Spete pretentii comerciale. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.85/C/2009 -
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Savina Băltărete
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă- Asigurări SAcu sediul în B, str.-.-, Parter - ET.3, nr.58-60, sector 1, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLcu sediul procedural ales în O, Calea, nr.4. Județ B, împotriva sentinței nr.540 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra apelului a avut loc la data de 13 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 20 octombrie 2009, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.540 din 14 mai 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL - Italia, împotriva pârâtei - ASIGURĂRI SA. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 218.600 EURO cu titlu de despăgubiri, în echivalent lei la cursul zilei din data plății, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 6000 EURO în echivalent lei la cursul zilei din data plății reprezentând onorariu de avocat și 11.214,40 reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Între pârâtă, în calitate de asigurator, societatea de leasing - Italia, în calitate de asigurat, și reclamantă, în calitate de utilizator, s-a încheiat la data de 22.05.2006 Polița de asigurare pentru și Electronică nr. -W, cu o perioadă de valabilitate de un an, respectiv până la 22.05.2007, suma asigurată fiind de 237.800 euro. Conform poliței, asigurarea s-a făcut pentru toate riscurile, bunurile asigurate erau formate din echipamente electronice staționare și portabile, iar la rubrica amplasarea riscului s-a trecut "- SRL,-, O, județul B". În anexa poliței sunt enumerate bunurile care fac obiectul asigurării.
La data de 05.03.2007, în prezența reprezentanților reclamantei și pârâtei s-a încheiat procesul verbal de constatare a daunelor la clădiri și bunuri prin care s-a constatat că în noaptea de 02.03.2007 bunurile reclamantei aflate la sediul - SRL din O,-, au fost furate, mai puțin camera climatică. Acest din urmă aspect rezulta și din inventarul bunurilor furate trimis de către reclamantă și - SRL pârâtei, din care rezulta de asemenea că nu s-a sustras doar camera climatică în valoare de 19.200 Euro.
Conform contractului de leasing financiar încheiat între reclamantă și - Italia, costul de achiziție al bunurilor a fost de 198.166,26 lei.
Printr-un fax din data de 19.06.2008, această din urmă societate de leasing a comunicat pârâtei că autoriza plata sumei aferentă daunei produse prin furt către reclamantă întrucât aceasta a achitat integral valoarea contractului de leasing, iar printr-o altă înștiințare din data de 02.09.2008 a comunicat pârâtei că reclamanta a plătit și TVA-ul aferentă bunurilor, cota acesteia fiind în Italia de 20%.
La data de 22.05.2008 reclamanta a expediat pârâtei o invitație la conciliere prealabilă în temeiul art.720 indice 1 Cod de procedură civilă, având ca obiect repararea pagubei produse prin furtul bunurilor. Cu ocazia concilierii prealabile care a avut loc la data de 05.06.2008 s-a încheiat un proces verbal, semnat de către reprezentanții părților, prin care pârâta a declarat că nu contestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la plata despăgubirilor, însă a solicitat depunerea de către aceasta din urmă a unor documente justificative. Reclamanta a răspuns acestei solicitări, depunând la data de 16.07.2008 documentele solicitate. Pârâta și-a schimbat însă poziția ulterior depunerii actelor, refuzând plata sumei pe motiv că nu s-a dovedit producerea riscului asigurat.
Legat de producerea riscului asigurat, s-a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nr.1519/P/14.03.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a 5 persoane pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat sau complicitate la această infracțiune, trei dintre inculpați fiind cercetați în stare de arest preventiv. S-a reținut în cuprinsul actului de sesizare a instanței că cele 5 persoane au participat la furtul bunurilor reclamantei din noaptea de 02.03.2007, aflate la sediul - SRL din O,-. S-a mai reținut că doi dintre inculpați au avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei și dând informații pentru lămurirea cauzei. Aceștia din urmă și-au menținut atitudinea și pe parcursul judecății, recunoscând de asemenea săvârșirea faptei, așa cum rezultă din declarațiile depuse în copie la dosar de către reclamantă.
