Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.77/C/2009 -
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Savina Băltărete
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor comerciale declarate de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională - - cu sediul în O,--24, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă reconvențională - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " Transilvania Nord" - cu sediul în C-N, Str.- -,.3. Județ C, împotriva sentinței nr.453 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză apelanta reclamantă pârâtă reconvențională - - prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.95 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și intimata pârâtă reclamantă reconvențională prin consilier juridic în baza delegației emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este insuficient timbrat cu suma de 37,10 lei, fiind achitată doar suma de 1838,90 lei prin chitanța nr.- din 22.06.2009 și ordinul de plată nr.319 din 31.08.2009 plus timbru judiciar în valoare de 5 lei, după care:
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale, cu privire la faptul că prin referat s-a menționat că apelul este insuficient timbrat, precizează că taxa de timbru pe care a depus-o este potrivit dispozitivului și calculelor de la timbrajul acțiunii în fond, respectiv din taxa de timbru stabilită la fond.
Instanța, precizează că în cazul în care partea ar considera nelegal stabilită taxa de timbru de instanța de apel, ar avea la îndemână calea reexaminării taxei de timbru.
Reprezentanta intimatei pârâte reclamante reconvenționale depune la dosar diferența de taxă de timbru în sumă de 37,10 achitată prin chitanța nr.- din 13.10.2009. Depune la dosar și comunică cu partea adversă practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.6067 pronunțată în 22 aprilie 2009 de Judecătoria Cluj N în dosarul nr-.
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Reprezentanta intimatei pârâte reclamante reconvenționale, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale susține apelul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii pe fond și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea la cheltuieli de judecată atât în fond, cât și în apel. Legea 13/2007 a energiei electrice a fost interpretată incorect. Exercitarea dreptului de uz și servitute s-a considerat a fi cu titlu gratuit. Dacă legea ar fi fost cu privire la toate proprietățile, în acest caz ar fi avut trei rânduri, însă actul normativ dispune că acordă dreptul de uz și servitute asupra domeniului de stat pentru proprietățile publice. Invocă prevederile alin.5 și 9 ale art.16. În alin.6 și 9 ale acestui articol se prevede că se pot solicita încheieri de convenții conform alin.5. Dreptul de uz și servitute asupra proprietății private se stabilește cu respectarea principiului echității. Părțile nu au ajuns la înțelegere. Fosta lege a energiei electrice a fost abrogată, însă avea dispoziții similare. Noua lege completează cu privire la proprietatea privată, dreptul de uz și servitute nu se face cu titlu gratuit. Nu mai există obiectul dreptului de proprietate, respectiv nu-l pot vinde, nu-l pot folosi. Art.16 are 11 alineate care trebuie interpretate coroborat, astfel încât să producă efecte juridice. este o societate de drept privat, cu capital privat. este de asemenea o societate cu capital parțial privat. Spațiul se pretinde a fi folosit ca spațiu comercial. Interpretarea este eronată. Nu există drept de uz asupra clădirii. Singurul astfel de drept este pentru revizii, reparații, deci un drept de uz perpetuu și necondiționat. Conform hotărârii instanței de fond intimata poate avea acces oricând. Dreptul de servitute nu se poate acorda și nici nota în CF. Dreptul de proprietate este garantat. Dispozițiile actului normativ sunt extrem de clare. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte reclamante reconvenționale solicită respingerea apelului, pentru motivele arătate în întâmpinare. Interpretarea instanței de fond este corectă. Se prevăd despăgubiri doar pentru acelea ce se construiesc după intrarea în vigoare a legii. Prin cererea reconvențională s-a urmărit obținerea unei hotărâri judecătorești pentru a ține loc de act autentic pentru notarea în CF a dreptului de uz și servitute, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale, având cuvântul în replică, precizează că, dispozițiile art.16 sunt pentru proprietățile publice, iar pentru cele private până la intrarea în vigoare a legii, iar după intrarea în vigoare a acesteia vor fi aprobate. Prin aceasta se aplică un tratament discriminatoriu a cetățenilor în fața legii. Identificarea celor 24 mp trebuia făcută printr-o expertiză topografică.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.453 din 1 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins acțiunea principală precizată formulată de reclamanta - - O, în contradictoriu cu pârâta - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Transilvania Nord - C-
A admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Transilvania Nord - împotriva pârâtei reconvenționale - -, și în consecință a stabilit în favoarea reclamantei reconvenționale o servitute legală de trecere cu titlu gratuit în sensul obligării pârâtei reconvenționale să-i permită reclamantei reconvenționale trecerea cu piciorul și cu mijloacele de transport tot timpul anului pe terenul proprietatea sa înscris în CF 10807 O, nr. cadastral 12526 pe o suprafață de 24 mp și un drept de uz cu titlu gratuit asupra construcției postului de transformare amplasată pe terenul proprietatea reclamantei înscris în același CF, cu înscrierea în CF a drepturilor de servitute și uz în favoarea reclamantei reconvenționale.
