Spete pretentii comerciale. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.79
Ședința publică de 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.6352/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială în contradictoriu cu intimata ROMÂNĂ - ADMINISTRAȚIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.14/23.11.2009 aflată la fila 15 dosar și intimata prin consilier juridic cu delegația aflată la fila 16 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Apelanta prin consilier juridic solicită proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții pentru a se stabili dacă lucrările efectuate de apelantă au fost necesare sau nu.
Intimata prin consilier juridic se opune efectuării expertizei tehnice, având în vedere că prin această probă nu se poate stabili dacă lucrările efectuate de apelantă au fost necesare sau nu.
Curtea, deliberând, respinge proba cu expertiză tehnică construcții ca neutilă cauzei, având în vedere, totodată și faptul că în fața primei instanțe apelanta nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a Vl-a Comercială sub nr-, cauza fiind trimisă prin declinare de competență de la Judecătoria Sectorului 2 B, reclamanta ROMÂNĂ -ADMINISTRAȚIA a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 70.034,52 lei calculată astfel: 119.967,87 lei debit datorat la 31.10.2006 (114.548 lei chirie și 5.419,87 lei cheltuieli pentru utilități - consum apă și gaze) din care s-a scăzut suma de 50.000 lei achitată de pârâtă și s-a adăugat cea de 66,65 lei, precum și evacuarea pârâtei din spațiile închiriate în imobilul situat în B,-, sector 2 conform procesului-verbal de predare-preluare din 1.07.2005, pentru neplata chiriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul nr.1048/1.05.2005 Română a închiriat pârâtei spații din imobilul situat în-, sector 2 pentru o chirie lunară de 3.000 euro, plătibilă în lei, la cursul de schimb al BNR la data plății, că prin art.3.2 din contract chiria urma a fi plătită până la data de 30 lunii respective, pentru luna în curs, cheltuielile de întreținere și utilitățile căzând exclusiv în sarcina locatarului (art.3.3), că părțile au convenit expres ca pentru primii trei ani chiria să fie de 1.500 euro pe lună, fără TVA și prin dare în plată a echivalentului sumei de 1.500 euro lunar, respectiv prin efectuarea unor lucrări de reparații și modernizări la casa de odihnă a de la Cozia, că întrucât pârâta nu a achitat chiria și nici nu a efectuat vreo lucrare, a reziliat unilateral contractul conform art.6.1, 8.1, 8.2 și că prin adresa nr.57/15.01.2007 pârâta a recunoscut debitul, solicitând revenirea asupra măsurii rezilierii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul că nu s-a îndeplinit procedura concilierii prevăzută de art.720/1, precum și excepția lipsei dreptului subiectiv pretins, întrucât din culpa exclusivă a reclamantei nu s-a asigurat folosința liniștită și utilă a spațiului.
Totodată, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că nu a operat sancțiunea rezilierii contractului de închiriere în conformitate cu pactul comisoriu expres de gradul IV prevăzut la art.8.2 și invocată prin adresa nr.4348/17.10.2006 și să se dispună reducerea chiriei conform art.3.1 din contract, proporțional cu suprafața locativă efectiv predată - 450,82 mp din cea de 962,33 mp, datorită încălcării obligației de garanție prevăzută de art.1420 pct.3 cod civil și art.4 din contract, tulburarea folosinței spațiului prin fapta personală a reclamantei, fapta terților și a viciilor bunului închiriat.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că reclamanta și-a încălcat obligațiile prevăzute de art.1420 pct.1 și 2, art.1421 alin.1 și 2. civ. și art.4 din contract, că reclamanta a predat doar suprafața de 450,82 mp din totalul de 962,33 mp închiriată datorită culpei sale exclusive, respectiv recunoașterea unor drepturi locative în favoarea unor terți, anterior încheierii contractului și existenței unor vicii ale lucrului închiriat care-1 făceau imposibil de folosit conform destinației convenite, că nu și-a executat obligația de predare a lucrului închiriat și a accesoriilor sale într-o stare corespunzătoare destinației în vederea căreia a fost închiriat, că la data încheierii contractului și a predării parțiale a spațiului, acesta nu putea fi folosit datorită viciilor construcției, că starea lucrului închiriat nu a fost consemnată într-un inventar, pârâta efectuând ulterior lucrările de reparații necesare în vederea asigurării folosinței, iar reclamanta neîndeplinindu-și această obligație prevăzută de art.1420 pct.2 și art.1421 alin.2 civ. și art.4.4 din contract.
