Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.80
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.8273/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în contradictoriu cu intimata - ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 7 dosar și intimata prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/2009 aflată la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta prin avocat depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 380 lei, conform chitanței nr.-/1/16.02.2010 și timbru judiciar de 5 lei.
Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Apelanta solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia solicită să se dispună ca intimata să prezinte cifra de afaceri pe anul 2006. De asemenea, solicită efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă în perioada în care intimata a refuzat să-i livreze mărfuri, apelanta a suferit pagube și care este întinderea acestora.
Intimata se opune încuviințării probei cu expertiză contabilă ca fiind neutilă, arătând că bunurile se ridicau pe bază de comandă.
Curtea, deliberând, respinge probele solicitate de apelantă, ca fiind neutile soluționării cauzei și nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și depune jurisprudență la dosar. Cu privire la cheltuielile de judecată menționează că le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VI -a Comercială, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - ROMÂNIA SRL, solicitând obligarea pârâtei de a înceta practicile anticoncurențiale în relațiile cu reclamanta, în sensul de a-i livra produse de natura celor pe care le comercializează pârâta, în condiții de egalitate de tratament, nediscriminatoriu și cu respectarea bunelor uzanțe comerciale; obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 euro daune materiale minime provocate și 1000 euro daune morale pentru refuzul de a-i aplica un tratament egal cu al altor parteneri comerciali ai pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca din luna aprilie 2007, nejustificat și fără o notificare prealabilă, pârâta a condiționat livrarea de mărfuri la sediul reclamantei de valoarea minimă de 2000 Euro/lună, condiție pe care - SRL a îndeplinit-o, însă reprezentanții pârâtei au refuzat să schimbe poziția de refuz de a continua raporturile comerciale, că faptele pârâtei constituie concurență neloială, practici anticoncurențiale care se circumscriu dispozițiilor art.5 alin.5 lit.b din Legea concurenței nr.21/1996, prin aceste fapte reclamanta fiind prejudiciată material și moral.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.7201pr.civ. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arâtînd că art.5 alin.1 lit.b și d din Legea nr.21/1996 nu se aplică întrucât nu a existat o înțelegere între părți, iar dacă ar fi existat, aceasta nu se încadrează în limitele prevăzute de legislația în vigoare pentru a fi reținută ca o înțelegere care atrage aplicarea art.5 alin.1, că nu discriminează actorii de pe piața inferioară, că este justificată de motive pur economice și se încadrează în excepțiile de la aplicarea prevederilor art.5 alin.1.
Pârâta a mai susținut că pragul minim necesar pentru o cotă de piață de 10% trebuie îndeplinit de fiecare dintre comercianții care ar fi participat la înțelegerea respectivă conform art.8 din Legea nr.21/1996 și art.1 din Regulamentul Consiliului Concurenței pentru aplicarea art.5 și 6 din Legea concurenței. Astfel, raportat la cifra de afaceri a reclamantei în 2006 (echivalentul s 2.021.014 euro), aceasta nu îndeplinește pragul minim stabilit de legislație pentru a invoca art.5 alin.1 din Legea nr.21/1996. Pârâta a mai arătat că a adoptat o măsură cu caracter economic neaplicându-se diferențiat, că nu are o poziție dominantă pe piață, iar decizia adoptată se încadrează în excepțiile prevăzute de art.81 alin.3 din TCE și art.5 alin.2 din Legea nr.21/1996.
Prin sentința comercială nr.8273/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca acțiunea neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că dispozițiile art.5 alin.1 lit.b și d din Legea nr.21/1996 interzic orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia prin limitarea sau controlul producției, distribuției, dezvoltării tehnologice ori investițiilor, că reclamanta contestă acțiunile unilaterale ale cocontractantului său, care a decis să nu mai livreze produsele la sediul cumpărătorului, obligație ce nu s-a stipulat in sarcina pârâtei prin contract, că pârâta nu are o poziție dominantă pe piață, neexistând o înțelegere în sensul dispoziției art.81 TCE, că nu se poate reține existența unei înțelegeri cu efect de distorsionare a concurenței pe piață în raport de art.8 din Legea nr.21/1996, potrivit căruia art.5 nu se aplică agenților economici sau grupărilor de agenți economici a căror cifră de afaceri pentru exercițiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurențiale, nu depășește un anumit plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenței și cota de piață totală a agenților economici implicați în înțelegere de până la 5% în cazul înțelegerilor dintre agenții economici concurenți și până la 10% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor dintre agenții economici care nu sunt concurenți.
