pentru reformarea hotărârii apelate, aceasta fiind legală și temeinică, sens în care, pentru toate considerentele sus-expuse, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul comercial promovat de apelanta pârâtă SC SRL cu domiciliul procesual ales în C, la " și ",-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.704/COM/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă prin SRL, cu domiciliul procesual ales în B, Bucharest Business,.B-P nr.1A, Clădirea A,.4.
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/16.01.2009
Dact.Sz - 4 ex/16.01.2009
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