De asemenea, pârâta a învederat că nu i-a pus la dispoziție documentele necesare pentru efectuarea reparațiilor și lucrărilor de modernizare a casei de odihnă de la Cozia (planul clădirii, autorizația, ordinul de începere a lucrărilor) care astfel nu au putut fi realizate, că reclamanta a încălcat obligația de garanție prevăzută de art.1420 pct.3 Cod civil și art.4 din contract, că potrivit contractului, locatorul a garantat împotriva viciilor aparente și ascunse a lucrului închiriat care fac improprie folosința lui potrivit destinației convenite, aceea de birouri. La data încheierii contractului și predării spațiului, acesta se afla într-o stare insalubră, iar pârâta a constatat că spațiul este ocupat de mai multe persoane fizice care au declarat că locuiesc în imobil de peste 25 de ani. În toamna anului 2005 proprietarul imobilului limitrof din- a inițiat lucrări de demolare și ulterior de construire a unui imobil P + 10 lipit de ul imobilului închiriat, cu consimțământul locatorului, dar cu nerespectarea legislației aplicabile în materia construcțiilor, locatorul tolerând amplasarea unor macarale în curtea imobilului închiriat, depozitarea resturilor de materiale și sprijinirea schelei pe acoperișul imobilului, fapt care a generat spargerea țiglei și olanelor, infiltrații în imobil, degradarea acestuia, cum reiese din nota de constatare încheiată. Abia în cursul anului 2007, în baza realizării de finisaje la imobilul din str. -, reclamanta s-a adresat Inspectoratului de Stat în Construcții care, prin procesul verbal nr.277 a dispus efectuarea unei expertize. Prin fapta creditorului obligației de plată a chiriei, pârâta a fost împiedicată în executarea obligațiilor sinalagmatice, conduită față de care a invocat prin notificarea-somație nr.105/25.01.2007, excepția non adimpleti contractus. În pofida faptului că potrivit art.8.2 din contract, pârâta era îndreptățită să aplice sancțiunea convențională din pactul comisoriu de gradul IV, bilateral, a optat pentru o soluție in favorem negotii, efectuând lucrările de reparații la care reclamanta era obligată. Suma plătită reclamantei, de 500.000 lei a fost încasată, astfel, fără cauză, față de împrejurarea că riscul contractului se suportă de debitorul obligației imposibil de executat, adică de reclamantă. Opunerea excepției de neexecutare a contractului este justificată, iar producerea efectelor pactului comisoriu la data de 1.11.2006, ineficientă din punct de vedere juridic.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională reclamanta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. S-a arătat că sancțiunea rezilierii contractului a operat în temeiul art.8.2 și 5.3 din convenție, pentru neplata chiriei la termenul stabilit. Neîndeplinirea obligațiilor de către nu a fost dovedită, iar cu adresa nr.4348/17.10.2006 s-a adus la cunoștință societății că datorează suma de 114.458 lei pentru chirie și 5.149,87 lei pentru utilități, contractul fiind reziliat începând cu data de 1.11.2006. După această corespondență, la 5.12.2006 reprezentantul pârâtei a achitat suma de 30.000 lei, iar la 12.12.2006 și suma de 20.000 lei. La data de 8.01.2007 pârâta a fost din nou somată să achite debitul restant și a fost de acord cu efectuarea plăților conform unui grafic (adresa nr.57/15.05.2007), recunoscând astfel debitul și rugând reclamanta să revină asupra rezilierii. Până în prezent, societatea nu a mai achitat nicio sumă de bani. și-a îndeplinit, obligațiile astfel încât la data de 1.07.2005 s-a încheiat procesul-verbal de predare-preluare a spațiului, fără a se include alte obligații. Cu privire la cererea pârâtei de reducere a chiriei, reclamanta a menționat că a calculat sumele de bani datorate având în vedere doar suprafețele înscrise în procesul-verbal de predare-preluare, motiv pentru care pârâta a și recunoscut debitul. Conform art.1433 Cod civil pârâta avea obligația de a apăra lucrul închiriat și a înștiința în termen locatorul. În măsura în care reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile, pârâta avea posibilitatea la rândul ei, să rezilieze contractul.