A obligat pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale 1.726,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform răspunsului la interogatoriu dat de reclamanta pârâtă reconvențională, asupra imobilului înscris în CF 62925 O nr. top 3980 pârâta reconvențională - - este proprietara imobilului teren pe a cărei suprafață se află edificată o construcție unde se află postul de transformare 1 și realizată înainte de anul 1990, fapt necontestat de către părți.
La data edificării construcției care adăpostește postul de transformare a energiei electrice erau aplicabile disp.art.144 din 2763/1968, care stipulau că posturile de transformare pentru racorduri pot fi echipate, astfel încât să poată deservi și alți consumatori, transformatorul și întreg echipamentul rămânând mijloace fixe ale furnizorului, care are obligația exploatării și întreținerii lor în cabine sau în încăperi care rămân în proprietatea consumatorului, căruia îi revine sarcina întreținerii lor exterioare. Ulterior, prin procesul de privatizare, după perioada 1990 pârâta reconvențională - - a devenit proprietara terenului și a construcțiilor în cauză fiind incidente dispozițiile art.16 din 13/2007 privind energia electrică.
În conf. cu art.16 alin.1 din 13/2007, lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licență sunt de interes public cu excepția celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizației sau licenței, așa cum rezultă din expertiza judiciară în domeniul electronic, reclamanta reconvențională a dobândit în anul 2002 de la ANRE licența de distribuție a energiei electrice privind volumul de instalații autorizat în funcțiune pentru Sucursala B, unde la poziția 2316 figurează postul de transformare 1, echipat cu 2 transformatoare de 630 KW, clădirea fiind proprietatea pârâtei reconvenționale, reclamanta reconvențională realizând o activitate de interes public în vederea distribuirii energiei electrice către consumatorii zonali.
Art.16 alin.5 din 13/2007 reglementează exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a legii și care are la bază încheierea unei Convenții cadru, care să determine obligațiile corelative ale părților, iar în conformitate cu alin. 4 din același articol, este reglementată exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților statului afectate de capacitatea energetică care se efectuează cu titlu gratuit pe toată durata existenței capacității energetice.
Reclamanta pârâtă reconvențională a solicitat obligarea pârâtei reclamante reconvenționale la plata sumei de 112.647,57 lei reprezentând despăgubiri constând în beneficiu nerealizat, începând cu data de 03.07.2006 și până la 01.10.2008 constând în folosul de tras, în cuantum de 16 EUR/mp cu TVA aferent, 1056 EUR + TVA aferent pe lună pe toată perioada de existență a punctului de transformare, precum și la suma de 2400 EUR reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit în situația dezmembrării dreptului de proprietate asupra terenului prin atribuirea dreptului de uz și de servitute în favoarea reclamantei reconvenționale, invocând disp.art.16 alin.9 din 13/2007.