S-a mai arătat de către tribunal că potrivit legii, actelor Consiliului Concurenței și Regulamentului pentru aplicarea art.5 și 6 din Legea nr.21/1996, Ordinului 101/29.04.2004 pentru punerea în aplicare a Instrucțiunilor cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial prevăzute de art.5 alin.1 din Legea nr.21/1996 și în cazurile de concentrare economică, pragul minim privind o cotă de piață de 10% ce trebuie îndeplinit de fiecare dintre comercianții care au participat la înțelegerea respectivă, se calculează raportat la anul anterior presupusei înțelegeri anticoncurențiale, că nu s-a dovedit că pârâta ar fi îndeplinit pragul minim pentru a fi incidente dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.21/1996 ori că s-ar fi produs o discriminare față de clienți, pârâta neavând o poziție dominantă pe piață, acțiunile pârâtei contestate de reclamantă fiind adoptate din rațiuni economice cu scopul de a obține profit, iar în cauză nu s-a dovedit că aceste măsuri s-ar fi aplicat discriminatoriu diferențiat față de ceilalți comercianți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că interpretarea dată de instanța de fond în sensul că temeiul de drept invocat prin acțiunea introductivă de instanță nu se circumscrie situațiilor avute în vedere de legiuitor și prin prisma incidenței art.8 din Legea nr.21/1996, Ordinul Consiliului Concurenței nr.101/2004 pentru aplicarea art.5 și 6 din Legea nr.21/1996, este greșită.
Apelanta a mai susținut că în calitate de parte vătămată a acțiunilor intimatei nu avea posibilitatea de a demonstra că - ROMÂNIA SRL are sau nu o cotă de piață de 10% pe anul 2006, pentru a fi întrunite condițiile admisibilității acțiunii, că era în sarcina intimatei să facă dovada faptului că face parte din categoria agenților economici exonerați de răspundere potrivit art.8 din Legea nr.21/1996 și că interpretând în acest sens dispozițiile legale invocate, fără a se fi asigurat probațiunea protecției legii pentru agentul economic - ROMÂNIA SRL, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că nu sunt aplicabile prevederile art.5 și 8 din Legea nr.21/1996 întrucât nu s-a probat existența unei înțelegeri între părțile din cauză, în sensul textelor de lege sus-enunțate.
Analizând sentința apelată prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiunea dedusă judecății s-a invocat săvârșirea de practici anticoncurențiale de către intimată în relațiile cu apelanta, aceasta din urmă solicitând obligarea intimatei la încetarea acestor practici și să-i livreze produse de natura celor pe care le comercializează intimata, în condiții de egalitate de tratament, nediscriminatoriu și cu respectarea bunelor uzanțe comerciale.
Astfel cum s-a arătat mai sus, în esență, s-a invocat faptul că începând cu luna aprilie 2007, nejustificat și fără o notificare prealabilă, intimata a condiționat livrarea de mărfuri la sediul apelantei din-, de atingerea unui plafon minim valoric (minim 2.000 euro/lună), că ulterior intimata a refuzat continuarea raporturilor comerciale și că numai - SRL a fost supusă unui tratament discriminatoriu în raport cu alți agenți economici care aveau relații comerciale cu intimata.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.5 din Legea nr.21/1996 și art.998 civ.
Curtea apreciază că interpretarea dată de prima instanță a dispozițiilor invocate de apelantă este corectă, reținând întemeiat că art.5 din Legea 21/1996 nu este aplicabil în speță, deoarece între intimată și apelantă nu s-a probat existența vreunei înțelegeri, condiție esențială pentru aplicarea textului, însăși apelanta precizând că intimata a decis unilateral să nu mai livreze marfuri la sediul său.
În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit cu care nu a avut posibilitatea de a demonstra că intimata ar avea o cotă de piață mai mare de 10 % în anul 2006 se constată că o asemenea probă se impunea în subsidiar, numai în măsura în care apelanta ar fi dovedit existența unei înțelegeri.
În ceea ce privește susținerea apelantei conform căreia intimata nu dovedit faptul că face parte din categoria agenților economici exonerați de răspundere potrivit art.8 din Legea nr.21/1996, Curtea reține că, astfel cum s-a menționat anterior, atât timp cât nu s-a probat de către apelantă conform art.1169 civ. îndeplinirea primei condiții, respectiv a unei înțelegeri între părți, nu se mai poate pune în discuție problema dovedirii cotei de piață a intimatei în anul 2006.
Concluzionând, având în vedere temeiul de drept invocat de apelantă prin cererea de chemare în judecată și analizând situația de fapt prezentată, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel că în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, apelul formulat de apelanta - SRL cu sediul în B- sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.8273/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata - ROMANIA SRL cu sediul în B,--46, sector 6.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
Președinte, Judecător,
dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 15.03.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI -a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