La data de 4.05.2007 pârâta a depus o cerere completatoare prin care a solicitat să se dispună obligarea reclamantei la plata următoarelor sume de bani: 50.000 lei încasată fără cauză în decembrie 2006 cu titlu de chirie, față de împrejurarea că suma nu era datorată; 121.089 lei - contravaloarea lucrărilor de construcții executate la imobil.
Prin încheierea din data de 16.05.2007 Judecătoria Sectorului 2 Bar espins excepția prematurității invocată de pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată la cererea completatoare a cererii reconvenționale, reclamanta a solicitat respingerea acesteia motivat de faptul că suma de 50.000 lei a reprezentat o parte din chiria datorată conform contractului, iar lucrările pretins executate nu au fost decât amenajări interioare despre care nu a fost anunțată și pentru care nu și-a dat acordul.
La data de 13.06.2007, înainte de declinare, Judecătoria Sectorului 2 încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce și expertiza tehnică în construcții la solicitarea pârâtei.
După depunerea raportului de expertiză, prin sentința civilă nr.85/09.01.2008 Judecătoria Sectorului 2 declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul căruia a fost înregistrat sub nr- - Secția a VI -a Comercială.
Ulterior declinării, părțile au solicitat suplimentarea probei cu înscrisuri, iar pârâta a învederat că formulează obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în fața judecătoriei.
La data de 9.05.2008 reclamanta a formulat "cerere de introducere în cauză a subchiriașilor" introduși în spațiu de pârâtă, SC Proiect SRL și SC SRL.
Prin încheierea din 20.06.2008 tribunalul a pus în vedere reclamantei să precizeze în fapt și în drept cererea de intervenție, să arate obiectul ei, calitățile părților. Față de neîndeplinirea acestei obligații, la termenul din 26.09.2008 instanța a dispus suspendarea cererii principale conform art.155/1 și a disjuns cererea reconvențională.
Această încheiere a fost modificată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială prin decizia comercială nr.70/19.01.2009, în sensul că s-au anulat măsurile dispuse de tribunal, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Față de decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 3.04.2009 tribunalul a dispus conexarea dosarului format în urma disjungerii cererii reconvenționale la dosarul inițial. Totodată, a luat act de renunțarea de către reclamantă la judecarea cererii de intervenție.
După declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, pârâta a reiterat excepția prematurității cererii principale în raport de dispozițiile art.720/1, excepția fiind respinsă la ultimul termen de judecată - 03.04.2009, când pârâta prin apărător nu a mai susținut obiecțiunile la raportul de expertiză.
Prin sentința comercială nr.6352/24.04.2009 Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială a admis cererea principală, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională așa cum a fost completată, a obligat pârâta la plata sumei de 70.034,52 lei, a dispus evacuarea acesteia din spațiile închiriate în imobilul situat în B,-, sector 2 și a obligat pârâta la 2.669 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin contractul nr.1048/1.05.2005, reclamanta Română a închiriat pârâtei imobilul situat în B,-, sector 2, în scopul folosirii pentru activitatea de birouri, că părțile au stabilit o chirie de 3.000 euro lunar fără TVA, plătibilă în lei, la cursul BNR la data plății, exclusiv cheltuielile de întreținere și costul utilităților, care erau în sarcina pârâtei, chiria urmând a se plăti lunar, iar pentru primii trei ani în următoarea modalitate: prin plata în numerar a sumei de 1.500 euro lunar, fără TVA și prin dare în plată a echivalentului sumei de 1.500 euro lunar prin efectuarea unor servicii constând în efectuarea lucrărilor de reparații și modernizări de către locatar la casa de odihnă a de la Cozia, lucrări ce vor fi convenite de părți.