În conformitate cu acest act normativ, proprietarii terenurilor vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora, pentru cauzele și faptele de la data intrării în vigoare a legii, deoarece, actul normativ nu poate retroactiva în conf. cu principiul neretroactivității legii, reglementate de art.1 Cod civil.
Susținerile pârâtei reconvenționale conform cărora a fost lipsită de folosul de tras și că a suferit pierderi pentru nefolosința bunului nu au putut fi acceptate, deoarece la momentul dobândirii dreptului de proprietate acesta a fost preluat cu toate drepturile și obligațiile anterioare, iar prin dispoziții speciale s-a instituit în favoarea reclamantei reconvenționale dreptul de uz și de servitute cu titlul gratuit, inclusiv un drept de acces la capacitățile de electricitate în conf. cu art.16 din 213/2003 în prezent abrogată. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că dispozițiile vizând dreptul de uz și de servitute instituite în baza Legii 318/2003 au făcut obiectul verificării Curții Constituționale context în care au fost pronunțare deciziile 322/2005 și 41/2005, iar câtă vreme imobilul a fost preluat cu drepturi și obligații, susținerile cu privire la folosul de tras au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.
De asemenea susținerile pârâtei reconvenționale, conform cărora prejudiciul ar rezulta din împiedicarea exercitării prerogativelor drepturilor de proprietate nu a putut fi primită, deoarece prin Decizia 878/2008 Curtea Constituțională, prin respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ale art.16 alin.3, 6 9, 10 și art.19 alin.3 și 4 din 13/2007 a reținut că nu există nici o contradicție cu disp.art.44 cu privire la expropriere, deoarece deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce în expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - - O solicitând schimbarea ei în totalitate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său, reclamanta arată că referitor la acțiunea în pretenții formulată de ea, instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale în materie, respectiv alin.5 și 9 ale art.16 din Legea 13/2007, respingând acțiunea, fiind evident că nu se pune problema retroactivității legii, invocată de către instanța de fond în argumentarea soluției, reglementările legale care justifică și garantează dreptul său la despăgubire existând și înainte de intrarea în vigoare a Legii 13/2007.
Pe de altă parte și în măsura în care raționamentul instanței ar fi fost corect, nu se justifică respingerea în totalitate a acțiunii, respectiv și pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii 13/2007.
De asemenea nu au suport juridic susținerile instanței de fond în sensul că "la momentul dobândirii dreptului de proprietate acesta a fost preluat cu toate drepturile și obligațiile anterioare, iar prin dispoziții speciale s-a instituit în favoarea reclamantei reconvenționale dreptul de uz și servitute cu titlu gratuit, inclusiv un drept de acces la capacitățile de electricitate în conformitate cu art.16 din Legea 213/2003, în prezent abrogată, lege care nu are legătură cu cauza, iar dacă instanța a dorit să facă trimitere la Legea 318/2003, art.16 alin.5 din această lege reglementa dreptul proprietarului la despăgubire, precum și principiul echității".
Apelanta mai arată că sunt lipsite de relevanță și susținerile instanței în sensul că pretențiile sale privind folosul de tras sunt neîntemeiate, pornind de la împrejurarea că prin Deciziile nr.322/2005 și 41/2005 Curtea Constituțională a verificat și constatat ca fiind conforme cu Constituția dispozițiile vizând dreptul de uz și de servitute instituite în baza Legii 318/2003 și că prin Decizia nr.878/2008 același for a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la art.16 alin.3, 6, 9, 10 și 19 alin.3 din Legea 13/2007, în sensul că acestea nu intră în contradicție cu art.44 cu privire la expropriere.
Reclamanta are propriul punct de transformare, astfel încât capacitatea electrică montată în imobilul proprietatea sa deservește în exclusivitate necesitățile consumatorilor casnici și a micilor consumatori din zonă.
În conformitate cu dispozițiile exprese ale art.16 alin.9 și 10, cu privire la terenurile aflate în proprietatea privată, dreptul de uz și servitute se poate realiza doar prin justa și echitabila despăgubire a proprietarului, al cărui cuantum poate fi stabilit prin acordul părților sau hotărâre judecătorească.