Este adevărat că în cauza penală nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă, însă examinând cuprinsul contractului încheiat între părți instanța a constatat că părțile nici nu au stabilit că dovada producerii evenimentului trebuie făcută numai prin hotărâre judecătorească definitivă. Conform contractului, reclamanta avea obligația în cazul producerii riscului asigurat de a anunța în scris organele abilitate în termen de 3 zile de la producerea riscului asigurat și de a solicita eliberarea documentului constatator, respectiv a procesului verbal de constatare a daunelor (art.18). Reclamanta și-a îndeplinit aceste obligații, iar pârâta însăși a procedat la constatarea daunelor pe care nu le-a contestat nici cu ocazia concilierii prealabile, cum de altfel nu a contestat nici calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri.
S-a reținut astfel că reclamanta a făcut dovada riscului asigurat, iar în ceea ce privea calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri, s-a apreciat că reclamanta are această calitate.
Astfel, este adevărat că în cuprinsul condițiilor generale de asigurare, la articolul 2, se prevede că asigurarea este prestată pentru locația asigurată specificată în poliță, precum și pentru bunurile asigurate dacă acestea sunt mutate sau transportate în interiorul locației asigurate, iar în cuprinsul poliței la rubrica amplasarea riscului s-a trecut " - SRL,-, O, județul B", însă din examinarea sistematică a clauzelor contractuale rezulta că părțile au avut în vedere, ca locație pentru depozitarea bunurilor, sediul - SRL. Această societate și-a avut, într-adevăr sediul în O,-, însă printr-o hotărâre din data de 20.04.2006 acesta s-a schimbat la adresa din O,-. Schimbarea a fost operată la Registrul Comerțului la data de 27.04.2006, iar polița de asigurare s-a încheiat la data de 22.05.2006. De altfel, printr-un fax trimis reclamantei de către societatea de leasing la data de 18.04.2006 s-a specificat că sediul legal al - SRL este pe-, O, județul B, iar "fabrica" este situată în aceeași localitate,-.
În consecință, s-a apreciat că părțile au avut în vedere ca loc de amplasare a bunurilor sediul - SRL care s-a schimbat cu puțin timp înainte de încheierea poliței, pe parcursul negocierilor dintre părți așa cum rezulta din corespondența dintre părți, și doar din eroare s-a trecut vechiul sediu în cuprinsul poliței.
Această împrejurare nu o exonerează pe pârâtă de obligația de plată a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - Asigurări SA B, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său, pârâta arată că aprecierea instanței de fond în sensul că reclamanta a făcut dovada riscului asigurat și că are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri este eronată, procesul verbal de constatare a daunelor încheiat la data de 5.03.2007, "inventarul" bunurilor prezentate de reclamantă, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și probele administrate în dosarul penal nr- al Judecătoriei Oradea, neputând face dovada infracțiunii de furt, anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile, în acest sens.
Apelanta mai învederează faptul că locația asigurată și cea în care se aflau bunurile la data dispariției sunt diferite, situație în care instanța de fond nu putea concluziona că părțile ar fi avut în vedere altă locație decât cea specificată în poliță, decât, încălcând voința declarată a părților și principiul "pacta sunt servanda" statuat prin art.969 Cod civil.
Faptul că anterior încheierii contractului de asigurare - SRL și-a schimbat sediul social nu a fost adus la cunoștința sa de către reclamantă sau asiguratul Leasing, faxul din 18.04.2006 la care face trimitere tribunalul, fiind trimis de societatea de leasing reclamantei și nu apelantei. Instanța de fond a observat acest ultim aspect, dar a considerat că ignorarea acestor detalii "nesemnificative" de către reclamantă poate fi pusă pe seama unei erori "scuzabile".
Apelanta mai arată că omisiunea culpabilă de a declara locația reală a bunurilor nu poate fi invocată în propria apărare de către reclamantă.