S-a mai reținut de către tribunal că prin adresa nr.57/1.01.2007 pârâta a arătat că a fost de acord cu spațiul pus la dispoziție și că valoarea chiriei rămâne aceeași, deși inițial nu a beneficiat de spațiu datorită unor interpretări eronate cu privire la suprafață și lucrărilor de dezafectare a unor lucrări făcute anterior de foștii chiriași, solicitând revenirea asupra măsurii rezilierii având în vedere cheltuielile făcute cu reparațiile imobilului. În acest fel, pârâta a recunoscut că a operat rezilierea contractului la inițiativa reclamantei, conform pactului comisoriu din contract pentru neplata chiriei și a utilităților, rezilierea având loc la data de 1.11.2006. Prin aceeași adresă pârâta a recunoscut, la data de 15.01.2007, un debit restant de 69.967,87 lei și a solicitat ca reclamanta să fie de acord cu plata eșalonată a sumei. Cu toate că a recunoscut suma, pârâta nu a mai efectuat nicio plată. Adresa reprezintă răspunsul pârâtei la convocarea la conciliere efectuată de reclamantă.
S-a mai arătat de tribunal că pe lângă suma de 69.967,87 lei, recunoscută ca fiind datorată, reclamanta a mai solicitat prin cererea inițială și plata sumei de 66,65 lei din "ultima factură", respectiv cea cu nr.-/27.01.2006, în valoare totală de 1761,25 lei, că pârâta nu a probat nici plata acestei sume reprezentând contravaloarea utilităților (consum gaze), că prin adresa nr.57/15.01.2007 pârâta a recunoscut că a operat rezilierea "a fost de acord cu spațiul pus la dispoziție", a recunoscut că datorează suma de 69.967,87 lei și nu se poate considera că suma de 50.000 lei achitată anterior nu era datorată, aceasta plătindu-se în temeiul contractului.
În ceea ce privește plata sumei de 121.089 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate de pârâtă, tribunalul a reținut că potrivit concluziilor expertului, valoarea estimată a lucrărilor de reparații și igienizare la imobil este de 35.704 euro (TVA inclus), că expertul a arătat, însă, că nu se poate stabili dacă lucrările au fost necesare deoarece în procesul-verbal de predare-primire din 7.01.2005 părțile nu au consemnat starea imobilului, că potrivit art.2.1 din contract locatorul trebuia să efectueze pe cheltuiala sa lucrările de igienizare, iar conform art.4.4, avea obligația de a efectua numai reparațiile capitale la imobil, pârâta neprobând realizarea unor astfel de lucrări, ori că lucrările de renovare (menționate în expertiză) erau necesare față de starea inițială a imobilului, neprecizată în procesul verbal de predare-primire. Totodată, conform art.4.4 din contract pârâta putea efectua ea însăși lucrările de reparații capitale, însă numai pe baza "consimțământului scris" al privind oportunitatea efectuării lucrărilor, valoarea devizului, programul de executare a lucrărilor (etape de construcție, termene, etc), iar potrivit art.5.8 pârâta putea efectua numai lucrări de modernizare, finisare și compartimentare fără caracter definitiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, pârâta, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond și-a motivat soluția exclusiv pe baza adresei nr.57/15.01.2007, pe care a apreciat-o greșit ca recunoaștere a apelantei în privința rezilierii contractului, novațiunii obiectului închirierii (cu privire la suprafața efectiv predată și cuantumul chiriei) și a faptului că adresa are semnificația prevăzută de art.7201pr.civ. că în întâmpinarea la cererea reconvențională intimata menționează că a avut în vedere numai suprafețele înscrise în procesul-verbal de predare-primire, că lipsa predării întregului spațiu a constituit o cauză de rezoluțiune a contractului și de invocare a exceptio non adimpleti contractus, că încheierea procesului-verbal din 01.07.2005 nu a constituit o novațiune a contractului, că modificarea contractului se putea face doar prin act adițional, iar mențiunea apelantei în sensul că "suntem de acord cu spațiul pus la dispoziție" nu are semnificația unui act adițional la contract sau a unei novațiuni, că înțelesul sintagmei "valoarea chiriei lunare rămânând aceeași" reprezintă o constatare a unei situații juridice generată de neexecutarea obligației de predare a spațiului și de lipsă a cauzei obligației de plată a chiriei.