În ce privește admiterea cererii reconvenționale apelanta arată că hotărârea este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele:
- nu se mai impunea stabilirea dreptului de servitute întrucât accesul în spațiu se face direct din str.-, potrivit raportului de expertiză topografică;
- din punct de vedere tehnic se impunea dezmembrarea terenului ce reprezintă fondul aservit, ceea ce nici nu s-a solicitat și nici nu a fost efectuată.
Pe de altă parte, în măsura în care se consideră că se impune acordarea dreptului de servitute de trecere pe suprafața de 24 mp, se impunea instituirea lui, conform art.19 alin.6 din Legea 13/2007 limitat, în măsura nevoilor de reparații și retehnologizări și nicidecum permanent și necondiționat, cum a procedat instanța de fond.
În ce privesc despăgubirile, apelanta solicită înlăturarea răspunsului expertului la obiecțiuni, urmând a fi luată în considerare evaluarea prejudiciului exprimată de expert în cuprinsul raportului de expertiză inițial.
Referitor la dispoziția instanței de instituire a unui drept de uz cu titlu gratuit asupra construcției aflate în proprietatea ei arată că limitele și conținutul acestui drept trebuie analizat prin perspectiva dispozițiilor în vigoare la data pronunțării ei, cuprinse în art.19 alin.1, 2, 3 din Legea 13/2007, care nu reglementează dreptul de uz asupra construcției, ci doar asupra terenului.
În drept au fost invocate prev.art.282-298 Cod procedură civilă, art.41 alin.2 din Constituția României, Legea 13/2007.
Intimata - Distribuție Transilvania Nord - C-N prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică pentru motivele detaliate în motivarea întâmpinării.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor invocate pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Art.16 din Legea 13/2007 reglementează drepturile și obligațiile care decurg din autorizația de înființare și din licențe.
Potrivit alin.5 al acestui articol, exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a acestei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție - cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția - cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului d e resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
Proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații a drepturilor prev.la alin.(2), vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora, conf.prev.alin.9 din același art.16.
La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere, potrivit alin.9, următoarele criterii:
- suprafața de teren afectată, cu ocazia efectuării lucrărilor;
- tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări;
- activitățile restrânse, cu ocazia efectuării lucrărilor.
Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
Din interpretarea acestui text de lege pe care susține apelanta că și-a întemeiat acțiunea, rezultă că pentru a putea fi despăgubiți beneficiarii despăgubirilor, respectiv proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații a drepturilor prevăzute la alin.2, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. -titularii de licență și autorizații, pe durata efectuării lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energeticesă-și exercite asupraterenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice sau juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, următoarele drepturi prev.de alin.2 al art.16:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației;
b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare;
c) servitutea de trecere subterană de suprafață, sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii;
d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri;
e) dreptul de acces la utilitățile publice.
2. -proprietarii terenurilor și titularii activităților să fie afectați de exercitarea drepturilorenunțate de către titularii licențelor și autorizațiilor;
3. -titularii licențelor și autorizațiilor să fi produs un prejudiciu proprietarilorterenurilor și titularilor activităților;
4. - la calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;
- tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări;
- activitățile restrânse cu ocazia efectuării lucrărilor.
Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților, sau în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
Or, în speță nu s-a dovedit a fi îndeplinite condițiile cumulative prev.de art.16(9) din Legea 13/2007, care să justifice pretențiile reclamantei,lipsirea de folosință a spațiului în care este realizată capacitatea energetică, inclusiv a terenului pe care este edificată construcția respectivă, nefiind prevăzute, printre criteriile de stabilire a prejudiciului, situație în care curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect prev.art.16 alin.5 și 9 din lege, motivul de apel respectiv fiind neîntemeiat.