În drept au fost invocate prevederile Legii 136/1995, Condițiile de Asigurare privind Polița pentru și Electronică, art.282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata - SRL Italia prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului, ca inadmisibil, cu motivarea că apelanta a achiesat tacit la hotărârea apelată, făcând voluntar plata sumelor stabilite prin sentință la data de 1.07.2009.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că sentința este temeinică și legală pentru considerentele detaliate în întâmpinare.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor dosarului se constată că aceasta este netemeinică și nelegală.
Referitor la excepția inadmisibilității apelului, instanța urmează aor espinge ca neîntemeiată.
Din actele depuse la dosar rezultă că sentința a fost executată urmare a începerii executării silite, apelanta plătind și cheltuieli de executare (filele 26-30 din dosarul de apel) și nu voluntar, situație în care nu se poate reține că a achiesat la hotărârea apelată.
În ce privește fondul cauzei motivele de apel sunt întemeiate.
Din Polița de Asigurare pentru și Electronică încheiată între părți și asiguratul Leasing Italia la 22.05.2006 rezultă că locația asigurată era - SRL- O, județ B (fila 6 din dosarul de fond).
La cererea asiguratului adresată asiguratorului la 6.03.2006 utilajele asigurate trebuiau instalate la - SRL (deținută în proporție de 100% de SRL) cu sediul în O-, județ B (filele 174, 175 din dosarul de fond).
Și reclamantei i s-a comunicat la 18.04.2006 că bunurile vor fi instalate la societatea - SRL având sediul legal în O-, județ
În această adresă care n-a fost adusă și la cunoștința asiguratorului mai este făcută mențiunea că fabrica este situată în aceeași localitate,-, O, județ B, România, dar nu rezultă că bunurile ar fi trebuit instalate la fabrică, ci la - SRL având sediul legal pe-(fila 177 din dosarul de fond).
De asemenea din Polița de Asigurare rezultă că asiguratul a luat cunoștință despre cuprinsul contractului de asigurare, a fost de acord cu conținutul lui și că l-a primit. De asemenea rezultă că asiguratorul s-a obligat să plătească despăgubirea în baza contractului de asigurare potrivit prevederilor Condițiilor Generale de Asigurare, a Condițiilor Particulare, a Cererii și a Actelor Declarative anexate poliței, toate făcând parte integrantă din contractul de asigurare.
Or, din Condițiile Particulare de Asigurare art.2, rezultă că Asigurarea corespunzătoare este prestată pentru locația asigurată specificată în poliță.
Cum bunurile pretins a fi fost furate nu se găseau în locația asigurată, specificată în poliță, instanța apreciază că apelanta asiguratoare nu poate fi obligată la despăgubire, decât nesocotind prev.art.969 cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părți.
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că este superfluu a mai analiza celălalt motiv de apel privind producerea sau nu a furtului bunurilor dintr-o locație neasigurată.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că apelul declarat de pârâtă este fondat, urmând ca în baza art.296 rap.la art.298 Cod procedură civilă să-l admită și să schimbe în totalitate sentința în sensul respingerii acțiunii.
Fiind în culpă procesuală, intimata urmează a fi obligată să plătească apelantei 5.612,20 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, justificate cu chitanța depusă la dosar și timbru judiciar, anulat pe cerere.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respingeexcepția inadmisibilității apelului.
ADMITEca fondatapelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă- Asigurări SAcu sediul în B, str.-.-, Parter - ET.3, nr.58-60, sector 1, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul procedural ales în O, Calea, nr.4. Județ B, împotriva sentinței nr.540/COM din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o schimbă în totalitate în sensul că:
Respingeacțiunea introdusă de reclamanta- SRLîn contradictoriu cu pârâta - Asigurări SA, având ca obiect despăgubiri.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 5.612,20 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.10.2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 22.10.2009
Jud.fond
Dact.
4 exemplare/ 23 octombrie 2009
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:23 octombrie 2009.
- - Asigurări SA - B, str.-.-, Parter -.3, nr.58-60, sector 1
- - SRL - O, Calea, nr.4. Județ
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Savina Băltărete