Apelanta a mai arătat că riscul contractului se suportă de debitorul obligației imposibil de executat (locator), că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile de predare a spațiului închiriat potrivit destinației de birouri, de garantare împotriva viciilor lucrului închiriat și de asigurare a liniștitei și utilei folosințe a spațiului, că efectele pretinsei aplicări a pactului comisoriu sunt contrazise de adresa Române nr.4701/20.11.2006, că de la 24.01.2009, când trebuia să aibă loc concilierea și nici de la 15.01.2007, când instanța consideră că apelanta a dat un răspuns la conciliere, nu au trecut 30 de zile până la data promovării acțiunii.
S-a mai susținut că nici în ceea ce privește suprafața efectiv predată intimata nu și-a îndeplinit obligațiile, starea imobilului fiind improprie utilizării spațiului conform destinației de birouri comerciale, că spațiul a necesitat reparații pe care apelanta a fost nevoită să le efectueze, că acordului intimatei pentru efectuarea reparațiilor vizează ipoteza reglementată de art.1420 pct.2 Civ. și 1421.Civ. însă reparațiile realizate de apelantă au fost generate de stări de fapt anterioare perfectării contractului și nu pot fi considerate simple lucrări de igienizare, fapt ce rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, din Nota asupra situației clădirii, realizată de expert și din susținerile inconsecvente ale intimatei.
Apelanta a mai precizat că folosința liniștită și utilă a spațiului a fost tulburată prin fapta terților și locatorului, proprietarul imobilului limitrof din- inițiind lucrări de demolare și de construire a unui imobil P + 10 lipit de ul imobilului închiriat, cu consimțământul locatorului, lucrările fiind efectuate cu nerespectarea legislației aplicabile în materia construcțiilor, intimata tolerând alipirea incorectă la a clădirii din- cu clădirea din str. -. - nr.63, amplasarea unor macarele, depozitarea resturilor de materiale provenind de la imobilul limitrof, în curtea spațiului închiriat și sprijinirea schelei pe acoperișul imobilului, spațiul fiind degradat și periclitată stabilitatea imobilului, folosința spațiului și securitatea personalului, că în Nota de Constatare se menționează culpa exclusivă a proprietarului imobilului limitrof din- în legătură cu degradarea imobilului închiriat, că autorizația de desființare/construire privind imobilul din- s-a emis inclusiv pe baza declarației autentice a intimatei, că intimata nu a verificat condițiile de executare a lucrărilor de demolare/construire la imobilul limitrof, nu a solicitat oprirea executării lucrărilor și nu a apărat apelanta contra uzurpărilor, abia în anul 2007 aceasta adresându-se Inspectoratului de Stat în Construcții, care prin procesul-verbal de inspecție nr.277/29.01.2007 a dispus efectuarea unei expertize tehnice și că în mod nefondat s-a dispus obligarea apelantei la plata sumei de 70.043,52 lei și evacuarea din spațiu.
Analizând sentința apelată prisma criticilor formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
S-a susținut de către apelantă că tribunalul a soluționat cauza bazându-se exclusiv pe adresa nr.57/15.01.2007 emisă de SC SRL către intimata Română (fila 20 dosar nr- al Judecătoriei sectorului 2).
Curtea constată că prin această adresă apelanta a comunicat intimatei următoarele:
"Inițial, datorită unor interpretări eronate cu privire la suprafața pusă la dispoziție conform contractului, precum și datorită lucrărilor de dezafectare a unor lucrări făcute anterior de foștii chiriași (grupuri sanitare în mijlocul camerelor cu racorduri la burlane), societatea noastră nu a beneficiat de spațiul pus la dispoziție de către dvs.
Anterior s-a clarificat problema suprafeței, societatea noastră fiind de acord cu spațiul pus la dispoziție, valoarea chiriei lunare rămânând aceiași. În momentul de față s-au executat toate reparațiile interioare (tencuieli, gleturi), clădirea putând fi funcțională în condiții optime cel târziu la finele lunii februarie. Toate amenajările interioare făcute privesc în totalitate societatea noastră. Având în vedere cheltuielile făcute vă rugăm insistent să aveți amabilitatea de a reveni asupra rezilierii unilaterale a contractului respectiv asigurându-vă în mod cert asupra următoarelor: restul de 69,967.87 lei - restantă până la data de 31 decembrie 2006 va fi achitat astfel: - pe data de 08.02.2007 se va plăti suma de 39,967.87 lei; pe data de 15.02.2007 se va plăti suma de 30,000.00 lei; pe data de 20.03.2007 se va achita chiria respectivă pe perioada 01.01.2007-28.02.2007. Vă rugăm să fiți de acord cu cele mai sus menționate asigurându-vă pe de o parte că lucrările pe care le-am făcut sunt de foarte bună calitate, iar pe de altă parte că nu se va mai ivi pe viitor absolut nici un litigiu."