În speță nu s-a dovedit nici faptul că reclamanta ar fi solicitat pârâtei încheierea convenției - cadru, prev.de art.16(6) rap.la art.16(5) din Legea 13/2007 pentru stabilirea cuantumului prejudiciului pretins.
Instanța de fond a reținut corect și faptul că reclamanta, la data dobândirii proprietății a preluat imobilul cu drepturile și obligațiile anterioare, inclusiv dreptul de acces la capacitățile electrice conf.art.16 din Legea 318/2003 și nu Legea 213/2003, cum dintr-o eroare de tehnoredactare s-a strecurat în considerentele hotărârii și acest motiv de apel fiind neîntemeiat.
Nu este întemeiat nici motivul de apel privind lipsa de relevanță a susținerilor instanței, în sensul că pretențiile apelantei privind folosul de tras sunt neîntemeiate, raportat la Deciziile Curții Constituționale nr.322/2005, 41/2005 și 878/2008 potrivit cărora prev.art.16 alin.3, 6, 9, 10 și19 alin.3 și 4 din Legea 13/2007 nu intră în contradicție cu art.44 din Constituție, referitor la expropriere, chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național. Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, sens în care s-a pronunțat și CEDO în cauza "Sporrong și împotriva Suediei, 1982" în care s-a statuat că, întrucât autoritățile nu au expropriat imobilele petiționarilor, aceștia puteau să își folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze, sau să le ipotecheze.
Și motivele de apel ce vizează cererea reconvențională sunt neîntemeiate.
Potrivit art.20(3) din Legea 13/2007, asupra terenurilor aflate în proprietatea terților cuprinse în zonele de protecție și de siguranță, se stabilește drept de servitute legală.
Or, din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert ing., rezultă că întregul echipament se găsește într-o construcție zidită aparținătoare - -, care este înglobată într-un corp de clădire în care se găsesc birouri, clubul, laboratorul-atelierul societății.
În cazul posturilor de transformare zidite, cum este în speță, zonele de protecție corespund cu zonele de siguranță și potrivit normelor, acestea sunt materializate de o de teren lată de 0,2 de-a lungul fundației construcției, în care sunt montate echipamentele ce compun postul de transformare.
În cauză, zona de protecție se situează pe două laturi ale construcției postului situate spre curtea intreprinderii, celelalte două laturi fiind una spre stradă în domeniul public și alta face corp comun cu clădirea în care este înglobat.
În consecință, dreptul de servitute a fost stabilit legal, critica sub aspectul că nu se impunea stabilirea lui întrucât ar exista accesul în spațiu din stradă, fiind lipsită de temei legal față de considerentele expuse.
Faptul că tehnic se impunea dezmembrarea terenului ce reprezintă fondul aservit, nu poate fi cenzurat în apel, câtă vreme nu a constituit capăt de cerere reconvențională.
Referitor la limitarea dreptului de servitute de trecere, art.19 alin.6 din Legea 13/2007, nu limitează acest drept, ci reglementează conținutul acestuia, constând în dreptul de acces și de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităților energetice cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii și avarii, raportat la care, soluția este legală, necunoscându-se anticipat când va fi necesară intervenția.
În ce privește nereglementarea dreptului de uz asupra construcției, ci numai asupra terenului și acest motiv de apel este neîntemeiat, susținerea apelantei în acest sens fiind infirmată de prevederile art.16(2) coroborat cu prev.art.19(4) din Legea 13/2007 din care rezultă că acest drept se instituie atât asupra terenurilor cât și asupra bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că toate motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.296 rap.la art.298 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatapelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională- -cu sediul în O,--24, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă reconvențională- de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " Transilvania Nord" -cu sediul în C-N, Str.- -,.3. Județ C, împotriva sentinței nr.453/COM din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 19.10.2009
Jud.fond
Dact.
4 exemplare/ 23 octombrie 2009
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:23 octombrie 2009.
- - - - O,--24, Județ B, Cod poștal -
- - Transilvania Nord - - C-N, Str.- -,.3.
Județ
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Savina Băltărete