Așadar, prin această adresă, apelanta arată că inițial nu a beneficiat de spațiul pus la dispoziție de către intimată. Aceeași apelantă precizează, însă, în continuare, faptul că s-a clarificat problema suprafeței, că este de acord cu spațiul pus la dispoziție și că valoarea chiriei lunare rămâne aceiași.
Totodată, apelanta informează intimata despre faptul că s-au executat toate reparațiile interioare și că toate amenajările interioare făcute o privesc în totalitate, rugând intimata să revină asupra rezilierii unilaterale.
În finalul adresei recunoaște un debit de 69,967.87 lei, solicitând intimatei să fie de acord să-l achite eșalonat, conform celor menționate mai sus.
Curtea apreciază că întemeiat instanța de fond a dat eficiență adresei nr.57/1.01.2007, neputând ignora recunoașterile exprese ale apelantei cu privire la suprafața închiriată, cuantumul chiriei, lucrările efectuate, rezilierea contractului și suma datorată intimatei.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond a avut în vedere toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv procesul-verbal de predare al spațiului către apelantă.
Nefondat susține apelanta că nu s-a efectuat concilierea directă, întrucât prin adresa nr.131/08.01.2007 (fila 19 dosar nr- al Judecătoriei Sectorului 2) intimata a convocat-o pe apelantă la conciliere, care, la rândul său, prin adresa nr.57/1.01.2007 a comunicat Române punctul său de vedere.
Pe de altă parte, din corespondența părților aflată la dosarul cauzei (adresele Române către SC SRL nr.4111/2.10.2006, nr.4348/17.10.2006 și răspunsurile acesteia nr.4706/24.11.2006) este evident faptul că apelanta nu a dat curs invitației la conciliere.
Întrucât adresa nr.57/15.01.2007 este ulterioară, Curtea va înlătura susținerea apelantei conform căreia efectele pretinsei aplicări a pactului comisoriu sunt contrazise de adresa nr.4701/20.11.2006 a Române.
Cu privire la lucrările efectuate de către apelantă supra imobilului, Curtea reține că expertul a arătat că nu poate preciza dacă acestea au fost necesare.
Pe de altă parte, din nici o probă a dosarului nu rezultă că apelanta a reclamat faptul că starea imobilului este improprie utilizării spațiului conform destinației cuvenite. Însă, potrivit art.2.1 din contract, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului locatarul va efectua pe cheltuiala sa lucrările de igienizare a imobilului pe care le consideră necesare în vederea utilizării sale adecvate conform destinației agreate de către părți.
În Nota asupra situației clădirii realizată de expert, se menționează, într-adevăr, culpa exclusivă a proprietarului imobilului limitrof din- în legătură cu degradarea imobilului închiriat. Însă acest fapt nu este de natură să atragă schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, atât timp cât prin celelalte probe administrate în cauză intimata și-a dovedit pretențiile și culpa apelantei în nerespectarea contractului.
Curtea mai constată că prin plângerea formulată de către intimata Română către Secția 6 Poliție înregistrată sub nr.-/11.10.2006 se solicită demararea unei anchete și sesizarea instanței de judecată pentru infracțiunile de distrugere de bunuri și tulburarea de posesie.
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4241/11.10.2006 la Primăria Sectorului 2 - Direcția Control - Serviciul Disciplina în Construcții, intimata a solicitat relații cu privire la măsurile dispuse împotriva proprietarului terenului din- sector 2.
Prin urmare nu se poate reține acordul intimatei pentru efectuarea lucrărilor la imobilul limitrof imobilului închiriat apelantei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta SC SRL cu sediul în B,-, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr.6352/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în contradictoriu cu intimata ROMÂNĂ - ADMINISTRAȚIA cu sediul în B str. -. - nr.9, sector 4.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
Președinte, Judecător,
dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 15.03.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI -a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
